CtEDO 26.06.2008 Auto

MERTENS-PECHACKOVA c. LUXEMBOURG

RESPONDENT
LUX
HOTĂRÂRE
26.06.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MERTENS-PECHACKOVA c. LUXEMBOURG (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

PRIMA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 28369/05 prezentate de Maria MERTENS-PECHACKOVA împotriva Luxemburgului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 26 iunie 2008 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolau, judecători; și Søren Nielsen, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 iunie 2005, având în vedere decizia parțială din 21 iunie 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, emite următoarea decizie în fața recurentei, Maria Mertens-Pechackova, este un resortisant slovac, născut în 1968 și rezident în Žilina. Este reprezentată în fața Curții de către domnul Klimasovsky, avocat la Žilina. Guvernul luxemburghez ( La 21 august 1993, recurenta s-a căsătorit în Luxemburg cu un resortisant al acestei țări. Un copil s-a născut din uniunea lor la 15 iulie 1993. În 1994, 1995 și 2002 reclamanta a depus trei cereri de divorț. În acest sens, guvernul furnizează o singură citație prin divorț din data de 22 iulie 2002. La data de 22 iulie 2002 a fost înrolată la 4 septembrie 2002 de către avocatul care a reprezentat reclamanta la data respectivă. La 7 octombrie 2002, camera 4 a tribunalului din Luxemburg a stabilit cauza în landul din 16 ianuarie 2003 și s-a rugat avocaților să comunice documentele și concluziile lor înainte de această dată. Întrucât mandatarul recurentei nu a încheiat, cauza a fost repusă în discuție la data de 27 martie 2003 la data de 19 și apoi la data de 26 iunie 2003. În această ultimă ședință, părțile au informat tribunalul că o acțiune în căutare de paternitate era în curs, astfel încât cauza a fost prezentată, la cererea acestora, la data de 3 iulie 2003. După ce reclamanta a decis ulterior să se desiste de la instanța de divorț, cauza a fost repusă în fața instanței din 30 octombrie 2003. Un act de dezistare din instanță, data de 15 iulie 2003, a fost transmis de reprezentantul reclamantei avocatului pârâtului la data de 22 septembrie 2003. La data de 13 noiembrie 2003, la data de 12 februarie 2004. La 4 octombrie 2005, recurenta s-a plâns Curții că nu s-a pronunțat nici o decizie cu privire la fond. În cele din urmă, aceasta furnizează o citație prin divorț lansată de soțul ei la 4 mai 2004, pentru separare de mai mult de trei ani. Curtea nu dispune de alte informații cu privire la această din urmă procedură. GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii pe care a introdus-o împotriva soțului ei. ÎN Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul ridică o primă excepție de la a se pronunța, pe motiv că cererea este întârziată, pentru că a fost introdusă la mai mult de șase luni de la hotărârea din 1 aprilie 2004. Recurenta contestă această teză și, în esență, expune faptul că nu a avut cunoștință de hotărârea din 1 aprilie 2004. Curtea amintește că aceaceasta este în mod oficial în defavoarea statului care atrage atenția asupra termenului de șase luni pe care acesta trebuie să îl stabilească data la care reclamantul a luat cunoștință de decizia internă definitivă (Ali Șahmo c. Turcia (dec.), nr 37415/97, 1 aprilie 2003). În speță, guvernul se limitează la a indica faptul că 4 cameră a tribunalului din Luxemburg și-a pronunțat hotărârea la data de 1 aprilie 2004. Prin urmare, Curtea consideră că guvernul rămâne în imposibilitatea de a prezenta elemente susceptibile de a stabili data la care recurenta a luat cunoștință de hotărârea în cauză. În aceste circumstanțe, nu s-a stabilit, cu excepția oricărei îndoieli, că cererea a fost introdusă cu întârziere. Prin urmare, această excepție invocată de guvern nu poate fi reținută. În al doilea rând, guvernul ridică o a doua excepție de la aceasta, pe motiv că reclamanta nu ar fi epuizat căile de atac interne. Acesta arată că Ö Õ ar fi putut sesiza în mod valabil instanța civilă luxemburgheză cu privire la o acțiune în răspundere împotriva Õ statului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, pe baza legii din 1 Septembrie 1988 privind răspunderea civilă a statului și a colectivităților publice, dacă nu pe baza principiilor Codului civil în materie de răspundere delictală. Recurenta contestă această teză. Curtea reamintește că dispozițiile articolului 35 din Convenție nu se epuizează decât recursurile atât referitoare la încălcările incriminate, disponibile și adecvate. Ele trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine nu numai în teorie, ci și în practică, altfel le lipsesc eficiența și accesibilitatea dorite ; sarcina de a demonstra că aceste cerințe sunt îndeplinite (Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, § 75, CEDH 1999-V). În speță, Curtea constată că guvernul luxemburghez rămâne în imposibilitatea de a cita un singur exemplu de jurisprudență care a demonstrat eficacitatea căilor de atac existente în teorie în dreptul intern. Prin urmare, nu s-a stabilit că În ceea ce privește fondul, guvernul arată că procedura de divorț a fost inițiată la 22 iulie 2002 și s-a încheiat la 1 aprilie 2004. Recurenta susține că a introdus de trei ori o procedură de divorț, fie în 1994, 1995 și 2002. În opinia sa, durata procedurii este excesivă și insistă asupra faptului că divorțul nu este încă pronunțat. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). În cauzele referitoare la starea persoanelor, dreptul la respectarea vieții de familie este, de asemenea, un criteriu relevant și o diligență specială se impune având în vedere eventualele consecințe pe care o lentilă excesivă le poate avea asupra dreptului la respectarea vieții de familie (a se vedea, printre altele, Laino c. Italia [GC], nr 35158/96, § 18, CEDH 1999-I). În speță, Curtea constată că recurenta nu aduce nicio dovadă cu privire la procedurile de divorț pe care le-a inițiat în 1994 și 1995. În plus, în cazul în care a transmis o citație prin divorț lansată de soțul său la 4 mai 2004, aceasta nu a furnizat alte informații cu privire la procedura care a putut rezulta din aceasta. Prin urmare, Curtea nu poate decât să se pronunțe cu privire la procedura care a început prin cheta din 22 iulie 2002 pentru a se încheia la 1 aprilie 2004 prin hotărârea celei de a patra camere a tribunalului da . Prin urmare, aceasta a durat un pic mai mult de un an și opt luni pentru o instanță. În plus, Curtea nu a constatat nicio perioadă de inactivitate imputabilă autorităților naționale. În ceea ce privește comportamentul recurentei, Curtea constată în special că a pus la dispoziție mai mult de două luni pentru a înrola în chetă și că aceaceasta a fost la originea derulării cauzei la audierile din 27 martie și 30 octombrie 2003. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea, în lumina jurisprudenței sale, consideră că durata generală a procedurii nu este suficient de importantă pentru a permite încheierea unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, această cauză trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din convenție și să se declare cererea inadmisibilă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-06-21
0,97
MERTENS-PECHACKOVA c. LUXEMBOURG
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 28369/05 présentée par Maria MERTENS-PECHACKOVA contre le Luxembourg La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 21 juin 2007 en une cham
CtEDO 2006-09-28
0,95
JAKUBOWSKA c. LUXEMBOURG
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 41193/02 présentée par Iwona JAKUBOWSKA contre le Luxembourg La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 septembre 2006 en une chambre composée
CtEDO 2002-05-28
0,94
G.M. contre le LUXEMBOURG
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48841/99 présentée par G. M. contre le Luxembourg La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 mai 2002 en une chambre composée de Sir Ni
CtEDO 2007-05-22
0,93
LEMMER ET NEIERTZ c. LUXEMBOURG
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 302/04 présentée par Pierre LEMMER et Hortense NEIERTZ contre le Luxembourg La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 mai 2007 en une chambre
CtEDO 2008-05-13
0,93
AFFAIRE LEMMER ET NEIERTZ c. LUXEMBOURG
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LEMMER ET NEIERTZ c. LUXEMBOURG (Requête n o 302/04) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 13 mai 2008 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Lemmer et Neiertz c. Luxembourg, La C
Sursă