TLEMSANI c. LUXEMBOURG

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 27132/06 prezentată de Mustapha TLEMSANI împotriva Luxemburgului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 18 octombrie 2007 într-o cameră compusă din L. L Oucaide, președinte, N. Vajić, A. Kovler, E. Steiner, domnii K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și domnii S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 iunie 2006, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, domnul Mustapha Tlemsani, este un resortisant francez, născut în 1974 și rezident în Terville. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iunie 2001, reclamantul a fost angajat în calitate de electrician de către o întreprindere stabilită la Luxemburg. La 25 noiembrie 2004, reclamantul și-a dat demisia. La 24 februarie 2005, reclamantul, prin intermediul avocatului care la data respectivă, a introdus în fața instanței muncii din Luxemburg o acțiune în despăgubire împotriva angajatorului. În cererea sa, el nu a avut de ales decât să dea demisia cu efect imediat, în măsura în care fusese victima unei hărțuiri morale din cauza originii sale maghrebine și a convingerilor sale religioase. Părțile au fost convocate la o audiere din 25 martie 2005, în vederea stabilirii cauzei. Din dosar reiese că, ulterior, cauza a fost amânată pentru ședințele din 6 mai, 17 iunie și 25 septembrie 2005, precum și din 13 ianuarie și 10 februarie 2006. Reclamantul a indicat că nu a fost rezervată nicio continuare a cauzei sale. Curtea nu dispune de alte informații cu privire la starea actuală a cauzei. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. El reproșează autorităților naționale de delincvență pentru a proteja întreprinderea Reclamantul consideră apoi că statul încalcă art. 1, 6, 8, 9, 10, 13, 14, 17 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12. Recurentul susține că durata procedurii civile nu respectă principiul termenului rezonabil. El: la art. 6 alineatul (1) din Convenție, care se citește astfel încât să urmeze orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 1, 6, 8, 9, 10, 13, 14, 17 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12. Ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână În cazul în care o cerere de prelungire a termenului de depunere a cererii nu poate fi acceptată, se poate solicita o nouă cerere de prelungire a termenului de depunere a cererii.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

27132/06

présentée par Mustapha TLEMSANI

contre le Luxembourg

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 octobre 2007 en une chambre composée de

:

M.

L. L

oucaides,

président,

M

me

N. Vajić,

M.

A. Kovler,

M

me

E. Steiner,

MM.

K. Hajiyev,

D. Spielmann,

S.E. Jebens

, juges

et de M. S.

Nielsen,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 30 juin 2006,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Mustapha Tlemsani, est un ressortissant français, né en 1974 et résidant à Terville.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 28 juin 2001, le requérant fut engagé en tant qu’électricien par une entreprise établie à Luxembourg.

Le 25 novembre 2004, le requérant donna sa démission.

Le 24 février 2005, le requérant, par le biais de l’avocat qui l’assistait à l’époque, introduisit devant le tribunal du travail de Luxembourg une action en indemnisation à l’encontre de l’employeur. Dans sa requête, il exposa ne pas avoir eu d’autre choix que de donner sa démission avec effet immédiat, dans la mesure où il avait été victime d’harcèlement moral en raison de ses origines maghrébines et de ses convictions religieuses.

Les parties furent convoquées à une audience du 25 mars 2005, en vue de la fixation de l’affaire.

Il résulte du dossier que, par la suite, l’affaire fut reportée aux audiences des 6 mai, 17 juin et 25 septembre 2005, ainsi que des 13 janvier et 10

février 2006.

Le requérant indique qu’aucune suite ne fut réservée à son affaire.

La Cour ne dispose pas d’autres renseignements sur l’état actuel de l’affaire.

GRIEF

1.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la longueur de la procédure. Il reproche aux autorités nationales de «

négliger [son] dossier afin de protéger l’entreprise

».

2.

Le requérant estime ensuite que l’Etat viole les articles 1, 6, 8, 9, 10, 13, 14, 17 de la Convention, ainsi que l’article 1 du Protocole n

o

12.

EN DROIT

1.

Le requérant allègue que la durée de la procédure civile méconnaît le principe du «

délai raisonnable

». Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, qui se lit ainsi qu’il suit

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54 § 2 b) de son règlement.

2.

Le requérant dénonce ensuite, sans précisions, une violation des articles

1, 6, 8, 9, 10, 13, 14, 17 de la Convention, ainsi que de l’article 1 du Protocole n

o

12.

Compte

tenu de l’ensemble des éléments en sa

possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des

droits et libertés garantis par la

Convention ou ses Protocoles.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen du grief du requérant tiré de la durée excessive de la procédure

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

Søren

Nielsen

Loukis

Loucaides

Greffier

Président