SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL THILGEN c. LUXEMBURG (solicitarea nr. 2196/05) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 10 martie 2009 Această hotărâre este definitivă. În cauza Thilgen c. Luxemburg, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Ireneu Cabral Barreto, președinte, Françoise Tulkens, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Iș reclamantul a sesizat Curtea la data de 4 ianuarie 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Reclamantul este reprezentat de domnul L. Misson și S. Bredael, avocați în Liège (Belgia).
Guvernul luxemburghez ( Reclamantul susținea, printre altele, că a fost victima unei încălcări a articolului 2 din convenție, deoarece ancheta efectuată în urma decesului surorii sale într-un spital nu ar fi fost efectivă. 1 din Convenție, se plângea de durata excesivă a procedurii și susținea că dreptul său de acces la o instanță a fost ignorat din cauza inadmisibilității împotriva constituirii sale de părți civile, pe de o parte, și a formalismului excesiv de care ar fi dat dovadă Curtea de Casație, pe de altă parte. La 17 iunie 2008, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. La 25 septembrie 2008, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție.
La 17 noiembrie și, respectiv, 2 decembrie 2008, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a acestui regulament amiabil. La 4 decembrie 1996, Jacqueline Thilgen, sora reclamantului, a decedat la vârsta de 31 de ani, în timp ce fusese admisă la urgențele spitalului Esch/Alzette (Luxemburg) și transferată, în cadrul unei tentative de resuscitare, prin elicopter la CHU de Nancy (Franța). Victima pierduse cu un an în urmă fiul său de zece ani, ca urmare a unei îngrijiri medicale într-un alt spital luxemburghez pe care nu l-a încetat să-l denunțe ca fiind nesatisfăcătoare în cadrul unei campanii de cerere națională care a făcut un mare zgomot în Luxemburg. La 28 mai 1998, reclamantul a depus o plângere cu constituție de parte civilă împotriva X în fața unui judecător de cercetare, pentru a clarifica circumstanțele morții surorii sale.
În cadrul acestei plângeri, acesta a fost obligat să plătească 620 EUR sub formă de consignație. La 8 ianuarie 2004, camera consiliului Tribunalului raional a pronunțat un refuz. 10. La cererea reclamantului, camera Consiliului Curții de Apel a ridicat inadmisibilitatea plângerii, din cauza întârzierii în plata consemnării. 11. Procedura a fost încheiată la 18 noiembrie 2004 cu respingerea recursului în casarea reclamantului, pe motiv că mijloacele de casare nu au fost formulate cu precizia necesară. Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului Eu, dl Claude Schmartz, avocat, declar că guvernul luxemburghez propune să plătească domnului Aloyse Thilgen, cu titlu grațios, suma de 50 000 EUR (cinci mii de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție.
13. Curtea a primit de la reclamant următoarea declarație Eu, domnul Luc Misson, avocat, observă că guvernul luxemburghez este pregătit să plătească domnului Aloyse Thilgen, cu titlu gratuit, suma de 50.000 EUR (cicca o mie de euro). euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Luxemburgului cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamantul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 14. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție].
Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 10 martie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Ireneu Cabral Barreto Grefier Președinte
AFFAIRE THILGEN c. LUXEMBOURG (Requête n o 2196/05) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 10 mars 2009 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Thilgen c. Luxembourg, La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : Ireneu Cabral Barreto, président, Françoise Tulkens, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 17 février 2009, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 2196/05) dirigée contre le Grand-Duché de Luxembourg et dont un ressortissant de cet Etat, M. Aloyse Thilgen (« le requérant »), a saisi la Cour le 4 janvier 2005 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant est représenté par M es L. Misson et S. Bredael, avocats à Liège (Belgique). Le gouvernement luxembourgeois (« le Gouvernement ») est représenté par son conseil, M e C. Schmartz, avocat à Luxembourg.
3.Le requérant alléguait notamment avoir été victime d'une violation de l'article 2 de la Convention en ce que l'enquête menée suite au décès de sa sœur dans un hôpital n'aurait pas été effective. Sur le terrain de l'article 6 § 1 de la Convention, il se plaignait de la durée excessive de la procédure et alléguait que son droit d'accès à un tribunal avait été méconnu en raison de l'irrecevabilité opposée à sa constitution de partie civile, d'une part, et du formalisme excessif dont aurait fait preuve la Cour de cassation, d'autre part.
4.Le 17 juin 2008, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable.
5.Le 25 septembre 2008, après un échange de correspondances, la greffière a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 17 novembre et 2 décembre 2008 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation de ce règlement amiable. EN FAIT
6.Le requérant est né en 1960 et réside à Lamadelaine (Luxembourg).
7.Le 4 décembre 1996, Jacqueline Thilgen, la sœur du requérant, décéda à l'âge de 31 ans alors qu'elle avait été admise aux urgences de l'hôpital d'Esch/Alzette (Luxembourg) et transférée, dans le cadre d'une tentative de réanimation, par hélicoptère au CHU de Nancy (France). La victime avait perdu, un an auparavant, son fils de dix ans, suite à une prise en charge médicale dans un autre hôpital luxembourgeois qu'elle n'avait eu de cesse de dénoncer comme insatisfaisante dans le cadre d'une campagne de pétition nationale qui fit grand bruit au Luxembourg.
8.Le 28 mai 1998, le requérant introduisit une plainte avec constitution de partie civile contre X devant un juge d'instruction, afin de voir clarifiées les circonstances de la mort de sa sœur. Dans le cadre de cette plainte, il était obligé de verser 620 EUR à titre de consignation.
9.Le 8 janvier 2004, la chambre du conseil du tribunal d'arrondissement prononça un non-lieu.
10.Sur appel du requérant, la chambre du conseil de la cour d'appel releva l'irrecevabilité de la plainte, en raison du retard dans le paiement de la consignation.
11.La procédure fut conclue le 18 novembre 2004 avec le rejet du pourvoi en cassation du requérant, au motif que les moyens de cassation n'étaient pas formulés avec la précision requise. EN DROIT
12.La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, M e Claude Schmartz, avocat, déclare que le gouvernement luxembourgeois offre de verser à M. Aloyse Thilgen, à titre gracieux, la somme de 50 000 euros (cinquante mille euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
13.La Cour a reçu du requérant la déclaration suivante : « Je soussigné, M e Luc Misson, avocat, note que le gouvernement luxembourgeois est prêt à verser à M. Aloyse Thilgen, à titre gracieux, la somme de 50 000 euros (cinquante mille euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des droits de l'homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre du Luxembourg à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus. En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
14.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
15.Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l'affaire du rôle ; 2. Prend acte de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 mars 2009, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Sally Dollé Ireneu Cabral Barreto Greffière Président