SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 18515/05 prezentată de Christian CLOOS împotriva Luxemburg Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 13 martie 2008 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Ssticlă Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 23 mai 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. Reclamantul, domnul Christian Cloos, este un resortisant luxemburghez, născut în 1969 și rezident în Luxemburg. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul C. Scott, avocată la Luxemburg. Guvernul luxemburghez ( La 12 ianuarie 2000, reclamantul a introdus, la 16 iunie 2000, o acțiune în vederea obținerii diferitelor indemnizații, având în vedere concedierea ilegală și abuzivă a angajatorului (directorul unei instituții de învățământ național). Tribunalul Muncii din Luxemburg a stabilit cauza pentru pledoarii în ședința din 20 octombrie 2000. La acea dată, cauza a fost retrimisă rolului general, nici o parte naivă care a fost pronunțată. Acest lucru nu este decât la data de 25 septembrie 2001 că a fost făcută o nouă cerere de fixare. În urma acestei cereri, Tribunalul a avut loc la 14 decembrie 2001. Prin hotărârea din 11 ianuarie 2002, tribunalul a respins cererile reclamantului. La cererea reclamantului, tribunalul de apel din 28 noiembrie 2002, audierea directorului instituției, care a fost ascultată la 14 ianuarie și 11 februarie 2003. În urma acestei audieri, la 16 iunie 2003 a fost redactată de către reclamant și la 1 august 2003 de către instanță. Prin hotărârea din 2 februarie 2004, Curtea de Apel, considerând că reclamantul a prezentat dovada unei concedieri orale, a constatat că această formă de concediere era contrară legii și că concedierea era abuzivă și, prin urmare, a acordat suma de 9 915,74 EUR (EUR) solicitată în acest sens de solicitant, dar a respins o cerere de despăgubire pentru neaprobarea detaliilor. Pe de o parte, pe de altă parte, la 13 iulie 2004, Curtea de Casație a unui recurs împotriva hotărârilor Tribunalului de Primă Instanță. Pe de altă parte, la 30 iulie 2004, Curtea a executat ultima hotărâre atacată. Prin hotărârea din 10 martie 2005, Curtea de Casație a clasat și a anulat hotărârile pronunțate la 28 noiembrie 2002 și la 2 februarie 2004, considerând că litigiul era de singura competență a instanței administrative din afara statului. Judecătorii au decis că nu era necesar să fie retrimis. La 30 iulie 2004, GRIEFS a inițiat o acțiune de recuperare a sumelor plătite, invocând articolele 6, 14 și 17 din convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii, din cauza deciziei Curții de Casație de a rupe hotărârile Curții care îi dăduse câștig de cauză. Invocând întotdeauna art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge și de durata procedurii în litigiu. ÎN JUST la 9 ianuarie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, domnul Nicolas Decker, avocat, declară că guvernul luxemburghez oferă domnului Christian Cloos, cu titlu gratuit, suma de 14 915,74 EUR (paisprezece mii nouă sute cincisprezece euro șaptezeci și patru de cenți) în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și plătită în cele trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 22 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, subsemnată de domnul Chris Scott, avocat, nota că guvernul luxemburghez este pregătit să plătească domnului Christian Cloos, cu titlu gratuit, suma de 14 915,74 EUR (14 mii nouă sute cincisprezece euro șaptezeci și patru de cenți) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Luxemburgului cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și că, pe de altă parte, nu există motive de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte
Requête n
o
18515/05
présentée par Christian CLOOS
contre le Luxembourg
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 13 mars 2008 en une chambre composée de
:
Christos Rozakis,
président,
Nina Vajić,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
juges,
et de Søren Nielsen
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 mai 2005,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Christian Cloos, est un ressortissant luxembourgeois, né en 1969 et résidant à Luxembourg. Il est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son conseil, M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Indiquant avoir été licencié oralement par son employeur (le directeur d’un établissement de l’Education nationale) le 12 janvier 2000, le requérant introduisit, le 16 juin 2000, une action en vue d’obtenir diverses indemnités, estimant son licenciement irrégulier et abusif.
Le tribunal du travail de et à Luxembourg fixa la cause pour plaidoiries à l’audience du 20 octobre 2000. A cette date, la cause fut renvoyée au rôle général, aucune partie n’ayant comparu. Ce n’est qu’en date du 25
septembre 2001 qu’une nouvelle demande de fixation fut faite. Suite à cette demande, l’audience de plaidoirie fut tenue le 14 décembre 2001.
Par un jugement du 11 janvier 2002, le tribunal rejeta les demandes du requérant.
Sur appel du requérant, la cour d’appel ordonna, le 28 novembre 2002, l’audition du directeur de l’établissement, qui fut entendu les 14 janvier et 11
février 2003. Des conclusions furent rédigées, suite à cette audition, le 16
juin 2003 par le requérant et le 1
er
août 2003 par l’Etat.
Par un arrêt du 2 février 2004, la cour d’appel, estimant que le requérant avait apporté la preuve d’un licenciement oral, constata que ce mode de licenciement était contraire à la loi et que le licenciement était abusif. Elle accorda par conséquent la somme de 9
915,74 euros (EUR) réclamée à ce titre par le requérant, mais rejeta une demande de dommages-intérêts pour défaut de précisions.
L’Etat saisit, d’une part, le 13 juillet 2004 la Cour de cassation d’un pourvoi contre les arrêts de la cour d’appel. Il procéda, d’autre part, le 30
juillet 2004 à l’exécution du dernier des arrêts attaqués.
Par un arrêt du 10 mars 2005, la Cour de cassation cassa et annula les arrêts rendus le 28 novembre 2002 et le 2 février 2004, relevant que le contentieux était de la seule compétence du tribunal administratif puisqu’il concernait le régime des employés de l’Etat. Les juges décidèrent qu’il n’y avait en conséquence pas lieu à renvoi.
L’Etat engagea une action en récupération des sommes payées le 30
juillet 2004.
Invoquant les articles 6, 14 et 17 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’équité de la procédure, du fait de la décision de la Cour de cassation de casser les arrêts de la cour d’appel qui lui avait donné gain de cause.
Invoquant toujours l’article 6 de la Convention le requérant se plaint aussi de la durée de la procédure litigieuse.
Le 9 janvier 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, M
e
Nicolas Decker, avocat, déclare que le gouvernement luxembourgeois offre de verser à M. Christian Cloos, à titre gracieux, la somme de 14
915,74 EUR (quatorze mille neuf cent quinze euros soixante-quatorze cents) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 22 janvier 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, M
e
Chris Scott, avocat, note que le gouvernement luxembourgeois est prêt à verser à M. Christian Cloos, à titre gracieux, la somme de 14
915,74
EUR (quatorze mille neuf cent quinze euros soixante-quatorze cents) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre du Luxembourg à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles et n’aperçoit, par ailleurs, aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Søren Nielsen
Christos Rozakis
Greffier
Président