CtEDO 16.10.2008 Auto

TLEMSANI c. LUXEMBOURG

RESPONDENT
LUX
HOTĂRÂRE
16.10.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TLEMSANI c. LUXEMBOURG (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Prima DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 27132/06 prezentate de Mustapha TLEMSANI împotriva Luxemburgului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 16 octombrie 2008 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Ssticlă Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și de Søren Nielsen, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 iunie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul Mustapha Tlemsani, este un resortisant francez, născut în 1974 și rezident la Terville. La 28 iunie 2001, reclamantul a fost angajat ca electrician de către o întreprindere stabilită la Luxemburg. La 25 noiembrie 2004, reclamantul și-a dat demisia. La 24 februarie 2005, reclamantul, prin intermediul avocatului care îl asista la acea vreme, a introdus în fața Tribunalului Muncii din Luxemburg o acțiune în despăgubire împotriva angajatorului. În cererea sa, el nu a avut de ales decât să dea demisia cu efect imediat, în măsura în care fusese victima hărțuirii morale din cauza originii sale maghrebiene și a convingerilor sale religioase. Părțile au fost convocate la o audiere din 25 martie 2005, în vederea stabilirii cazului. În cadrul acestei audieri, fostul angajator a fost reprezentat de o avocată, iar cazul a fost stabilit la 6 mai 2005. La această audiere, cazul a fost prezentat la 17 iunie 2005, la cererea avocatului reclamantului. Ulterior, cazul a fost amânat, cu acordul părților, la 23 septembrie și 4 noiembrie 2005. Întrucât avocatul reclamantului a indicat, la 3 noiembrie 2005, că aștepta documente din partea reclamantului său, cazul a fost prezentat la 2 decembrie 2005. Cazul a fost amânat ulterior până la 13 ianuarie și 10 februarie 2006. La această ultimă audiere, cazul a fost pus în funcție de rolul general, la cererea avocatului fostului angajator. La 14 iulie 2006 și semnat în schimb la 6 octombrie 2006, reclamantul a recunoscut că a primit în comunicare de la avocatul său întregul dosar referitor la cauza în litigiu și a declarat că nu mai are revendicări în această privință. Din dosar rezultă că reclamantul nu s-a manifestat sub nicio formă la tribunalul muncii, astfel încât cazul este, în prezent, înscris întotdeauna în rolul general. Dreptul și practica internă relevantă Intervenția unui avocat nu este obligatorie în fața Tribunalului Muncii. În urma depunerii unei cereri introductive de judecată, procedura în fața Tribunalului Muncii este orală, astfel încât părțile să își prezinte argumentele în cadrul pledoariilor lor. Prin urmare, procedura în fața Tribunalului Muncii nu este reglementată în conformitate cu principiul punerii în aplicare. În cazul în care un caz a fost amânat de mai multe ori, aceasta poate fi retrimisă la rolul general. Acesta din urmă constă într-un registru cotat și parafat de judecător și pe care se înscriu toate cauzele în ordinea prezentării lor. Trimiterea la rolul general constituie o măsură de administrație judiciară menită să despacheteze instanța de afaceri care nu este instruită, adică care nu este în măsură să fie pledată. La cererea uneia dintre părțile în cauză, o cauză retrimisă rolului general poate fi formulată în orice moment, pentru a fi invocată. GRIEF invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. Astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul ridică o excepție de inadmisibilitate din cauza lipsei de epuizare a căilor de atac interne. Acesta arată că cauza a fost retrimisă la rolul general, la cererea avocatului fostului angajator, care dorea să pună capăt seriei de reduceri a cazului care implică cheltuieli pentru clientul său. În această privință, guvernul subliniază că judecătorul nu a folosit posibilitatea de a exclude din oficiu cazul. Cazul se află astfel în rolul general de la 10 februarie 2006 și ar putea fi Recurentul contestă această teză și consideră că Tribunalul ar fi trebuit să efectueze o anchetă veritabilă pentru manifestarea adevărului. Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne : Orice reclamant trebuie să fi acordat instanțelor interne posibilitatea pe care această dispoziție are ca scop, în principiu, să o aibă în vedere statelor contractante: evitarea sau corectarea presupuselor încălcări ale acestora (a se vedea, printre altele, Mifsud c. Franța (dec.) [GC], n 57220/00, CEDO 2002-VIII). În cazul de față, cauza introdusă la 25 februarie 2005 a fost amânată de mai multe ori, la cererea părților, și, în cele din urmă, retrimisă la rolul general la 10 februarie 2006, la cererea părții pârâte. De la acest ultim act de procedură, reclamantul ar fi putut să reexamineze cazul în orice moment, astfel încât acesta să fie pledat și, prin urmare, judecat de Tribunalul Muncii. Cu toate acestea, trebuie să se constate că persoana în cauză nu a făcut, sub nicio formă, o acțiune sau o cerere în acest sens la instanță de la punerea în aplicare a rolului general al cauzei. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu a acordat judecătorilor naționali posibilitatea de a evita presupusa încălcare a acestora, în acest caz lipsa examinării cauzei într-un termen rezonabil. Prin urmare, acesta nu a îndeplinit condiția de epuizare a căilor de atac interne. Prin urmare, este necesar să se accepte excepția de inadmisibilitate ridicată de guvern și să se respingă acest motiv în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin urmare, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din convenție ar trebui să înceteze și să se declare cererea inadmisibilă. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă