ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3261/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.04.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au solicitat anularea Rezoluției nr. 2213/19.07.2021, emise de pârâta Inspecția Judiciară.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1408 din 12 septembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, pentru lipsa procedurii prealabile.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 1408 din 12 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B.. Ulterior, la data de 31 octombrie 2022 (conform plicului de corespondență depus la fila x verso din dosarul de recurs), recurenții-reclamanți au depus motivele de recurs.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că nu s-a precizat motivul de casare pe care se întemeiază cererea, respectiv pentru că nu au fost invocate aspecte care să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de C. proc. civ. Pe de altă parte, arată că omisiunea formulării plângerii la inspectorul șef nu poate fi acoperită ulterior prin sesizarea instanței.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 14 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurenții-reclamanți A. și B., invocată de către intimata-pârâtă Inspecția Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând cererea de recurs formulată de către recurenții-reclamanți A. și B., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, faptul că aceștia nu au indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe care se întemeiază cererea de recurs. De asemenea, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde nicio critică cu privire la hotărârea recurată, care să poată fi circumscrisă unuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Este adevărat că la data de 31 octombrie 2022 (conform plicului de corespondență depus la fila x verso din dosarul de recurs), recurenții-reclamanți au depus motivele de recurs, însă depunerea acestora s-a făcut cu nerespectarea termenului pentru formularea căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", precum și a termenului în care cererea de recurs poate fi motivată, prevăzut de art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv prin însăși cererea de recurs. Astfel, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 07.10.2022, cererea de recurs a fost înaintată prin poștă la data de 13.10.2022, iar motivele de recurs au fost înaintate tot prin poștă la data de 31.10.2022. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate – 07.10.2022, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 24.10.2022 (luni). În raport de aceste aspecte, se constată că recursul nu a fost motivat prin cererea de recurs și că, deși cererea de recurs a fost formulată în termenul prevăzut de lege, aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar depunerea motivelor de recurs cu nerespectarea termenului legal atrage incidența dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Prin urmare, întrucât cererea de recurs formulată în termen nu conține critici de nelegalitate aduse hotărârii recurate, se impun a fi reținute și dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Or, în speță, întrucât cererea de recurs nu cuprinde nicio critică care să poată fi analizată în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar pe de altă parte, motivele de recurs au fost depuse cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage sancțiunea nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și va constata nul recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței nr. 1408 din 12 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.