ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 octombrie 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 25 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 30 noiembrie 2007, modificat prin act adițional nr. x din 23 aprilie 2010, modificat prin act adițional nr. x din 6 aprilie 2011, privind pe creditoarea B. și pe debitoarea C..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 C. proc. civ. din 1865.
II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea:
Prin încheierea nr. 3058 din 1 iulie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
În motivare a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin urmare, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului la data formulării cererii de încuviințare a executării silite. În speță, creditoarea a formulat cererea de executare silită la 23 iunie 2021, iar debitoarea are domiciliul în orașul Măgurele, str. x, sat Vârteju, jud. Ilfov, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.
III. Hotărârea Judecătoriei Cornetu:
Judecătoria Cornetu a pronunțat sentința civilă nr. 4615 din 6 septembrie 2021, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și, constatând intervenit conflictul negativ, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.
Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu a invocat excepția necompetenței teritoriale la termenul de judecată din 6 septembrie 2021.
În considerente, a reținut că, față de data înregistrării cererii de executare silită la organul de executare, respectiv, în anul 2012 (numărul dosarului de executare datând din anul 2012), sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865, prin raportare la art. 24 și art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865:
"Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În speță, s-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire la terțul poprit cu sediul în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, așadar executarea silită urmează a se desfășura în raza de competență a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire față de terțul poprit S.C. D. S.A., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 30 noiembrie 2007, modificat prin act adițional nr. x din 23 aprilie 2010, modificat prin act adițional nr. x din 6 aprilie 2011, privind pe creditorul B. și pe debitoarea C..
Din actele și lucrările dosarului reiese că cererea de executare silită a fost înregistrată la organul de executare în anul 2012, formându-se dosarul de executare nr. 4310MI/2012, astfel că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865, prin raportare la prevederile art. 24 și art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.
În materia executării silite, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
De asemenea, prin prevederile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. s-a statuat că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."
Un prim aspect ce urmează a fi avut în vedere de către instanță este acela că s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei C. prin poprire față de terțul poprit S.C. D. S.A., cu sediul în str. x, biroul 1, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, acesta având calitatea de angajator al debitoarei.
Se reține că din dispozițiile legale mai-sus redate rezultă că o instanța devine "instanță de executare" în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Astfel, singura cerință ce trebuie îndeplinită pentru ca o instanță să devină instanța de executare, și implicit să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, este ca în raza acesteia să se efectueze cel puțin un act de executare specific uneia dintre formele de executare.
Cum din cererea de încuviințare a executării silite rezultă că executarea silită se va face, prin poprire față de terțul poprit S.C. D. S.A., asupra veniturilor din salariu ale debitoarei, instanța de executare este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, terțul poprit având sediul în circumscripția acestei instanțe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.