ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2008/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 22 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Câmpina, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate formele de executare prevăzute de lege, a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/23.09.2008, urmare a cererii de executare silită solicitată de creditoarea B. S.R.L. împotriva debitoarei C., pentru suma de 9.820,51 RON, reprezentând creanță datorată.

II. Hotărârea Judecătoriei Câmpina:

Prin sentința civilă nr. 1608 din 23 iunie 2021 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, din datele furnizate de DEPABD cu privire la debitoarea C., a rezultat că aceasta are, din 14 octombrie 2020 și până în 13 octombrie 2021, reședința în comuna Prundu, sat Prundu, județul Giurgiu.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu alin. (1) teza I al aceluiași text de lege, instanța a declinat competența în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în a cărei circumscripție se află reședința debitoarei.

III. Hotărârea Judecătoriei Giurgiu:

Învestită prin declinare, Judecătoria Giurgiu a pronunțat încheierea nr. 2887 din 6 iulie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Câmpina competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a arătat că, din fișa de evidență din DEBABD, debitoarea C. figurează înscrisă cu domiciliul în județul Prahova, din 25 mai 1994 și până în prezent, iar din 14 octombrie 2020 și până la 13 octombrie 2021 are reședința în comuna Prundu, sat Prundu, județul Giurgiu.

Potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar art. 88 C. civ. dispune că reședința sa este în locul unde își are locuința secundară.

Cum, în speță, domiciliul debitoarei este cunoscut, iar în cuprinsul art. 651 C. proc. civ., legiuitorul a statuat în mod expres, că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului și nu reședința acestuia, instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Câmpina.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauza de față sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. ce definesc instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Chestiunea care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de domiciliu al debitorului din cuprinsul dispozițiilor legale anterior redate.

În Capitolul III Secțiunea a II-a din C. civ. sunt definite noțiunile de "domiciliu" și de "reședință".

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 89 din același cod prevede că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. cu dispozițiile art. 87, art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu" cuprinsă în dispozițiile art. 651 C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt.

Rațiunile pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanțelor de executare de adresa de domiciliu sau de reședința debitorului, privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține, se regăsesc la locul unde acesta își are locuința stabilă, respectiv domiciliul.

Noțiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a cererii pendinte, în concret, nu corespunde unei interpretări stricto sensu, ci aceasta poate fi asimilată și unei situații de fapt, relevate de înscrisuri apte a proba această împrejurare de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia. Or, în cauza de față, numai stabilirea în favoarea instanței în care reclamantul își are reședința, conform evidențelor DEPABD, poate răspunde acestor deziderate. Proximitatea domiciliului de fapt al debitorului față de instanța de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiție, iar măsurile de executare silită față de bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în vederea determinării instanței competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, se impune a fi luată în considerare data sesizării organului de executare - momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc.

În cauză, potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că cererea privind executarea silită a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 7 iunie 2021 - aceasta constituind data sesizării organului de executare, dată la care, astfel cum rezultă din evidența existentă în baza de date DEPAB (înscrisul de la dosarul Judecătoriei Câmpina) reședința persoanei împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită - C. (debitoarea din prezenta cauză) - era în comuna Prundu, județul Giurgiu, instanță aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Giurgiu. Se reține, totodată că, nu se poate valorifica adresa menționată în cartea de identitate atașată documentelor din dosarul de executare (a cărei copie se regăsește la dosarul Judecătoriei Câmpina), având în vedere faptul că valabilitatea actului expirase la 25 decembrie 2014.

Prin urmare, având în vedere mențiunile din cuprinsul evidențelor oficiale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2021.