ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1694/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin Ordonanța nr. 1/3.05.2018 pronunțată de Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Iași a fost admisă sesizarea Agenției Naționale de Integritate în privința persoanei cercetate A. și a soției acesteia, B., constatându-se nejustificată dobândirea sumei de 959.454,22 RON, și, în temeiul dispozițiilor art. 10

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 40 din 25 martie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate în privința persoanei cercetate A. și a soției acestuia, B..

A constatat caracterul nejustificat al dobândirii cotei părți din avere în valoare de 918.954,22 RON și, pe cale de consecință, a obligat persoana cercetată A. și soția acestuia, B., la plata către Statul Român, prin intermediul organului fiscal competent să efectueze executarea silită, a sumei de 918.954,22 RON (192.156,60 euro), reprezentând echivalentul cotei părți din avere dobândită în mod nejustificat, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții A. și B., întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Intimata-reclamantă Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza cererii de recurs

Recursul conține 83 pagini motivarea sa începând cu pag. 37.

La termenul când s-a dezbătut pricina, 9 martie, s-a depus concluzii scrise care însă conține în text și cererea de admitere a recursului "pentru următoarele motive suplimentare".

Cum acestea nu au fost depuse în termenul de declarare a căii de atac nu vor fi luate în considerare ca motive noi ci eventual argumente.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenții au pretins că intimata a depășit atribuțiile puterii judecătorești .

Sistematizarea afirmațiilor din textul analizat este extrem de grea, trecându-se de la "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu se poate identifica cu depășirea competenței".

"În pofida dispozițiilor 10

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/19964, cauza a fost soluționată, nelegal de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal".

Se afirmă mai departe că acest motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ. este de ordine publică și poate fi invocat de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu în orice stare a pricinii.

Se arată că astfel, acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive.

Totuși, în motive, deși se preia "aspecte punctuale din motivare se subliniază că despre aceste "elemente nu a ținut cont instanța de judecată" - ori reținerile de fapt interpretate diferit nu se pot în niciun caz o situație de depășire a atribuțiilor.

Repovestirea unor pasaje din sentință - chiar făcută pe multe pagini și cu multe sublinieri, nu poate escamota realitatea precum că nu s-a adus niciun argument de drept pentru admisibilitatea acestui motiv de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deși se citează dispozițiile pct. 6, instanța de recurs va analiza dacă instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectări atrage sancțiunea nulității.

Motivarea conține aceleași aspecte factuale aceeași afirmație precum că pricina a fost soluționată nelegal de Curtea de Apel Iași - SCAF, deși motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu a fost invocat și din nou se pretinde repetitiv faptul că instanța de judecată nu a ținut cont de aceste elemente, în fapt chestiuni de fapt (59-61).

Oricum întreaga motivație este în sensul că instanța nu a ținut cont de susținerile părților sau martorilor, însă nu se dă nici un detaliu despre nerespectarea unei reguli de procedură.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

După un lung expozeu în care se arată ce trebuie să conțină o hotărâre judecătorească și obligațiile instanței în acest sens, se arată că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

În cursul procesului, persoanele cercetate prin avocatul ales, au invocat limitarea dreptului de a-și proba apărările, invocând incidența dispozițiilor procesual penale și nu a legii civile referitoare la regimul probelor (art. 97 alin. (2) C. proc. pen.), în sensul imposibilității valorificării probei testimoniale (declarațiile martorilor) pentru dovedirea împrumuturilor de la persoane fizice.

Din contră, instanța de fond a răspuns fiecărui argument și nu doar fiecărui motiv, iar ceea ce privește procedura aplicabilă este evident că este cea civilă după cum precizează expres legea iar judecătorul fondului a precizat pe larg în motivare.

Aceleași aspecte sunt reluate mot-a-mot în diverse programe și motivări(ex.omite instanța să precizeze .

În concluzie nici acest motiv nu este argumentat.

Ultimul motiv invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pretinzându-se faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Este vizat în principal, situația celor două imobile cumpărate în orașul Bârlad.

În ceea ce privește imobilul din strada x. instanța de fond considera ca C. nu au făcut dovada dobândirii in mod licit a sumelor de bani necesare edificării acestuia. In concret susține instanța ca deși veniturile C. in anul 2010 au fost in cuantum de 36.504 RON aceștia au edificat un imobil clădire cu o valoare impozabila de 345.866 RON.

Precizează că a demonstrat în fata instanței de fond că edificarea construcției s-a realizat pe o perioada de cel puțin 3 ani si ca sumele de bani necesare pentru edificarea acesteia au provenit intr-o proporție covârșitoare din imprumuturile contractate de la rudele de gradul 1, instanța de fond a considerat ca operațiunile financiare invocate nu au fost probate in mod legal.

Arată că toate împrumuturile acordate C. pentru edificarea imobilului au existat, sumele de bani fiind remise in numerar către C. dovada convențiilor de împrumut neputând fi făcuta cu înscrisuri fata de imposibilitatea morala de preconstituire a înscrisului doveditor.

Instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1191 din C. civ. reținând că nu suntem în prezenta unei imposibilități morale de întocmire a înscrisului întrucât deși părțile au calitatea de rude obligațiile derivate din calitatea de funcționari publici impun întocmirea întotdeauna a înscrisurilor doveditoare a creanțelor.

Contrar susținerilor recurenților instanța de fond nu s-a limitat a aprecia nerealitatea împrumuturilor de 40.000 Euro contractat de la D. și cu precădere de 97.500 euro de la E. pentru lipsa documentelor justificative - înscrisuri, ordine de plată, dar a verificat și utilizarea acestor sume în raport de lucrările de construcție efectuate la imobilul în raport de concluziile expertizei tehnice de specialitate .

Pe de alta parte, referitor la imobilul din strada x, față de primele susțineri, abia ulterior în etapa verificărilor în fața Comisie de Cercetare a Averilor, situația achiziționării acestui imobil a fost susținută mult diferit, anume că de fapt numita F. a dorit si realizat achiziția acelui imobil, pentru sine, dar în acte au fost menționați cumpărători A. și Dediu, fără a indica un impediment serios contra cumpărării direct pe numele celor doi copii, ai numitei F., dacă aceasta nu a dorit să cumpere pe numele său. Explicațiile variind.

- fie că s-a dorit cumpărarea cu un preț mai bun evitând divulgarea drept cumpărător a numitei F., notar cunoscut in zona, explicație avansată în notele depuse inițial în fața Comisiei omisie

- fie ca exista o problemă ce ține de viața privata a E., cum afirmaseră F. si G., cu referire la toate achizițiile imobiliare retransmise lor

- fie explicație, avansata de vânzătorul H. - ca se dorea încheierea actelor la cabinetul notarei F., dar aceasta nu putea realiza acte vizând persoana proprie sau -copiii (interdicție reala legislativ, dar evitabilă, apelând la alt cabinet notarial).

Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că în privința simulației, apărare neinvocată în cauză dar însușită după clarificările solicitate de către Curtea de apel în cursul judecății, se constată că nu există și nu poate justifica proveniența veniturilor cu care C. au cumpărat bunul imobil.

Simulația presupune existența, încheierea concomitentă a 2 acte, unul public, opozabil terților, și altul secret, opozabil părților semnatare, prin care se modifică aspecte relevante din actul public, conform prevederilor art. 1174 și art. 1175 din vechiul C. civ.

În cauză, intenția și voința de simulare prin interpunerea de persoană, nu a existat la data încheierii actelor publice, aspect ce rezultă din:

- prezentarea unor apărări omisive sau contradictorii referitoare la achiziția bunurilor imobile de natură a reliefa că părțile nu au avut intenția și voința de simulare concomitent cu încheierea actelor autentice publice (fie nu au fost declarate de persoanele cercetate operațiunile de cumpărare, fie s-a invocat generic cumpărarea pentru E. sau au fost cumpărate de C., în scopul eludării intrării bunurilor imobile în comunitatea de bunuri a E., datorită neînțelegerilor dintre soți, care au divorțat ulterior);

- nepreconstituirea înscrisurilor necesare dovedirii actelor secrete în condițiile inexistenței unei incompatibilități de ordin moral în sensul art. 1198 pct. 2 din vechiul C. civ. (în cazul E. și a C., imposibilitatea morală de preconstituire a înscrisurilor doveditoare a actului secret în operațiunea de simulare prin interpunere de persoană nu poate fi reținută deoarece aceasta imposibilitate trebuia să se manifeste în toate actele juridice încheiate de părți, ori în luna mai a anului 2006, cele 2 surori au încheiat un contract de împrumut pentru suma de 60000 de RON sub forma înscrisului sub semnătură privată, aspect ce relevă inexistența imposibilității morale de preconstituire a actelor doveditoare; de altfel, cele 8 operațiuni de cumpărare de imobile realizate de C. pentru E., în perioada 2003-2011, impuneau funcționarului public să asigure transparența operațiunilor imobiliare derulate, prin respectarea legii în ceea ce privește intenția sa de a contracta pentru altul și de a declara bunurile în declarația de avere în raport de datele actului public);

- donarea bunurilor imobile către copiii E. pentru întoarcerea în patrimoniul familiei Fânaru (existența simulației prin interpunere de persoană, în sensul prezentat de persoana cercetată și soția acestuia, excludea logic, juridic și firesc operațiunea de donare către membrii familiei Fânaru datorită efectelor actelor secrete ce ar fi arătat proprietarul real al bunurilor; în acest sens Curtea are în vedere declarația martorului I., dosar, care a declarat că imobilele au fost achiziționate de C., pentru ca mamei sale să nu i se ceară un preț mare, mătușa sa - B.- ocupându-se de negocierea cu vânzătorul, declarație care este în totală contradicție cu aspectele declarate de vânzător, martorul H.- fila, vol. VIII, dosar).

Pentru a fi operantă simulația, indiferent de formele acesteia, este necesar ca actul secret să fie anterior sau concomitent actului public, astfel încât apărările și argumentele persoanei cercetate și a soției acestuia nu pot fi reținute ca întemeiate, donarea ulterioară a bunurilor imobile către copiii E., nu poate fi pertinentă în dovedirea simulației deoarece sunt ulterioare încheierii actului public, iar declarațiile persoanelor audiate în cadrul comisiei, respectiv J., I. și F., confirmă lipsa intenției de simulare prin interpunere de persoană. De altfel, martora F. confirmă în declarația sa că bunurile au fost achiziționate de familia Dediu, fără însă a preciza în ce calitate au acționat aceștia, răspunsul incomplet oferit de aceasta (persoană cu studii juridice ce activează ca notar public) având drept scop doar crearea aparenței de drept în ceea ce privește proprietarul real al bunurilor.

Afirmația martorei F. că a achitat prețul de achiziție al imobilelor este irelevantă în cauză deoarece nu există dovada/proba remiterii banilor către familia Dediu, într-o formă legală care să poată fi dovedită.

De altfel, însăși existența sursei de finanțare pe care martora F. a invocat-o nu are caracter cert deoarece aceasta a invocat faptul că în anul 2010, lunile august/ septembrie, a contractat un împrumut în valoare de 300000 de euro, din care 150000 de euro a folosit-o pentru plata prețului cumpărării celor 2 imobile din str. x, diferența de 30000 de euro fiind asigurată de resurse proprii.

Toate aceste neconcordanțe în declarațiile martorilor au fost diligent observate și corect interpretate de judecătorul fondului.

Chiar și justificarea precum că nu s-a dorit ca soțul numitei F. să ia cunoștință despre tranzacție nu are aspect de credibilitate, nu doar pentru că dimensiunile orașului Bârlad nu permit o astfel de anonimitate câtă vreme oricum imobilul era cumpărat de cumnați, ci și pentru că se putea utiliza alte modalități de transmitere drept de proprietate.

În ceea ce privește celelalte aspecte criticate:

- în cazul operațiunilor împrumut de la persoane fizice, rude cu persoanele cercetate, instanța nu poate reține apărarea acestora referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a înscrisurilor în scop ad probationem, pe care C. civ., în vigoare la data încheierii pretinselor contracte de împrumut, o impunea, conform art. 1191 alin. (2) C. civ. din 1864.lmposibilitatea morală nu poate opera abstract și generic cu privire la toate actele juridice pretins încheiate de C. cu rudele acestora.

In acest context factual nu se poate reține existența imposibilității morale în preconstituirea înscrisurilor doveditoare a pretinselor contracte de împrumut, declarațiile martorilor audiați cu privire la acordarea împrumuturilor, ale persoanelor a căror avere formează obiectul cercetării, neputând fi luate în considerare în baza sancțiunii impuse de art. 191 alin. (2) din vechiul C. civ. de la 1864.

- faptul că la stabilirea cotei părți din averea nejustificată s-a luat în considerare varianta a III-a a raportului de expertiză contabilă care a fost corect, raportându-se la concluziile instanței de fond în analiza fiecărui aspect analizat, precum și luându-se în considerare veniturile și cheltuielile lunare a unei familii cu 2 copii minori.

În concluzie în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate nu apar incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâții A. și B. împotriva sentinței nr. 40 din 25 martie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2022.