ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 554/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la data de 09.11.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Maramureș, petenta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea menținerii condițiilor de reprezentativitate a A. la nivel de grupul de unități de servicii publice de alimentare cu apă și de canalizare din România, sector de activitate nr. 13, cod CAEN 360 - captarea, tratarea și distribuția apei.

În ședința publică din 15.11.2021, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

II. Hotărârea Tribunalului Maramureș

Prin sentința civilă nr. 1201 din 15 noiembrie 2021, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță învestită a reținut că petenta A. este o persoană juridică înființată prin sentința civilă nr. 23/2008 a Tribunalului Iași și că, ulterior, și-a schimbat sediul în Baia Mare, județul Maramureș.

Potrivit dispozițiilor art. 46, 52-53 și 219 alin. (2) din Legea 62/2011 privind dialogul social, Tribunalul Municipiului București este obligat să țină un registru special al federațiilor, confederațiilor sindicale și uniunilor sindicale teritoriale ale acestora, iar dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate se face, conform cerințelor textului normativ menționat.

Instanța a considerat că în materia reprezentativității federațiilor la nivel de sector de activitate sau grup de unități, Legea nr. 62/2011 a instituit o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea Tribunalului București, această instanță fiind indicată în mod explicit ca fiind competentă a soluționa cererile vizând constatarea reprezentativității federațiilor la nivel de grup de unități sau sector de activitate.

III. Hotărârea Tribunalului București

Prin sentința civilă nr. 16 din 13 ianuarie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș și, constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

În opinia acestei instante, având în vedere obiectul cauzei și dispozitiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 61/2011, competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Maramures, instanță care a preluat dosarul petentei ca urmare a schimbarii sediului acesteia, petenta fiind înscrisă în registrul special al acestei instante.

A apreciat că textul legal care impune ca Tribunalul Municipiului București să țină un registru special al federațiilor, confederațiilor sindicale și uniunilor sindicale teritoriale ale acestora nu îi conferă plenitudinea de competență în ceea ce privește reprezentativitatea oricărei federații, câtă vreme prin dispoziții speciale se stabilește competența tribunalului care a acordat personalitate juridică. De altfel, Tribunalul Maramures, în baza acelorași dispoziții legale, a constatat prin sentinta civila nr. 753/2017 că se mențin conditiile de reprezentativitate a petentei.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Înalta Curte în stabilirea regulatorului de competență are în vedere următoarele:

Obiectul prezentei acțiuni îl constituie constatarea îndeplinirii de către petentă a condițiilor de reprezentativitate la nivel de sector de activitate.

Conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, federațiile și confederațiile sindicale constituite prin asociere, dobândesc personalitate juridică potrivit dispozițiilor prezentei legi, iar, potrivit alin. (2) în vederea dobândirii personalității juridice, împuternicitul special al federației sau confederației sindicale va depune la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul acesta o cerere pentru dobândirea personalității juridice, însoțită de actele menționate la punctele a-e din textul legal menționat. Astfel, Tribunalul în circumscripția căruia își are sediul federația va soluționa cererea de acordare a personalității juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, sunt reprezentative la nivel național, de sector de activitate, de grup de unități și de unitate organizațiile sindicale care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la lit. A)- la nivel național: a) au statut legal de confederație sindicală, b) au independență organizatorică și patrimonială, c) organizațiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puțin 5% din efectivul angajaților din economia națională, d) au structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu dintre județele României, inclusiv municipiul București.

La nivel de sector de activitate sau grup de unități (lit. B): a) au statut legal de federație sindicală, b) au independență organizatorică și patrimonială; c) organizațiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puțin 7% din efectivul angajaților din sectorul de activitate sau grupul de unități respectiv.

La nivel de unitatea (lit. C): a) au statut legal de sindicat; b) au independență organizatorică și patrimonială; c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității.

La alin. (2) al articolului anterior menționat, se dispune că îndeplinirea de către organizațiile sindicale a condițiilor de reprezentativitate se constată, la cererea acestora, de către instanța care le-a acordat personalitate juridică, prin depunerea la instanță a documentației prevăzute la art. 52.

Pe cale de consecință, din coroborarea acestor dispoziții legale, pe care Înalta Curte le reține ca fiind incidente, se constată că instanța competentă, care verifică și recunoaște condițiile de reprezentativitate, este, de regulă, instanța care a acordat personalitate juridică organizației sindicale.

Totodată, se reține că legiuitorul, prin dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, a instituit un criteriu obiectiv și teritorial definit de sintagma "tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul" organizația sindicală petentă.

Așa fiind, cum Tribunalul Maramureș prin încheierea civilă nr. 801 din 23 august 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 a luat act și a dispus înregistrarea în Registrul federațiilor de la grefa acestei instanțe a modificării componenței organelor de conducere a A., Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește că Tribunalului Maramureș îi revine competența de a soluționa cererea petentei și de a constata îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate la nivel de grup de unități de servicii publice de alimentare cu apă și de canalizare din România, sector de activitate nr. 13, cod CAEN 360- captarea, tratare și distribuția apei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii formulate de petenta A., în favoarea Tribunalului Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.