ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5409/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 17.08.2017 pe rolul Curții de Apel București, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției de clasare emise la 31 iulie 2017 in dosarul nr. x/2017 si continuarea verificărilor prealabile.

Prin sentința civilă nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea contestației, anularea rezoluției de clasare emise la 31.07.2017 în dosarul x/2017 si continuarea verificărilor prealabile.

În motivarea recursului, recurenții au arătat, în esență, că hotărârea atacată este defectuoasă sub aspectul motivării, întrucât preia din concluziile Inspecției Judiciare.

Au mai susținut recurenții că rezoluția de clasare nu este motivată, că nu se precizează indiciile care au format convingerea că nu sunt necesare verificări prealabile suplimentare. Totodată, au fost încălcate dispozițiile de drept substanțial care reglementează situația contractelor de muncă ale reclamanților, întrucât nu sunt personal bugetar, nu sunt angajați ai unor autorități sau instituții publice și nu li se aplică dispozițiile Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010 care se aplică numai instituțiilor publice, nu și altor persoane juridice.

Hotărârea recurată este criticabilă și sub aspectul că reține că rezoluția de clasare dispusă în cauză ar fi motivată și completă. Instanța de fond nu a dat curs solicitării de a obliga intimata la efectuarea de verificări și demersuri pentru a se determina dacă în exercitarea funcției judecătorii au aplicat legea în afara cadrului de aplicare cu intenție sau din culpă.

Recurenții au arătat că magistrații din apel, în mod culpabil sau cu rea-credință, au pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului disponibilității, al contradictorialității, al dreptului la un proces echitabil și au aplicat abuziv legea salarizării bugetare.

În concluzie, au arătat recurenții că intimata-pârâtă nu a făcut verificări efective și nu a procedat la cercetarea disciplinară a magistraților instanței de apel, în condițiile în care există indiciile săvârșirii de abateri disciplinare, concluzie care se desprinde din nemotivarea rezoluției de clasare.

Ulterior, printr-o completare a motivelor de recurs, recurenții au mai arătat că recurenta-pârâtă F. a fost citată eronat cu numele K.. Totodată, încheierea din 12.01.2018 nu a fost comunicată recurenților, astfel că soluțiile dispuse de instanță la acea dată privind nelegala citare, probele încuviințate și cele respinse nu sunt cunoscute de părți. Pronunțarea hotărârii fără administrarea probelor solicitate de parte, fără ca instanța să se pronunțe asupra încuviințării acestora, în condițiile în care partea nu a renunțat la ele, iar adversarul nu a invocat decăderea, atrage casarea hotărârii pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Au mai arătat recurenții că hotărârea este nelegală întrucât au fost copiate considerentele hotărârii atacate fără a răspunde motivelor de critică aduse de recurenți în privința existenței sau nu a culpei sau a intenției directe în încălcarea normelor de drept material și procesual.

Totodată, hotărârea recurată este nelegală pentru că în fapt normele care reglementează inspecția judiciară nu au fost respectate, activitatea inspecției neconcretizându-se într-o rezoluție care să răspundă la toate aspectele antamate, ci într-o rezoluție de clasare nemotivată.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, prin care au solicitat anularea rezoluției de clasare emise la 31 iulie 2017 in dosarul nr. x/2017 si continuarea verificărilor prealabile.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și pe dispozițiile art. 45 și art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanța fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluții de clasare emise de pârâta Inspecția Judiciară.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât, conform dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, respectiv 17.08.2017, hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este definitivă.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că sentința Curții de Apel București, recurată în cauza de față, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluția de clasare, în speță Rezoluția nr. x/2017 a Inspecției Judiciare.

Prin urmare, întrucât prin dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a reținut că hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de B., F., J., C., G., A., E., I., D. și H. împotriva sentinței civile nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B., F., J., C., G., A., E., I., D. și H. împotriva sentinței civile nr. 244 din 26 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.