ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5415/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5415/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Inspecția Muncii să-i elibereze avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru locurile de muncă aflate în locațiile Crișana - Banat Suplac și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 181 din 09 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse acțiunea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Sindicatul Național B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, ca neîntemeiate.
Cererile de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs intervenientul Sindicatul Național B. și reclamanta A. S.R.L..
3.1 A. S.R.L. a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, recurenta a arătat că prin acțiunea introductivă nu a contestat actul administrativ reprezentat de răspunsul oferit de către Inspecția Muncii, astfel cum în mod eronat a fost reținut de instanța de fond, ci a solicitat, în temeiul art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 ca instanța să verifice existența condițiilor deosebite la nivelul zonei Crișana - Banat Suplac și să oblige pârâta la eliberarea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În mod eronat, judecătorul fondului a interpretat actul dedus judecății ca fiind o contestație împotriva refuzului pârâtei de a elibera documentul solicitat și a considerat că societății îi sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 1173/2014, care impunea obligația respectării unui termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii pentru reînnoirea avizului.
Locurile de muncă Crișana Banat - Suplacu au beneficiat de aviz de încadrare în condiții deosebite pentru fostul deținător al activității, B. S.A., care a obținut avizul în conformitate cu prevederile legale, acest aviz fiind valabil până la 31.12.2015. Reclamanta, ca urmare a preluării activității de la B. S.A., la 29.06.2015, prin adresa nr. x/29.06.2015, a solicitat eliberarea avizului de muncă în condiții deosebite, cerere respinsă de pârâtă.
3.1 Sindicatul Național B. a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, a arătat că a formulat cererea de intervenție pentru a sprijini apărarea reclamantei și că salariații societății, membri ai sindicatului, și-au desfășurat activitatea în același loc de muncă, în aceleași condiții, fiind supuși acțiunii unor substanțe foarte periculoase, astfel încât a achiesat la punctul de vedere al reclamantei privind acordarea avizului de încadrare a locurilor de muncă din zona Crișana Banat - Suplacu în cadrul locurilor de muncă cu condiții deosebite.
Ca urmare a refuzului pârâtei Inspecția Muncii de a acorda reclamantei avizul de încadrare, singurii care au de suportat consecințele acestui refuz sunt salariații societății.
A mai arătat că în mod eronat instanța de fond a respins cererea societății, apreciind că aceasta nu a solicitat în termenul de 30 de zile reînnoirea avizelor, termenul de 30 de zile prevăzut de H.G. nr. 246/2007 și invocat de instanța de fond fiind de mult depășit.
Apărările intimatei
Intimata-pârâtă Inspecția Muncii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de A. S.R.L. ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării a formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., apreciind că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța de Curtea Europeană de Justiție în cauzele conexate C-133/17, C-134/17.
Intimata a arătat că recurenta-reclamantă se contrazice în afirmațiile sale cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și că instanța de fond a constatat în mod corect că obiectul dedus judecății este reînnoirea avizului de încadrare în condiții deosebite, reținând că societatea avea un termen în care putea să solicite acest lucru Inspecției Muncii, respectiv data de 30.01.2015, în calitate de angajator al salariaților care își desfășoară activitatea la locurile de muncă respective.
Chestiunile de fapt ridicate de recurentă vizează interpretarea prevederilor din H.G. nr. 246/2007, în vigoare la data solicitării reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. Dacă instanța de fond ar fi reținut că obiectul dedus judecății ar fi fost constatarea existenței condițiilor deosebite la locurile de muncă, atunci ar fi respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, raportat atât la obiectul cauzei, cât și la argumentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 12/2016.
Intimata-pârâtă Inspecția Muncii a formulat întâmpinare și față de recursul declarat de intervenientul Sindicatul Național B., arătând că în mod corect a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de acesta și reiterând celelalte apărări formulate în întâmpinarea față de recursul declarat de reclamantă.
Alte aspecte procesuale
Prin încheierea de ședință de la 10 septembrie 2020, a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de intimata-pârâtă Inspecția Muncii, Înalta Curte constatând că la data de 21 martie 2018 a fost pronunțată hotărârea în cauzele conexate C-133/17 și C-134/17, Podilă și alții, iar în aceste condiții a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
În cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei Inspecția Muncii să-i elibereze avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru locurile de muncă aflate în locațiile Crișana - Banat Suplac, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Reclamanta a mai arătat, totodată, că a preluat la data de 1.11.2014 serviciile de suprafață din sectorul de extracție al B. din Asset-ul 1 Crișana Banat - Suplacu, conform Acordului Cadru pentru serviciile generale de suprafață și transport nr. 62/20.08.2014, precum și salariații necesari continuării activității, de la B. S.A.
Potrivit avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr. 63/27.03.2015, Inspecția Muncii a avizat încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă din cadrul unității S.C. B. S.A. E&P ASSET 1 Crișana Banat - Suplac, aviz valabil până la data de 31.12.2015.
La 29.06.2015, urmare a modificărilor ce au operat în ceea ce privește persoana angajatorului pentru salariații preluați ca urmare a transferului de întreprindere, reclamanta a solicitat Inspecției Muncii prin adresa nr. x/29.06.2015 eliberarea avizelor de muncă în condiții deosebite pentru zona Crișana Banat - Suplacu, iar la 17.08.2015, prin adresa nr. x, Inspecția Muncii a refuzat eliberarea avizului, apreciind că a fost depășit termenul legal de depunere a solicitării.
În sprijinul susținerilor reclamantei A. a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie Sindicatul Național B..
Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii și a cererii de intervenție accesorie este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile.
Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță s-a raportat în mod greșit la un temei juridic inaplicabil în speța dedusă judecății, respectiv H.G. nr. 1173/2014, în condițiile în care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015, în contextul situației de fapt prezentate anterior, respectiv având în vedere precizarea acesteia că deține un aviz de muncă în condiții deosebite valabil până la data de 31.12.2015, aspect ce nu a fost analizat de prima instanță.
Analizând considerentele hotărârii de fond, Înalta Curte constată că acestea s-au circumscris analizării cererii de chemare în judecată în privința respectării condițiilor prevăzute de H.G. nr. 246/2007 modificată și completată, respectiv H.G. nr. 1173/2014, reținând că susținerile reclamantei cu referire la temeiul de drept al cererii sale, H.G. nr. 1014/2015 nu pot fi primite, în condițiile în care acest act normativ a fost emis la 30.12.2015 și a intrat în vigoare la 01.01.2016.
În aceste condiții, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei prin prisma temeiului de drept indicat de reclamantă.
Înalta Curte reține că judecătorul are obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul. În raport de pretențiile expuse prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor și motivelor expuse de părți, nefiind întrunite cerințele asigurării unui proces echitabil și nefiind respectate rigorile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind a fi necesar a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicție. În rejudecare, instanța de trimitere urmează a analiza cererea de chemare în judecată, din perspectiva temeiului juridic aplicabil speței, luând în considerare apărările formulate de pârât și administrând probele pe care le va considera necesare, în vederea lămuririi cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Sindicatul Național B. și A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 181 din 09 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Va casa sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Sindicatul Național B. și A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 181 din 09 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.