ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., prin Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Jilava și Baza de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații Jilava, să recalculeze salariul de bază/de funcție și să emită noi decizii/ordine de numire în funcție pentru reclamanți la nivelul maxim cu cel pentru funcții similare în cadrul aceleiași familii ocupaționale și categorii profesionale la nivelul tuturor unităților subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, aflat în plată, pentru aceeași funcție, grad/treapta, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și pentru aceleași condiții de desfășurare a activității, începând cu luna august 2016 și pentru viitor.

Totodată, a solicitat obligarea pârâților la recalcularea și plata drepturilor salariale cuvenite reprezentând diferențele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/de funcție/indemnizații de încadrare cuvenite reclamanților-membri de sindicat, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și sumele achitate efectiv de către angajator, pentru fiecare reclamant-membru de sindicat, începând cu luna august 2016, sume de bani actualizate cu indicele de Inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

2.1. Prin sentința nr. 8075 din 25 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamantul are domiciliul în județul Maramureș, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018.

2.2. Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1018 din 30 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență, că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar prin noțiunea de domiciliu în sens procesual legiuitorul a avut în vedere locul unde partea locuiește în mod statornic și efectiv, fără a interesa adresa de domiciliu cu care aceasta figurează în evidențele publice.

Astfel, s-a avut în vedere că reclamantul locuiește în municipiul București, astfel cum pârâtul a arătat prin înscrisul depus la solicitarea instanței, informație coroborată cu faptul că reclamantul deține calitatea de angajat al Penitenciarul Jilava, ceea ce presupune desfășurarea activității în aria de competență a respectivului pârât, sens în care s-a ajuns la concluzia potrivit căreia domiciliul reclamantului este situat în raza de competență a Tribunalului București.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul demersului judiciar inițiat de Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava pentru membrul său de sindicat A. îl reprezintă obligarea autorității pârâte la recalcularea salariului de bază/de funcție și să emită noi decizii/ordine de numire în funcție pentru reclamanți la nivelul maxim cu cel pentru funcții similare în cadrul aceleiași familii ocupaționale și categorii profesionale la nivelul tuturor unităților subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, aflat în plată, pentru aceeași funcție, grad/treapta, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și pentru aceleași condiții de desfășurare a activității, începând cu luna august 2016 și pentru viitor.

Totodată, a solicitat obligarea pârâților la recalcularea și plata drepturilor salariale cuvenite reprezentând diferențele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/de funcție/indemnizații de încadrare cuvenite și sumele achitate efectiv de către angajator, pentru fiecare reclamant-membru de sindicat, începând cu luna august 2016, sume de bani actualizate cu indicele de Inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Instanța de control judiciar constată, cum de altfel au reținut și instanțele aflate în conflict negativ de competență, că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

În cauză, se impune însă a fi tranșată noțiunea de domiciliu, în raport cu adresa părții de la locuința principală din județul Maramureș, astfel cum rezultă din actul de identitate, și adresa unde aceasta locuiește efectiv, respectiv reședința din București.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

Art. 91 din același Cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

Se observă că în C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Așadar, se constată că legiuitorul nu a utilizat alternativ cele două sintagme, cum se întâmplă în cazul procedurii de citare, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare și nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, așa încât reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantului se află pe raza județului Maramureș, potrivit actului de identitate, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenței teritoriale, reședința unde partea are locuința secundară neputând fi invocată pentru o eventuală prorogare de competență.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Jilava și Baza de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații Jilava, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.