ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2228/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au contestat rezoluția de clasare nr. 2080 din 28.06.2019 emisă de Inspecția Judiciară în dosarul nr. x.

Prin sentința nr. 142 din data de 4 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității contestației.

A respins contestația formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva sentinței nr. 142 din data de 4 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, reclamanții contestatori A. și B. prin care au solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate și în rejudecare să se admită în pricipiu a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au soliictat ca instanța să analizeze cauza sub toate aspectele în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ.

În drept, recurenții-contestatori nu au indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat pe cale de excepție anularea cererii de recurs pentru neindicarea motivelor de recurs, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenților obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenții-reclamanți nu au formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurenții-reclamanți în susținerea recursului vizează aspecte de fond pe care instanța de fond nu le-a putut analiza în condițiile în care contestația formulată a fost respinsă ca tardivă.

În concret se apreciază că recurenții-reclamanți nu au înțeles ce presupune apelarea la procedura căii extraordinare a recursului, astfel că aceștia fără a combate raționamentul instanței de fond care a stat la baza soluției de respingere a contestației ca tardiv formulată au declarat recurs cu indicarea unor argumente care vizează exclusiv chestiuni de fond și de fapt ale situației care a condus la starea litigioasă dintre părți.

Totodată, solicitarea în mod generic din partea recurenților, ca instanța de recurs să analizeze cauza în integralitate din perspectiva prevederilor art. 304 vechiul C. proc. civ., nu se poate face în această cale extraordinară de atac în condițiile în care în cauză, pe de-o parte au aplicabilitate prevederile Noului C. proc. civ., iar pe de altă parte recurenții nu au evocat critici care să se subscrie vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, această conduită procesuală urmărește în esență o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor propuse instanței de fond, însă în prezentul litigiu nu se poate ajunge la o rejudecare a cauzei și în raport de soluția adoptată de instanța de fond, care a respins cauza pronunțându-se pe excepția tardivității.

Reiterarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, subliniind încă odată ce presupune apelarea la calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte apreciază că, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 142 din data de 4 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2022.