SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 2780/05 prezentate de Guy JOHANNS împotriva Luxemburgului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 13 septembrie 2007 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președinte, L. Loucaide, A. Kovler, E. Steiner, domnii K. hagiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și domnii S. Nielsen; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 iulie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Guy Johanns, este un resortisant luxemburghez, născut în 1962 și deținut în prezent la centrul penitenciar din Schrassig (Luxemburg). Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează: la 12 iulie 2002, medicul curant al reclamantului a depus pentru pacientul său o cerere de pensie de invaliditate, având în vedere starea sa de sănătate. Din dosar rezultă că reclamantul a fost arestat la 23 august 2002, sub prevenirea comiterii, în seara de 22-23 august 2002, a infracțiunilor de viol și de rănire voluntară pe B. Prin hotărârea din 10 iulie 2003, Camera Penală a Tribunalului raional Diekirch (Luxemburg) l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de condamnare de 7 ani, a șefului violului comis prin acte de violență gravă, precum și prin răniri voluntare care au dus la incapacitate permanentă de muncă. în ceea ce privește constituirea sa de părți civile și au numit un colegiu de experți pentru a determina valoarea prejudiciilor suferite. Reclamantul nu a făcut apel la această decizie. Experții și-au întocmit raportul la 25 octombrie 2004. La 8 februarie 2006, avocatul care îl asista pe solicitant la acea dată, s-a adresat delegației pentru executarea pedepselor, după cum urmează: Domnule JOHANNS, care este un infractor primar, tocmai a suferit o detenție de peste jumătate din pedeapsă și din moment ce a avut întotdeauna un comportament exemplar pe toată durata detenției sale, aș dori să vă rog să-i acordați beneficiul eliberării condiționate la jumătate din pedeapsă, în conformitate cu art. 100 din Codul penal. Dl JOHANNS este căsătorit și ar putea să se întoarcă imediat la casa sa conjugală, pe de altă parte, el va putea beneficia de pensia sa de invaliditate care i-a fost acordată anterior. Pe de altă parte, permiteți-mi să vă informez că doamna [B.], victima din acest dosar și partea civilă, a decedat din 5 mai 2005, însă din motive care nu au absolut nimic de-a face cu cazul de condamnare al dlui JOHANNS, astfel încât eliberarea dlui JOHANNS nu ar putea șoca spiritul victimei. La 16 mai 2006, delegata procurorului general de stat a trimis directorului centrului penitenciar un transfer, formulat, după cum urmează... cu rugămintea de a-l informa pe deținut JOHANNS Guy. prin decizia comisiei penitenciare din 16 mai 2006 se refuză eliberarea condiționată deoarece refuză să coopereze cu SCAS [serviciul central de asistență socială] și SPSE [serviciuul psiho-socio-educativ]. În prezent, acesta nu prezintă suficiente garanții pentru reintegrare socială. Prin scrisorile din 20 mai 2006, reclamantul a solicitat delegației procurorului general de stat, SCAS și SPSE să explice modul în care trebuie să se facă demersurile necesare pentru obținerea eliberării condiționate. La 20 iulie 2006, acesta le-a revocat. La 31 iulie 2006, delegata procurorului general de stat a trimis directorului centrului penitenciar un transfer, care se citește după cum urmează... cu rugămintea de a-l informa pe deținut, JOHANNS Guy, că nu am primit o scrisoare din 20 mai 2006. În același timp, reclamantul a primit, la 20 iunie 2006, o scrisoare de la instituția de asigurări pentru limită de vârstă și invaliditate, după cum urmează: Vă informăm că cererea dvs. de pensie de invaliditate nu a putut fi încheiată deoarece medicul-consilier al Controlului Medical al Securității Sociale a refuzat să vă convoace atâta timp cât ați executat o pedeapsă privată de libertate. La 8 august 2006, reclamantul completează un formular de cerere de eliberare condiționată, pe care îl motivează prin faptul că soția sa, în vârstă de 63 de ani, ar avea nevoie de ajutor, având în vedere sănătatea sa fragilă, pretinzând că va locui cu soția sa, și-a exprimat dorința de a finaliza procedura în vederea obținerii unei pensii de invaliditate. La 27 octombrie 2006, delegatul procurorului general de stat a trimis directorului centrului penitenciar un transfer, formulat după cum urmează... cu rugămintea de a-l informa pe deținutul JOHANNS Guy. prin decizia comisiei penitenciare din 27 octombrie 2006, cererea de eliberare condiționată este refuzată, deoarece, în prezent, nu prezintă suficiente garanții de reintegrare socială. La 20 noiembrie 2006, delegatul procurorului general de stat a transmis directorului Centrului Penitenciar, după cum urmează: ...cu rugămintea de a-l informa pe deținutul JOHANNS Guy că, prin decizia comisiei penitenciare din 17 noiembrie 2006, eliberarea condiționată este refuzată. Decizia din 27 octombrie 2006 se menține pe aceleași motive. În data de 10 și, respectiv, 27 decembrie 2006, reclamantul trimite scrisori procurorului general de stat, delegatului procurorului general de stat, precum și procurorului general de stat, precum și SPSE. La o dată nedeterminată, a fost formulată o nouă cerere de eliberare a eliberării condiționate pentru reclamant de către avocatul său la acea dată. Cererea este motivată după cum urmează: (...) În prezent, reclamantul meu solicită din nou eliberarea condiționată, astfel cum se prevede la art. 100 din Codul penal, În sprijinul cererii sale, reclamantul meu oferă să ia în considerare nu numai timpul scurs de la detenție, în timp ce este încarcerat de la data de 23.08.2002, fie într-o perioadă care depășește jumătate din pedeapsa la care a fost condamnat, ci și elementele de considerație prezentate în continuare. Dl. JOHANNS Guy a fost întotdeauna un deținut model pe tot parcursul încarcerării sale, care se supune strict regulilor interne la centrul penitenciarelor. Dl JOHANNS Guy se bucură de legături familiale puternice, în special cu soția sa, doamna [Z.], care își vizitează soțul cel puțin o dată pe săptămână, de la începutul încarcerării soțului său, există suficiente garanții de reintegrare socială pentru domnul JOHANNS, în timp ce În cazul unei ieșiri anticipate din închisoare, dl Johanns Guy va fi imediat primit de familia sa, respectiv de soția sa, care deține, de asemenea, locuința sa. Din punct de vedere financiar, dl Johanns Guy va beneficia, fără îndoială, de o pensie de invaliditate, care era pe punctul de a fi acordată în momentul în care a fost încarcerat în 2002. Este important să subliniem faptul că domnul suferă de o fractură la nivelul coloanei vertebrale. Dl JOHANNS Guy suferă de un handicap fizic, astfel cum este documentat în mod corespunzător de către atașamentele la prezenta, constând într-o fractură la nivelul coloanei vertebrale; îngrijirea de care are nevoie nu poate fi acordată decât într-un centru adecvat în acest scop (ceea ce nu este cazul în centrul penitenciar). Este de temut, din cauza imposibilității actuale de a-l trata pe dl JOHANNS Guy, că o încarcerare prelungită are consecințe iremediabile asupra stării sale de sănătate. Doamnă [B.], victimă în acest dosar și parte civilă, din păcate, a decedat la 5 mai 2005. În aceste condiții eliberarea anticipată a domnului JOHANNS Guy nu ar fi în niciun caz o problemă în sensul că nu ar afecta conștiința de foc [B.] La 26 martie 2007, delegatul procurorului general de stat a trimis directorului centrului penitenciar un transfer, formulat după cum urmează... cu rugămintea de a-l informa pe deținut că prin decizia comisiei penitenciare din 23 martie 2007 eliberarea condiționată este refuzată, deoarece reclamantul nu prezintă în prezent suficiente garanții de reintegrare socială; la 2 aprilie 2007 se acordă o ieșire însoțită excepțională pentru a se prezenta la Hotărârea de Control Medical al Securității Sociale. Condiție: să fie însoțită de un membru al personalului CPL La 25 mai 2007, delegatul procurorului general de stat i-a trimis directorului centrului penitenciar un transfer, formulat după cum urmează... cu rugămintea de a-l informa pe deținut JOHANNS Guy. Prin decizia comisiei penitenciare din 25 mai 2007, se refuză eliberarea condiționată; persoana în cauză nu prezintă garanții suficiente pentru reintegrarea socială; el este invitat să clarifice situația sa în ceea ce privește pensia de invaliditate. La 15 iunie 2007, delegatul procurorului general de stat a trimis încă directorului centrului penitenciar un transfer, formulat, după cum urmează (...) cu rugămintea de a informa deținutul JOHANNS Guy că, prin decizia comisiei penitenciare din 15 iunie 2007, eliberarea condiționată este refuzată. Decizia din 25 mai 2007 se menține. La 27 iulie 2007, delegatul procurorului general de stat a trimis directorului centrului penitenciar un transfer, formulat după cum urmează (...) cu rugămintea de a-l informa pe deținutul JOHANNS Guy că, prin decizia comisiei penitenciare din 27 iulie 2007, se acordă o ieșire excepțională din motive medicale la 1 august 2007. Condiție: să fie însoțită de domnul [G.]. Eliberarea condiționată este refuzată în situația actuală. Deciziile anterioare sunt menținute. O revizuire a cererii poate fi luată în considerare imediat după clarificarea situației persoanei în cauză în ceea ce privește pensia de invaliditate. Reclamantul prezintă o scrisoare din 31 august 2007, în care a informat delegatul procurorului general de stat cu privire la agravarea problemelor sale de sănătate și prezintă, de asemenea, un raport întocmit de medicul care l-a examinat cu ocazia ieșirii sale din 1 august 2007. art. 100 din Codul penal, care stabilește principiile aplicabile în materie de eliberare condiționată, se citește după cum urmează: Condamnații care trebuie să fie supuși uneia sau mai multor pedepse privative de libertate, indiferent dacă au fost efectuate în temeiul prezentului cod, al Codului Penal Militar sau al unei legi speciale, pot fi eliberați în mod condiționat, atunci când au executat trei luni de închisoare sau de durata totală a pedepselor lor, în cazul în care această pedeapsă sau această durată totală a pedepselor este mai mică de șase luni și jumătate în caz contrar. Condamnații care au fost supuși uneia sau mai multor pedepse privative de libertate pot beneficia de o eliberare condiționată dacă au dat dovezi suficiente de bună purtare și au depus garanții serioase de reabilitare socială. Beneficiul eliberării condiționate poate fi însoțit de condiții speciale, precum și de măsuri de asistență și control menite să faciliteze și să verifice reclasificarea eliberatului. Perioada de probă nu poate fi mai mică decât durata părții de pedeapsă sau a pedepselor care nu au fost efectuate în momentul eliberării în cazul pedepselor corecționale; aceasta poate fi depășită pe o perioadă de cel mult un an. Cu toate acestea, în cazul în care pedeapsa în curs de executare este o pedeapsă penală, durata măsurilor facultative de asistență și control se stabilește pentru o perioadă care nu poate fi mai mică de cinci ani sau mai mare de zece ani. (...) 10) În cazul în care decizia de eliberare condiționată este încălcată sau nerespectată, procurorul general de stat poate revoca această decizie. În cazul în care este necesar, procurorul de stat al reședinței condamnatului eliberat, precum și cel al locului în care poate fi găsit, pot efectua arestarea condamnatului eliberat, cu excepția cazului în care se face trimitere, în termen de două zile, la procurorul general de stat. Deținutul care, la fel ca în cazul de față, trebuie să execute o pedeapsă a cărei durată este egală sau mai mare de șase luni poate fi eliberat condiționat după ce și-a executat jumătate din sentință [art. 100 alineatul (1) din Codul penal]. Pentru a putea beneficia de o eliberare condiționată, deținutul trebuie să fi dat suficiente dovezi de bună purtare în închisoare și să prezinte garanții serioase de reabilitare socială [a alin. (4) din același articol].Procedură aplicabilă cererilor de eliberare condiționată art. 12 din Legea din 26 iulie 1986 privind anumite modalități de executare a pedepselor privative de libertate □ prevede următoarele: Pentru pedepsele privative de libertate mai mari de doi ani și prin derogare de la art. 2 din Legea din 9 ianuarie 1984 privind organizarea instituțiilor penitenciare și a caselor de învățământ și de la art. 100 din Codul penal, (...) deciziile privind eliberarea condiționată sunt luate de procurorul general de stat sau de delegatul acestuia, de acordul majoritar al unei comisii care cuprinde, pe lângă procurorul general de stat sau delegatul acestuia, un magistrat al sediului și un magistrat al unuia dintre procurori. ... Comisia este convocată de procurorul general de stat sau de delegatul său. Președinția este asigurată de magistratul sediului. Cu excepția procurorului general de stat sau a delegatului său, membrii titulari și supleanții acestora sunt numiți prin decret ministerial pe o perioadă de trei ani. Mandatul lor este reînnoit. Efectele eliberării condiționate Durata perioadei de probă Având în vedere că eliberarea condiționată este o tranziție între regimul penitenciar și libertatea totală, termenul de probă nu poate dura la nesfârșit. Astfel, pentru pedepsele penale, cum ar fi cea în speță, durata măsurilor facultative de asistență și de control nu poate fi mai mică de 5 ani sau mai mare de 10 ani [art. 100 alineatul (8) din Codul penal]. Situația eliberării în timpul perioadei de probă În conformitate cu art. 100 alineatul (6) din Codul penal, eliberarea condiționată poate fi însoțită de măsuri de control pentru verificarea reclasificării eliberatului; aceasta poate fi însoțită, de asemenea, de condiții speciale și de măsuri de asistență. Situația eliberării după perioada de probă În cazul în care revocarea nu a avut loc înainte de expirarea termenului de probă, se consideră că pedeapsa a fost executată. Se consideră că condamnarea care se presupune că a fost executată în întregime nu este ștearsă și poate servi astfel drept bază pentru recidivă și rămâne înregistrată în cazierul judiciar. Revocarea eliberării condiționată În cazul în care decizia de eliberare condiționată este încălcată sau nerespectată, procurorul general de stat poate revoca această decizie [art. 100 alineatul (10) din Codul penal]. Revocarea eliberării condiționate nu poate fi luată după expirarea termenului de probă. În cazul în care este necesar, procurorul de stat al reședinței condamnatului eliberat și cel al locului în care poate fi găsit îl pot aresta pe condamnatul eliberat, cu excepția cazului în care se face trimitere, în termen de două zile, la procurorul general de stat [alineatul (11) din același articol]. Revocarea are ca efect faptul că condamnatul trebuie să finalizeze termenul de încarcerare pe care executarea pedepsei îl conținea încă la data eliberării. GRIEFS Reclamantul aduce în discuție camera penală a Tribunalului raional Diekirch pentru condamnarea sa pe nedrept, pe baza unor dovezi insuficiente și fără a lua în considerare argumentele sale. În al doilea rând, reclamantul a criticat comisia penitenciară pentru respingerea cererilor sale de eliberare condiționată în urma unei proceduri neconflictuale, în măsura în care acesta și-a putut prezenta argumentele numai în amonte, fără a fi fost sau prezentat reprezentat de avocatul său în cadrul procedurii în cauză, se plânge că nu a putut prezenta toate observațiile pe care le-a considerat necesare în sprijinul cererilor sale de eliberare condiționată. În opinia Curții, reclamantul pune sub semnul întrebării echitatea procedurii penale îndreptate împotriva sa și invocă, în esență, art. 6 alineatul (1) din convenție, care dispune în special de art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei. 35 alin. (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne (...) În cazul de față, nu pare că reclamantul a epuizat căile de atac interne, deoarece a omis să intervină în apelul la hotărârea din 10 iulie 2003. În consecință, acest motiv trebuie respins pentru lipsa epuizării căilor de atac interne în conformitate cu art. 35 alin. 1 și 4 din Convenție. De asemenea, reclamantul pune în discuție procedura de examinare a cererilor sale de eliberare condiționată și se plânge în special că nu și-a putut exercita mijloacele în fața comisiei penitenciare, care și-a luat deciziile fără ca acesta sau avocatul său să fi fost convocat. 6 alin. (1) din Convenție. În starea actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea plângerii reclamantului întemeiat pe caracterul inechitabil al procedurii sale de examinare a cererilor sale de eliberare condiționată; Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte
de la requête n
o
27830/05
présentée par Guy JOHANNS
contre le Luxembourg
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 13 septembre 2007 en une chambre composée de
:
MM.
C.L. Rozakis,
président,
M
me
MM.
S.E. Jebens,
juges
et de M. S.
Nielsen,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 juillet 2005,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Guy Johanns, est un ressortissant luxembourgeois, né en 1962 et actuellement détenu au centre pénitentiaire à Schrassig (Luxembourg).
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 12 juillet 2002, le médecin traitant du requérant introduisit pour son patient une demande en obtention d'une pension d'invalidité, vu son état de santé.
Il résulte du dossier que le requérant fut arrêté le 23 août 2002, sous la prévention d'avoir commis, dans la soirée du 22 au 23 août 2002, les infractions de viol et de coups et blessures volontaires sur B.
Par un jugement du 10 juillet 2003, la chambre criminelle du tribunal d'arrondissement de Diekirch (Luxembourg) condamna le requérant à une peine de réclusion de 7 ans, du chef de viol commis à l'aide de violences graves, ainsi que de coups et blessures volontaires ayant entraîné une incapacité permanente de travail. Quant au volet civil, les juges donnèrent acte à B. de sa constitution de partie civile et nommèrent un collège d'experts en vue de déterminer le montant des préjudices subis.
Le requérant n'a pas fait appel de cette décision.
Les experts dressèrent leur rapport en date du 25 octobre 2004.
Le 8 février 2006, l'avocat qui assistait le requérant à l'époque, s'adressa à la déléguée à l'exécution des peines, dans les termes suivants
:
«
(...) Monsieur JOHANNS, qui est délinquant primaire vient de subir une détention dépassant la moitié de sa peine et comme il a eu toujours un comportement exemplaire pendant toute la durée de sa détention, je me permets de vous demander de bien vouloir lui octroyer le bénéfice de la libération conditionnelle à la moitié de la peine, en conformité de l'article 100 du Code Pénal.
Monsieur JOHANNS est marié et pourrait immédiatement regagner son domicile conjugal.
D'autre part, il pourra bénéficier de sa rente d'invalidité qui lui avait été octroyée antérieurement.
D'autre part, je me permets de vous informer que Madame [B.], la victime dans ce dossier et partie civile, est décédée depuis le 5 mai 2005, cependant pour des raisons qui n'ont absolument rien à voir avec le dossier de condamnation de Monsieur JOHANNS, de sorte que la libération de Monsieur JOHANNS ne pourrait en rien choquer l'esprit de la victime.
»
Le 16 mai 2006, la déléguée du Procureur général d'Etat adressa au directeur du centre pénitentiaire un transmis, formulé ainsi qu'il suit
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que par décision de la commission pénitentiaire du 16 mai 2006 la libération conditionnelle est refusée vu qu'il refuse de coopérer avec le SCAS [service central d'assistance sociale] et le SPSE [service psycho-socio-éducatif].
Il ne présente pas à l'heure actuelle des gages suffisants de réinsertion sociale.
»
Par des courriers du 20 mai 2006, le requérant demanda à la déléguée du Procureur général d'Etat, au SCAS et au SPSE de lui expliquer les démarches à effectuer en vue d'obtenir le bénéfice d'une libération conditionnelle. Le 20 juillet 2006, il les relança.
Le 31 juillet 2006, la déléguée du Procureur général d'Etat adressa au directeur du centre pénitentiaire un transmis, qui se lit dans les termes suivants
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que je n'ai pas reçu de lettre du 20 mai 2006.
»
Parallèlement, le requérant reçut, le 20 juin 2006, une lettre de l'établissement d'assurance contre la vieillesse et l'invalidité qui se lit ainsi qu'il suit :
«
Nous vous informons que votre demande en obtention de la pension d'invalidité n'a pu être clôturée parce que le médecin-conseil du Contrôle Médical de la Sécurité Sociale a refusé de vous convoquer tant que vous purgez une peine privative de liberté.
Vous êtes tenu de contacter nos services à la fin de votre détention.
»
Le 8 août 2006, le requérant remplit un formulaire de demande de libération conditionnelle, qu'il motiva par le fait que son épouse, âgée de 63
ans, aurait besoin de son aide, au vu de sa santé fragile. Précisant qu'il irait habiter chez son épouse, il exprima également le souhait d'achever la procédure en vue de l'obtention d'une pension d'invalidité.
Le 27 octobre 2006, le délégué du Procureur général d'Etat adressa au directeur du centre pénitentiaire un transmis, formulé ainsi qu'il suit
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que par décision de la commission pénitentiaire du 27 octobre 2006, la demande en libération conditionnelle est refusée étant donné qu'il ne présente pas à l'heure actuelle des gages suffisants de réinsertion sociale.
»
Le 20 novembre 2006, le délégué du Procureur général d'Etat adressa au directeur du centre pénitentiaire un transmis, formulé ainsi qu'il suit
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que par décision de la commission pénitentiaire du 17 novembre 2006 la libération conditionnelle est refusée. La décision du 27 octobre 2006 est maintenue aux mêmes motifs.
»
En date respectivement des 10 et 27 décembre 2006, le requérant adressa des courriers au Procureur général d'Etat, au délégué du procureur d'Etat, ainsi qu'au SPSE.
A une date indéterminée, une nouvelle demande de mise en liberté fut formulée pour le requérant par son avocat de l'époque. La demande est motivée comme suit :
«
(...) A l'heure actuelle mon mandant sollicite, respectivement réitère, le bénéfice de la libération conditionnelle telle que prévue par les dispositions de l'article 100 du code pénal,
A l'appui de sa requête mon mandant donne à considérer non seulement le temps écoulé depuis sa détention, alors qu'il est incarcéré depuis la date du 23.08.2002 soit durant une période qui excède la moitié de la peine à laquelle il fût condamné, mais encore les éléments de considérations ci-après exposés
;
1)
Monsieur JOHANNS Guy a toujours été un détenu modèle tout au long de son incarcération, se pliant strictement au règlement interne au centre pénitentiaire.
2)
Monsieur JOHANNS Guy bénéficie de solides liens familiaux, notamment avec son épouse la dame [Z.], demeurant [au Luxembourg], laquelle rend visite à son époux au minimum une fois par semaine, et cela depuis le début de l'incarcération de son époux,
3)
Il existe dans le chef de Monsieur JOHANNS des gages de réinsertion sociale suffisants alors que
:
En cas de sortie anticipée de prison, Monsieur JOHANNS Guy serait immédiatement accueilli par sa famille, respectivement son épouse laquelle est par ailleurs propriétaire de sa demeure.
Financièrement Monsieur JOHANNS Guy sans nul doute bénéficiera d'une pension d'invalidité, laquelle était sur le point de lui être octroyée au moment de son incarcération en 2002. Il est important ici de souligner que Monsieur souffre d'une fracture au niveau de la colonne vertébrale.
4)
Monsieur JOHANNS Guy souffre d'un handicap physique, tel que documenté à suffisance par les pièces jointes à la présente, consistant en une fracture au niveau de sa colonne vertébrale. Les soins dont il a besoin ne sauraient lui être prodigués que dans un centre adapté à cette fin (ce qui n'est pas le cas au centre pénitentiaire). Il est à craindre, en raison de l'impossibilité actuelle de soigner Monsieur JOHANNS Guy, qu'une incarcération prolongée ait des conséquences irrémédiables sur son état de santé.
5)
Madame [B.], victime dans ce dossier et partie civile, est malheureusement décédée en date du 5 mai 2005. Dans ces conditions la libération anticipée de Monsieur JOHANNS Guy ne saurait en aucun cas constituer un problème en ce sens qu'elle ne heurterait pas la conscience de feu [B.]
».
Le 26 mars 2007, le délégué du Procureur général d'Etat adressa au directeur du centre pénitentiaire un transmis, formulé ainsi qu'il suit
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que par décision de la commission pénitentiaire du 23 mars 2007
1.
la libération conditionnelle est refusée étant donné que le requérant ne présente pas à l'heure actuelle des gages suffisants de réinsertion sociale.
2.
Une sortie accompagnée exceptionnelle est accordée le 2 avril 2007 pour se présenter à l'Administration du Contrôle médical de la sécurité sociale. Condition
: être accompagné par un membre du personnel du CPL
»
Le 25 mai 2007, le délégué du Procureur général d'Etat adressa au directeur du centre pénitentiaire un transmis, formulé ainsi qu'il suit
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que par décision de la commission pénitentiaire du 25 mai 2007, la libération conditionnelle est refusée. L'intéressé ne présente pas de garanties suffisantes de réinsertion sociale. Il est invité à clarifier sa situation en regard à la pension d'invalidité.
»
Le 15 juin 2007, le délégué du Procureur général d'Etat adressa encore au directeur du centre pénitentiaire un transmis, formulé ainsi qu'il suit
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que par décision de la commission pénitentiaire du 15 juin 2007, la libération conditionnelle est refusée. La décision du 25 mai 2007 est maintenue.
»
Le 27 juillet 2007, le délégué du Procureur général d'Etat adressa au directeur du centre pénitentiaire un transmis, formulé ainsi qu'il suit
:
«
(...) avec prière de faire informer le détenu JOHANNS Guy
que par décision de la commission pénitentiaire du 27 juillet 2007, une sortie exceptionnelle pour raison médicale est accordée le 1
er
août 2007. Condition
: être accompagné par Monsieur [G.].
La libération conditionnelle est refusée en l'état actuel. Les décisions antérieures sont maintenues. Un réexamen de la demande pourra être envisagé dès que la situation de l'intéressé en rapport avec sa pension d'invalidité aura été clarifiée.
»
Le requérant produit une lettre du 31 août 2007, dans laquelle il fit part au délégué du Procureur général d'Etat de l'aggravation de ses problèmes de santé. Il fournit, par ailleurs, un rapport établi par le médecin qui l'avait examiné à l'occasion de sa sortie du 1
er
août 2007.
B.
Le droit interne pertinent
L'article 100 du code pénal, qui pose les principes applicables en matière de libération conditionnelle, se lit comme suit
:
«
1)
Les condamnés qui ont à subir une ou plusieurs peines privatives de liberté, qu'elles aient été encourues en vertu du présent code, du code pénal militaire ou d'une loi spéciale, peuvent être mis en liberté conditionnellement, lorsqu'ils ont accompli trois mois de leur peine ou de la durée totale de leurs peines, si cette peine ou cette durée totale de peines est inférieure à six mois, et la moitié dans le cas contraire.
(...)
4)
Les condamnés ayant à subir une ou plusieurs peines privatives de liberté peuvent bénéficier d'une libération conditionnelle s'ils ont donné des preuves suffisantes de bonne conduite et présentent des gages sérieux de réadaptation sociale.
5)
La libération est ordonnée par le procureur général d'Etat.
6)
Le bénéfice de la libération conditionnelle peut être assorti de conditions particulières ainsi que de mesures d'assistance et de contrôle destinées à faciliter et à vérifier le reclassement du libéré.
7)
Le temps d'épreuve ne peut être inférieur à la durée de la partie de la peine ou des peines non subies au moment de la libération s'il s'agit de peines correctionnelles ; il peut la dépasser pour une période d'un an au plus.
8)
Toutefois, lorsque la peine en cours d'exécution est une peine criminelle, la durée des mesures facultatives d'assistance et de contrôle est fixée pour une période qui ne peut être inférieure à cinq années, ni supérieure à dix années.
(...)
10)
En cas d'inconduite ou d'inobservation des conditions attachées à la décision de mise en liberté conditionnelle, le procureur général d'Etat peut révoquer cette décision.
11)
En cas de nécessité, le procureur d'Etat de la résidence du condamné libéré de même que celui du lieu où il peut être trouvé peuvent faire procéder à l'arrestation du condamné libéré, sauf à en référer, dans les deux jours, au procureur général d'Etat. Si la révocation est prononcée, son effet remonte au jour de l'arrestation.
»
1.
Conditions d'octroi de la libération conditionnelle
Le détenu qui, comme en l'espèce, doit purger une peine dont la durée est égale ou supérieure à six mois peut être libéré conditionnellement après avoir accompli la moitié de sa peine (alinéa 1
er
de l'article 100 du code pénal).
Pour pouvoir bénéficier d'une libération conditionnelle, le détenu doit avoir donné des preuves suffisantes de bonne conduite en prison et présenter des gages sérieux de réadaptation sociale (alinéa 4 du même article).
2.
Procédure applicable aux demandes de libération conditionnelle
L'article 12 de la loi du 26 juillet 1986 «
relative à certains modes d'exécution des peines privatives de liberté
» prévoit ce qui suit
:
«
Pour les peines privatives de liberté supérieures à deux ans et par dérogation à l'article 2 de la loi du 9 janvier 1984 portant organisation des établissements pénitentiaires et des maisons d'éducation et à l'article 100 du code pénal, (...) les décisions en matière de libération conditionnelle sont prises par le procureur général d'Etat ou son délégué, de l'accord majoritaire d'une commission comprenant, outre le procureur général d'Etat ou son délégué, un magistrat du siège et un magistrat d'un des parquets.
(...)
La commission est convoquée par le procureur général d'Etat ou son délégué. La présidence est assurée par le magistrat du siège.
A l'exception du procureur général d'Etat ou de son délégué, les membres titulaires ainsi que leurs suppléants sont nommés par arrêté ministériel pour une durée de trois ans. Leur mandat est renouvelable.
»
3.
Effets de la libération conditionnelle
a)
Durée du délai d'épreuve
Etant donné que la libération conditionnelle est une transition entre le régime pénitentiaire et la liberté totale, le délai d'épreuve ne peut durer indéfiniment. Ainsi, pour les peines criminelles, telle celle en l'espèce, la durée des mesures facultatives d'assistance et de contrôle ne peut être inférieure à 5 ans, ni supérieure à 10 ans (alinéa 8 de l'article 100 du code pénal).
b)
Situation du libéré pendant le délai d'épreuve
Selon l'alinéa 6 de l'article 100 du code pénal, la libération conditionnelle peut être assortie de mesures de contrôle destinées à vérifier le reclassement du libéré
; elle peut également être assortie de conditions particulières et de mesures d'assistance.
c)
Situation du libéré après le délai d'épreuve
Si la révocation n'est pas intervenue avant l'expiration du délai d'épreuve, la peine est réputée avoir été exécutée. La condamnation qui est censée avoir été entièrement exécutée n'est pas effacée et peut ainsi servir de base à la récidive et reste inscrite au casier judiciaire.
4.
Révocation de la libération conditionnelle
En cas d'inconduite ou d'inobservation des conditions attachées à la décision de mise en liberté conditionnelle, le Procureur général d'Etat peut révoquer cette décision (alinéa 10 de l'article 100 du code pénal).
La révocation de la libération conditionnelle ne saurait être prise après l'expiration du délai d'épreuve.
En cas de nécessité, le procureur d'Etat de la résidence du condamné libéré et celui du lieu où il peut être trouvé peuvent faire procéder à l'arrestation du condamné libéré, sauf à en référer, dans les deux jours, au Procureur général d'Etat (alinéa 11 du même article).
La révocation a pour effet que le condamné doit achever le terme d'incarcération que l'exécution de la peine comportait encore à la date de la libération.
1.
Le requérant fait grief à la chambre criminelle du tribunal d'arrondissement de Diekirch de l'avoir condamné injustement, sur base d'éléments de preuve insuffisants et sans avoir pris en compte ses arguments.
2.
Le requérant reproche ensuite à la commission pénitentiaire d'avoir rejeté ses demandes de libération conditionnelle à l'issue d'une procédure non contradictoire. Dans la mesure où il a uniquement pu présenter ses arguments en amont, sans avoir été
ni présent
ni
représenté par son avocat dans le cadre de la procédure en question, il se plaint de n'avoir pu faire valoir toutes les observations qu'il a estimé nécessaires à l'appui de ses demandes de libération conditionnelle.
1.
Le requérant reproche à la chambre criminelle du tribunal d'arrondissement de Diekirch de l'avoir condamné sans avoir eu égard à ses arguments et éléments de preuve. De l'avis de la Cour, le requérant met ainsi en cause l'équité de la procédure pénale dirigée contre lui et invoque en substance l'article 6 § 1 de la Convention, qui dispose notamment
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil, soit du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. »
La Cour relève toutefois qu'aux termes de l'
article
35 § 1 de la Convention, elle «
ne peut être saisie qu'après l'épuisement des voies de recours internes (...)
».
En l'espèce, il n'apparaît pas que le requérant ait épuisé les voies de recours internes, puisqu'il a omis d'interjeter appel du jugement du 10
juillet 2003.
Il s'ensuit que ce grief doit être rejeté pour défaut d'épuisement des voies de recours internes en application de l'
article
35 §§
1 et 4 de la Convention.
2.
Le requérant met aussi en cause la procédure d'examen de ses demandes de libération conditionnelle. Il se plaint notamment de ne pas avoir pu faire valoir ses moyens devant la commission pénitentiaire, celle-ci ayant pris ses décisions sans que lui ou son avocat n'ait été convoqué. De l'avis de la Cour, le requérant invoque, de la sorte, aussi
en substance l'article
6 § 1 de la Convention.
En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l'article
54
§
2
b) de son règlement.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Ajourne
l'examen du grief du requérant tiré du caractère inéquitable de la procédure d'examen de ses demandes de libération conditionnelle ;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Greffier
Président