ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 578/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la BEJ A., la 17.11.2021, creditoarea B.. a solicitat declanșarea procedurii de executare silită împotriva debitorilor C., D. și E., în baza titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/19.06.2009.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 7116, pronunțată în 18.11.2021 de Judecătoria Târgu Mureș, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de BEJ A., având ca obiect încuviințarea executării silite, privind pe creditoarea B. și debitorii C., D. și E., în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

S-a reținut că la data sesizării organului de executare (15.11.2021), domiciliul debitorului C. se afla în mun. Sfântu Gheorghe, județul Covasna, iar al debitorilor E. și D., se află în mun. Târnăveni, str. x, jud. Mureș, în aria de competență a Judecătoriei Târnăveni.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1229/C din 10.12.2021, Judecătoria Târnăveni a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Târnăveni a reținut, în esență, că la data sesizării organului de executare (15.11.2021), domiciliul debitorului principal C., se afla în mun. Sfântu Gheorghe, județul Covasna, iar cel al debitorilor obligați accesoriu (fidejurori/garanți) E. și D., se afla în Târnăveni, instanța competentă stabilindu-se prin raportare la domiciliul debitorului principal.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speța de față, executorul judecătoresc a ales Judecătoria Târgu Mureș ca fiind instanța competentă, raportat la faptul că potrivit informațiilor puse la dispoziție de către creditoare, toți debitorii aveau domiciliul în Sângeorgiu de Mureș, jud. Mureș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Târgu Mureș.

Executorul judecătoresc nu a ales Judecătoria Târnăveni, instanță care de altfel nu este competentă prin raportare la prevederile art. 112 C. proc. civ.

În raport de textele legale mai sus redate, Judecătoria Târnăveni nu este competentă raportat la domiciliul debitorului principal, situat în localitatea Sfântu Gheorghe jud. Covasna, acesta nefiind în raza de competență a Judecătoriei Târnăveni. Astfel, în cauza dedusă judecății, domiciliul debitorului principal se află în circumscripția Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

2.3. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sfântu Gheorghe a pronunțat sentința civilă nr. 26/C din 13.01.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, atât timp cât art. 648 alin. (1) C. proc. civ. consacră posibilitatea urmăririi concomitente a debitorului și terțului garant, înseamnă că, aceasta din urmă are, pe planul dreptului execuțional, același statut cu debitorul, lucru pe care, de altfel, textul de lege îl consacră, în mod expres.

Prin urmare, în ipoteza în care în cererea de executare silită ar fi formulată atât cu privire la debitorul principal, cât și împotriva terțului garant care a renunțat la beneficiul de discuțiune, competența instanței de executare ar urma să se stabilească prin raportare la domiciliul ori sediul oricăruia dintre aceștia, dispozițiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. nefiind aplicabile.

Constituirea unui singur dosar de executare a constituit o opțiune a creditorului, care a stabilit cadrul procesual execuțional, ca și componentă a principiului disponibilității, prev. de art. 9 C. proc. civ., cu raportare la dispozițiile art. 22 alin. (5) din același cod.

Mai mult, instanța de executare care a soluționat cererea de încuviințare a executării silite va fi rămâne competentă să soluționeze și eventualele contestații la executare formulate pe parcursul executării silite, care, s-a început de către BEJ A., ce se află în raza de din competență a Curții de Apel Mureș.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin s-a solicitat de către executorul judecătoresc, la cererea creditoarei B.., încuviințarea executării silite împotriva debitorilor C., D. și E., pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul debitorului principal sau giranților plătitori.

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reține însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenția de împrumut, cât și de debitorii garanți, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a contractului de descoperire de credit a fost formulată împotriva tuturor debitorilor, giranții plătitori dobândind, în atare împrejurare, calitate procesuală, câtă vreme în actul de învestire al instanței reprezentat de cererea formulată de către executorul judecătoresc sunt indicate respectivele persoane.

În cauză, executarea silită a fost îndreptată împotriva a doi debitori, respectiv C. și D., având domicilii diferite, considerent pentru care, în raport de dispozițiile anterior menționate, competența, ca instanță de executare, ar reveni atât Judecătoriei Târnăveni, cât și Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Ca atare, în raport de dispozițiile art. 116 C. proc. civ. și cum în cauză domiciliul debitoarei D. era la data sesizării organului de executare în circumscripția Judecătoriei Târnăveni, Înalta Curte reține că Judecătoria Târnăveni nu-și mai putea de declina competența, motiv pentru care se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.