ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3455/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30.03.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției pârâtei cu privire la soluția pronunțată asupra sesizării înregistrată sub nr. x-4577 și reevaluarea sesizării în raport cu cercetările penale efectuate în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 1329 din 1 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Prin sentință s-a indicat calea de atac a recursului, exercitat în termen de 15 zile de la comunicare.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat apel reclamantul solicitând casarea în totalitate a sentinței ca netemeinică, nereală și în contradicție cu înscrisurile depuse care dovedesc abuzurile practicate împotriva sa, în calitate de parte vătămată, de procurorul B., procurorul C. și agentul de poliție D. de la secția 2 de Poliție Iași.

Urmare a expunerii situației de fapt care a făcut obiectul sesizării nr. 29-4577/2020, care viza dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a invocat reclamantul existența unui prejudiciu material în considerarea căruia trebuie să se stabilească o despăgubire în sarcina persoanelor vinovate.

S-a solicitat casarea hotărârii atacate și reținerea spre rejudecare a acțiunii disciplinare, iar, în rejudecare, admiterea în tot a acțiunii pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), b) și l) din Legea nr. 303/2004, cu aplicarea sancțiunii excluderii din magistratură prevăzută de art. 100 lit. e) din aceeași lege.

In drept cerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 470 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâta - intimată Inspecția Judiciară a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității cererii de apel, raportat la lipsa unor motive concrete care ar putea genera o recalificare a acesteia ca fiind recurs, în condițiile în care instanța de fond a indicat calea de atac a recursului în sentința atacată.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 99 lit. a), lit. b) lit. j) și lit. l) din Legea nr. 303/2004.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat conformitatea căii de atac formulate cu caracterul devolutiv ex lege al apelului și obligației instanței de apel de a administra probatoriile necesare stabilirii situației de fapt și de drept.

S-a solicitat instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar prin materialul probator administrat în cauză să se dispună sancționarea legală a procurorului B. și a polițistului D. și trimiterea plângerii formulate altei secții de poliție, având în vedere argumentele precizate în cuprinsul cererii de apel.

Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii instanței cu apelul de față, Înalta Curte reține următoarele:

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurentul reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea rezoluției pârâtei Inspecția Judiciară cu privire la soluția pronunțată asupra sesizării înregistrată sub nr. x-4577 și reevaluarea sesizării în raport cu cercetările penale efectuate în dosarul nr. x/2020.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilește, derogând de la norma generală de procedură civilă, pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță calea de atac a recursului, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Totodată dispozițiile art. 45

1

alin. (6) din Legea nr. 317/2004 prevăd că Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.

În cauză, reclamantul a înțeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanțe și nu recurs.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilității căii de atac declarate în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. privind principiul legalității căii de atac, potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, instanța de control judiciar are în vedere Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) și art. 152 din C. proc. civ., conform cărora, "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" și, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită."

În considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2016 date în recursul în interesul legii, care a analizat sfera de aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbește expres despre recalificarea căii de atac, s-au reținut următoarele:

"Astfel, în viziunea codului, judecătorul, iar nu partea, este cel care dă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, posibilitatea ca părțile prin acordul lor să determine calificarea juridică fiind reglementată special [art. 22 alin. (5) din C. proc. civ..] și fiind, astfel, de strictă aplicare.

Ca atare, recalificarea căii de atac este operațiunea pe care o face instanța sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanță de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. În acest din urmă caz nu are loc o recalificare a căii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ.

În al doilea rând, alin. (4) trebuie interpretat în contextul articolului din care face parte, art. 457 din C. proc. civ., intitulat "Legalitatea căii de atac". Astfel, primele două alineate consacră expres principiul legalității căii de atac, principiu ce este conturat prin opoziție cu eventualele mențiuni inexacte din cuprinsul hotărârii. Așa cum se reține în doctrină, prin alin. (3) al art. 457 din C. proc. civ. s-a adus un "corectiv, pentru ca partea ce a dat crezare hotărârii judecătorului să nu fie prejudiciată în cazul în care judecătorul a greșit". Alineatul (4), introdus ulterior, nu putea reprezenta decât tot o încercare de înlăturare a unei posibile vătămări în cazul existenței unei mențiuni inexacte în dispozitivul hotărârii atacate referitor la calea de atac prevăzută de lege, o astfel de interpretare fiind concordantă cu prevederile art. 47 și 48 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.".

Prin dispozitivul deciziei menționate, Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportat la considerentele și la dispozitivul deciziei menționate, Înalta Curte reține că recalificarea s-ar impune în măsura în care s-ar fi menționat eronat calea de atac în cuprinsul hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul în condițiile în care în hotărârea Curții de Apel București s-a menționat în mod legal că poate fi atacată cu recurs.

Totodată, deși prin întâmpinare s-au invocat aceste aspecte privind inadmisibilitatea apelului în cauza dedusă judecății, prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a stăruit în calificarea dată căii de atac ca fiind cea a apelului, precum și asupra caracterului devolutiv al acestuia.

Se reține că, în măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, urmează să se dea eficiență dispozițiilor legale relevante în rezolvarea excepției inadmisibilității căii de atac a apelului declarat și a se respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând la verificarea modului în care această decizie este incidentă în speță.

Examinând conținutul cererii de apel formulate de reclamant se constată că aceasta a solicitat admiterea apelului în temeiul art. 470 din C. proc. civ., prin realizarea unei reaprecieri a întregului material probator administrat în cauză.

Totodată, din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că acestea nu vizează aspecte de legalitate, ci de temeinicie, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a sentinței atacate care să poată fi încadrat în vreunul dintre motivele de casare reglementate, expres și limitativ, ca motive de recurs la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge apelul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1329 din 1 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.