ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3549/2022

Cererea de chemare în judecată. Hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual. 1.1. Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 19.08.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, obligarea pârâtei să-i elibereze avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru locurile de muncă aflate în locațiile Crișana-Banat Suplac, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 565 din 28 martie 2017, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 26.04.2017, sub nr. x/2017. Prin sentința civilă nr. 181 din 9 octombrie 2017, Curtea a respins acțiunea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Sindicatul Național B., ca neîntemeiate. 1.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta A. S.R.L. și intervenientul Sindicatul Național B.. Prin decizia civilă nr. 5415 din 22 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Înalta Curte a reținut, în esență, că instanța nu a cercetat fondul cauzei prin prisma temeiului de drept invocat de reclamantă. 2. Hotărârea pronunțată în rejudecare după casare, în al doilea ciclu procesual. Cauza a fost reînregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 16.03.2021, sub nr. x/2017*. Prin sentința civilă nr. 68 din 20 aprilie 2021, Curtea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. și intervenientul Sindicatul Național B. și a obligat pârâta Inspecția Muncii să-i elibere reclamantei avizul de încadrare (reînnoirea avizului) a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru locurile de muncă aflate în locațiile Crișana-Banat Suplac. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, recurenta pârâtă Inspecția Muncii a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, sau, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii, astfel cum a fost formulată, ca nefondată și neîntemeiată, arătând în esență următoarele: Soluția instanței de fond de admitere a acțiunii - soluție recurată prin prezentul recurs, este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile, considerând, că intimata - reclamantă deține un aviz de muncă în condiții deosebite valabil la data de 31.12.2015. Instanța în mod eronat a considerat că, B. S.A. avea un Aviz emis în 2014 și valabil până la data de 31.12.2015. Precizează că, avizul din 2014, respectiv Avizul nr. x/25.02.2014 era valabil până la data de 31.12.2014. Reclamanta avea termen de solicitare a acordării avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, 30 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite (aviz obținut sub egida B.), respectiv reclamanta trebuia să depună documentația potrivit prevederilor legale, până la data de 30.01.2015. Prin urmare despre acest termen este vorba că a fost depășit (potrivit adresei Inspecției Muncii nr. x/17.08.2015 prin care s-a refuzat eliberarea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru reclamanta A.), și nu un termen din anul 2007 când a intrat în vigoare H.G. nr. 246/2007. Or, reclamanta a solicitat Inspecției Muncii emiterea Avizului, de abia în 02.07.2015, deci cu jumătate de an întârziere. Pentru reînnoirea avizului aferent anului 2015, nu B. trebuia să depună solicitarea pentru locurile respective, ci reclamanta, în calitate de angajator. Precizează că, neavând cunoștință de transferul de întreprindere intervenit încă din anul 2014, Inspecția Muncii a reînnoit avizul nr. x/25.02.2014 deținut de B., tot acestei societăți care l-a solicitat de altfel, fără să mai aibă efectiv locurile de muncă respective, emițând astfel Avizul nr. x/27.03.2015, valabil până la data de 31.12.2015 de care în mod eronat se prevalează reclamanta, precum și instanța de fond (după casarea cu trimitere). Prin urmare, reclamanta A. nu deține un aviz valabil la data de 31.12.2015, pentru a-i putea permite solicitarea prelungirii acestuia în baza H.G. nr. 1014/2015. Prin urmare, solicită instanței să constate că solicitarea nr. 427/29.06.2015 a reclamantei A. S.R.L., și înregistrată la Inspecția Muncii sub nr. x/02.07.2015, nu a fost depusă în termenul legal pentru a se putea emite Avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pe numele angajatorului - reclamanta A.. Dacă instanța de recurs, totuși consideră că reclamanta A. S.R.L. îndeplinea condiția deținerii unui aviz valabil până la data de 31.12.2015, putând beneficia de posibilitatea reînnoirii avizului în raport de dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1014/2015, solicită instanței de judecată să constate că reclamanta nu a îndeplinit niciuna dintre condițiile impuse de H.G. nr. 1014/2015, pentru a-i putea fi acordat noul aviz de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. În primul rând, reclamanta ar fi trebuit să se adreseze Inspecției Muncii. în baza H.G. nr. 1014/2015. fapt ce nu s-a întâmplat. Cu privire la acest aspect, solicită instanței de recurs să constate că, de asemenea, soluția instanței de fond (după casarea cu trimitere), este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile, considerând (în mod eronat) că solicitarea reclamantei de acordare a Avizului, cea din 02.07.2015 poate fi considerată ca fiind făcută în baza H.G. nr. 1014/2015 (publicat în Monitorul Oficial nr. 986 din 31 decembrie 2015. si intrată în vigoare la data de 01.01.2016). În al doilea rând, solicitarea reclamantei ar fi trebuit să fie însoțită de anumite documente, expres menționate la art. 2 din H.G. nr. 1014/2015. Or, nici solicitarea și niciun alt document nu a fost depus de reclamanta A. la Inspecția Muncii în vederea prelungirii avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1014/2015. În al treilea rând, instanța de fond, în mod eronat a interpretat prevederile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 - "angajatorii care nu au obținut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se pot adresa direct instanței judecătorești competente, potrivit legii". Prevederile H.G. nr. 1014/2015 nu instituie o alternativa în favoarea instanței de judecată de a acorda avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite. Prin urmare, instanța de judecată în mod eronat consideră că reclamanta poate sa obțină avizul, doar prin adresarea prezentei cereri direct și/sau doar instanței de judecată. Instanța de judecată în mod eronat consideră că poate constata existenta condițiilor deosebite la anumite locuri de muncă, în speță la S.C. A. S.R.L. -Asset 1 Crișana Banat - Suplac, mai ales în baza unor documente valabile la un moment dat, cu mult înainte de data prezentei acțiuni. Obiectul dedus judecății nu este constatarea existenței condițiilor deosebite la locurile de muncă precizate. O astfel de acțiune este inadmisibilă, raportat atât la obiectul cauzei, cât și la argumentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 12/2016 privind examinarea și admiterea recursului în interesul legii, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 și următoarele, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității pentru neîncadrare în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență următoarele: La data de 01.11.2014, intimata a preluat de la B. S.A., serviciile de suprafață din Zonă și salariații necesari continuării activității din Zonă. Efectul transferului de întreprindere constă în: pe de o parte, preluarea unora dintre activitățile desfășurate de B. în Zona, iar pe de altă parte, subrogarea intimatei A. S.R.L. în drepturile și obligațiile predecesorului B. S.A. cu privire la serviciile de suprafață și salariații necesari continuării acestor activități din Zonă. În acest sens, relevante pentru înțelegerea conceptului de transfer de întreprindere sunt prevederile Legii nr. 67/2006 edictate în considerarea Directivei 2001/23/CE, care conferă protecția drepturilor de care beneficiază salariații, prevăzute în contractele individuale de muncă și în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, potrivit legii. Mai precis, odată transferate drepturile și obligațiile de la cedentul B. către intimată, (în baza Acordului), în mod evident, a operat și (i) transferul drepturilor și obligațiilor salariaților precum și (ii) transferul tuturor actelor juridice de la cedent la cesionar. Analizând Avizul nr. x/27.03.2015, rezultă că acesta a fost emis prin reînnoirea avizului nr. x/25.02.2014). În speța de față, (i) B. S.A. deținea un aviz valabil până la data de 31.12.2015 pentru întreaga Zona și (ii) prin preluarea unora dintre activitățile aferente Zonei, intimata A. S.R.L. a preluat și beneficiază de aceleași drepturi recunoscute de Recurenta predecesorului intimatei (B.), beneficiind inclusiv de Aviz. Refuzul nejustificat al recurentei de a considera valabil Avizul ca operând, prin subrogare, în beneficiul A. S.R.L., urmează a fi constatat ca fiind lipsit de fundament juridic și probator. Pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C. proc. civ. . 4.2. Intimatul-intervenient Sindicatul Național B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență următoarele: Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind rezultatul unei interpretări și aplicări corecte a normelor de drept material incidente în prezenta cauză. În mod corect instanța de fond a reținut că societatea reclamantă a deținut un aviz valabil până la data de 31.12.2015, dat fiind faptul că pârâta a avizat încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă din cadrul societății B. S.A., Asset-ul Crișana Banat-Suplacu. Prin cererea de chemare în judecată, intimata - reclamantă a solicitat obligarea recurentei - pârâte la eliberarea unui aviz de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru locurile de muncă aflate în locațiile Crișana - Banat Suplac. Or, la data formulării cererii, dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 pe care le-a avut în vedere, potrivit cărora Angajatorii care nu au obținut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se pot adresa direct instanței judecătorești competente, potrivit legii, erau în vigoare. Așadar, pretențiile intimatei - reclamante s-au întemeiat pe situația existentă ulterior intrării în vigoare a H.G. nr. 1014/2015, respectiv pe faptul că în urma refuzului emis de către recurenta - pârâtă la data de 12.07.2015, legiuitorul a prevăzut posibilitatea angajatorului de a se adresa direct instanței de judecată într-o astfel de situație. Apreciază că, instanța de fond a reținut în mod corect că îi este acordată deplina jurisdicție de analiză în conformitate cu prevederile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 205 din C. proc. civ., art. 4 din H.G. nr. 1014/2015.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Referitor la criticile din recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că, recurenta nu a dezvoltat critici care să susțină acest motiv de casare. Totuși, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii. Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei pârâte, cât și pe cele ale intimatei reclamante, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa. Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial. Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței, de a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente. Așa fiind, Înalta Curte reține că, soluția recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinței sub acest aspect. Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la Inspecția Muncii sub nr. x/29.06.2015, dosar nr. x/2016 al Tribunalului Prahova, intimata reclamantă A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului în condiții deosebite pentru zona Crișana Banat - Supaclu, pe numele acesteia. Prin adresa nr. x din data de 17.08.2015, recurenta Inspecția Muncii a respins cererea intimatei A. S.R.L. de emitere a Avizului motivat de depășirea termenului legal de depunere a solicitării. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, la data de 01.11.2014, intimata A. S.R.L. a preluat de la B. S.A., serviciile de suprafață din Zonă și salariații necesari continuării activității din Zonă. Efectul transferului de întreprindere a constat pe de o parte, în preluarea unora dintre activitățile desfășurate de B. în Zona, iar pe de altă parte, subrogarea intimatei A. S.R.L. în drepturile și obligațiile predecesorului B. S.A. cu privire la serviciile de suprafață și salariații necesari continuării acestor activități din Zonă. Se constată, totodată că, recurenta Inspecția Muncii a emis la data de 27 martie 2015, Avizul nr. 63 pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite din cadrul unității S.C. B. S.A. Crișana Banat-Suplac, dosar nr. x/2016 al Tribunalului Prahova. În raport de cele sus evocate, Înalta Curte de Casție și Justiție reține că, practic, dacă la data de 31.12.2015, intimata reclamantă A. S.R.L. nu avea un Aviz emis pe numele societății, nu putea solicita, în conformitate cu H.G. nr. 1014/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2016 reînnoirea avizului, întrucât, potrivit art. 1 din acest act normativ, doar cei care aveau emis aviz la data de 31.12.2015 puteau solicita reînnoirea. În cauză prezintă relevanță faptul că, așa cum s-a reținut mai sus, între S.C. B. - care deținea aviz valabil până la data de 31 decembrie 2015- și intimata reclamantă a operat un transfer de întreprindere, așa încât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestor, drepturile și obligațiile cedentului, decurgând din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 67/2006: "(1) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, potrivit legii". Art. 6 din Legea nr. 67/2006 prevede: "(1) Anterior datei transferului, cedentul are obligația notificării cesionarului cu privire la toate drepturile și obligațiile care urmează a fi transferate acestuia. (2) Nerespectarea obligației de notificare prevăzute la alin. (1) nu va afecta transferul acestor drepturi sau obligații către cesionar și nici drepturile salariaților". Motivele de recurs invocate de către recurentă confirmă, în realitate, că a reînnoit avizul x/25.02.2014 în considerarea îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru ca respectivele locuri de muncă să fie încadrate în categoria "locurilor de muncă în condiții deosebite". În cazul în care respectivele locuri de muncă nu ar fi fost încadrate în categoria aceasta, recurenta nu ar mai fi dispus reînnoirea Avizului nr. x/25.02.2014 și eliberarea Avizului nr. x/27.03.2015. În mod neîntemeiat, recurenta fundamentează argumentația pe necunoașterea transferului de întreprindere intervenit între B. și intimata A. S.R.L., câtă vreme, la data depunerii cererii nr. x/29.06.2015, intimata a învederat în mod clar faptul că aceasta a preluat începând cu data de 01.11.2014 serviciile de suprafață din sectorul de extracție al B. din Asset 1 Crișana Banat de la B.. Critica referitoare la netransmiterea documentelor obligatorii în vederea eliberării avizului de încadrare este neîntemeiată, ținând cont de faptul că în cuprinsul solicitării adresate recurentei pârâte, intimata a atașat o listă cu toate documentele obligatorii, aspect ce reiese din anexele ce se regăsesc la dosarul cauzei. În raport de dispozițiile legale sus menționate și de cele analizate anterior, reiese că, solicitarea intimatei reclamante viza doar re-emiterea avizului, valabil până la 31 decembrie 2015, dar pe numele său, astfel că, respingerea acestei solicitări ca tardivă s-a făcut în mod greșit. Așadar, întrucât intimata reclamantă A. S.R.L. nu solicita emiterea unui aviz, ci doar schimbarea numelui titularului avizului deja emis, ca urmare a transferului de întreprindere, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, respingerea cererii ca fiind tardiv formulată este nelegală. Astfel, intimata reclamantă a fost pusă în imposibilitatea de a depune cererea pentru reînnoirea avizului, pentru că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1014/2015 din 30 decembrie 2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, "începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre". Ca urmare, prin refuzul de a schimba titularul avizului nr. x/27.03.2015 pe numele intimatei reclamante, acesteia i s-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin obligarea recurentei pârâte la emiterea avizului pe numele acesteia. Prin urmare, aspectele invocate de recurenta pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.