ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin Ordonanța nr. 3 din 7 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Comisia pentru controlul averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași, constatând caracterul nejustificat al averii dobândite de persoana cercetată și soțul acesteia pentru suma de 408,594 RON, a admis sesizarea Agenției Naționale de Integritate și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018. 1.

Soluția pronunțată de instanța de fond Prin încheierea de ședință din 2 iulie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a cauzei formulată de intimații A. și B., până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la infracțiunile pentru săvârșirea cărora s-a dispus începerea urmăririi penale față de B. și A. în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală. 1.

Cererea de recurs și motivele de casare invocate Împotriva încheierii de ședință din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După reluarea pe scurt a argumentelor care au condus la evaluarea averii intimaților, a criticat hotărârea primei instanțe pentru încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ. A arătat că soluția care urmează a fi dată în dosarul penal, cu privire la infracțiunile de fals și înșelăciune, nu are nicio influență asupra acțiunii de control a modului de dobândire a averii de către persoanele evaluate A. și B. și implicit nici asupra soluției pe care urmează să o dispună Curtea de Apel Iași. În situația în care instanța penală se pronunță că au fost săvârșite infracțiunile de fals și înșelăciune de către intimați, asta însemna că în dosarul de evaluare a averii diferența identificată este nejustificată, iar Curtea de Apel Iași va dispune automat confiscarea acestei diferențe. Per a contrario, chiar dacă instanța penală ar stabili că nu au fost săvârșite infracțiunile de fals și înșelăciune de către intimați, Curtea de Apel Iași nu va putea clasa cauza fără să realizeze o evaluare a averii. În opinia recurentei, în mod indubitabil, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., soluția cauzei penale, neavând cum să influențeze dezlegarea prezentei cauze. Totodată, a criticat soluția instanței de fond cu privire la suspendarea cauzei și datorită faptului că legiuitorul a prevăzut 2 căi pentru confiscarea unor sume de bani din averea unei persoane: pe cale administrativă și pe cale penală. În acest sens, a considerat că existența uneia dintre aceste căi nu o exclude automat pe cealaltă, având în vedere interesul și intenția legiuitorului ca sumele ce nu au putut fi justificate sau provenind din săvârșirea unei infracțiuni să fie confiscate. Întrucât unul dintre principiile care stau la baza activității ANI este cel al celerității, recurenta a apreciat că, indiferent de soluția dată în urmărirea penală privind infracțiunea de fals și înșelăciune, nu trebuie să sisteze sau să suspende demersurile Agenției sau cele ale instanței de fond, cu privire la efectuarea evaluării administrative a averii intimaților. De asemenea, a mai precizat că sancțiunile prevăzute de legiuitor (administrative și penale) se întrepătrund și se completează reciproc, că nu se poate discuta despre o dublare a sumelor presupus a fi confiscate, motivat de faptul că finalitatea dosarului penal nu va fi în sensul dispunerii confiscării unor sume de bani. Activitatea de evaluare efectuată de către Comisia de Cercetare a Averilor nu constă strict în verificarea contractelor de vânzare cumpărare pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale și, mai mult decât atât, în ceea ce privește contractele de vânzare cumpărare reținute de către organul de urmărire penală, acestea sunt ulterioare perioadei în care s-a identificat existența unei juste diferențe. Având în vedere că în acest moment nu sunt elemente care să conducă la bănuiala instanței că proveniența sumei de 408.594 RON este rezultatul unei infracțiuni, nu există niciun motiv pentru suspendarea controlului efectuat de Comisie. 1.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți A. și B. nu au formulat întâmpinare. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Agenția Națională de Integritate este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente. 2.1. Aspecte de fapt și de drept relevante Prin Ordonanța nr. 3 din 7 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Comisia pentru Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Iași a admis sesizarea Agenției Naționale de Integritate și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect controlul averilor, în baza Legii nr. 115/1996. Prin încheierea de ședință din 2 iulie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a cauzei formulată de intimații A. și B., până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la infracțiunile pentru săvârșirea cărora s-a dispus începerea urmăririi penale față de B. și A. în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală. Împotriva încheierii de ședință din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. În esență, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare, deoarece soluția care se va pronunța în dosarul penal nu poate să influențeze dezlegarea prezentei cauze. Amintește Înalta Curte că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecății, atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel. Instanța de control judiciar constată că în mod corect Curtea de Apel Iași a făcut aplicarea textelor legale mai sus enunțate, reținând că în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva celor doi intimați A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și înșelăciune cu privire la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare imobile, autentificate la notariat, o mare parte din suma identificată în raportul Agenției Naționale de Integritate provenind din încheierea acestor contracte. Așadar, Înalta Curte constată că în urma soluționării dosarului penal se va stabili practic valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor, cu privire la care există suspiciunea că au fost încheiate prin săvârșirea unor infracțiuni de către cei doi intimați. Or, stabilirea valabilității acestor contracte este de natură a influența aprecierile pe care instanța urmează să le facă în procesul de față în vederea soluționării cauzei, având în vedere că o parte din contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile cu privire la care există suspiciunea că au fost încheiate prin săvârșirea infracțiunilor de fals și înșelăciune, și la care Agenția Națională de Integritate s-a raportat atunci când a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor (contractele încheiate în anii 2008-2009), se suprapun pe perioada supusă evaluării (24.10.2004 - 31.12.2010). Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul recurentei în sensul că, în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare reținute de către organul de urmărire penală, acestea ar fi ulterioare perioadei în care s-a identificat existența unei diferențe nejustificate. Contrar susținerilor recurentei, soluția care urmează a fi dată în dosarul penal, cu privire la infracțiunile de fals și înșelăciune, are influență asupra acțiunii de control a modului de dobândire a averii de către persoanele evaluate și implicit a soluției pe care urmează să o dispună prima instanță, chiar dacă așa cum susține recurenta activitatea de evaluare efectuată de Comisia de Cercetare a Averilor nu constă strict în verificarea contractelor de vânzare cumpărare pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale. Totodată, Înalta Curte constată că celelalte aspecte invocate de recurentă cu privire la faptul că legiuitorul a prevăzut două căi pentru confiscarea unor sume de bani din averea unei persoane (pe cale administrativă și pe cale penală) care nu se exclud reciproc, precum și referirile la sancțiunile prevăzute de aceste două căi care se întrepătrund și se completează reciproc, nu prezintă relevanță în ceea ce privește cazul de suspendare facultativă a judecătii supus analizei instanței și nu sunt de natură să conducă la casarea încheierii atacate. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.