ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2790/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2790/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 24 iunie 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2019, reclamanții A. și alți prin Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Jilava și Baza de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații, au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:
- obligarea pârâților să recalculeze, sa stabilească salariul de baza/de funcție si sa ernita noi decizii/ordine de numire in funcție pentru reclamanți la nivelul maxim cu cel pentru funcții similare in cadrul aceleiași familii ocupationale si categorii profesionale la nivelul tuturor unităților subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, aflat in plata, pentru aceeași funcție, grad/treapta, gradație, vechime in funcție sau in specialitate si pentru aceleași condiții de desfășurare a activității, incepand cu luna august 2.016 si pentru viitor;
- obligarea pârâților la recalcularea si plata drepturilor salariate cuvenite reprezentând diferentele salariate dintre sumele reprezentând salarii de baza/de funcție/indemnizații de încadrare cuvenite reclamantilor-membri de sindicat potrivit dispozițiilor art. 3S alin. (1s) -teza a doua din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare si in considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 si sumele achitate efectiv de către angajator, pentru fiecare reclamant-membru de sindicat, începând cu luna august 2016, sume de bani actualizate cu indicele de Inflație de la data nașterii dreptului si pana la data plații efective;
- obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu prezentul demers judiciar. în solidar.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Tribunalul București, secția de a-II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 8078 din 25 noiembrie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și, pe cale de consecință, a declinat cauza privid pe reclamanții B. și C. în favoarea Tribunalului Vaslui.
În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, în vigoare din data de 02.08.2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.
Chiar dacă reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava are sediul în mun. București, această parte nu apără un interes și un drept propriu în justiție, ci apără drepturile și interesele membrilor de sindicat, fiind un reprezentant al reclamanților - membri de sindicat, iar dispozițiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, în sensul că acțiunea care se introduce în numele reclamantului (membri de sindicat) de orice persoană de drept public sau privat (sindicat), indiferent de calitatea acestuia din proces, este de competența instanței de la domiciliul reclamantului.
Conchide instanța în sensul că, în prezentul litigiu, reclamanții au domiciliul în județul Vaslui, astfel că în soluționarea litigiului este competent Tribunalul Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.
Învestit cu soluționarea cauzei Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă 158 din 26 mai 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vaslui si, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava în numele Membrilor de Sindicat B. și C. în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Jilava și Baza de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații în favoarea Tribunalului București.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Tribunalul București și Tribunalul Vaslui și, în consecință, a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție și a suspendat judecarea cauzei până la solutionarea conflictului de competență, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 134 din C. proc. civ.
Pentru a se pronunțaa astfel, instanța a reținut că noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci domiciliul unde reclamantul locuiește efectiv, astfel că domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficiență, aceasta întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.
Conchide instanța, în sensul că, din verificările efectuate, rezultă că reclamanții B. și C. aveau reședința activă în mun. București la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv 02.08.2019 iar reclamanții au locul de muncă la Penitenciarul Jilava.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, va reține, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava a intodus cererea de chemare în judecată în numele și pentru reclamanții B. și C., membri de sindicat din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Arad.
Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."
Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Dat fiind că acțiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, competența de soluționare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.
În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Însă, dispozițiile legale menționate nu stabilesc care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.
De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeași lege, stabilește că se va respecta competența de soluționare a cauzei și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces, adică chiar dacă persoana de drept public sau privat figurează cu calitatea de reclamant, dar de fapt acționează pentru reclamant.
Ca atare, conform art. 10 alin. (3) si 4 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data înregistrarii cererii de chemare in judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.
Se reține că, în speță, se aplică o competență teritorială absolută exclusivă, instituită în favoarea tribunalului de la domiciliul persoanelor fizice, membri de sindicat, care trebuie respectată și în situația în care cererea de chemare in judecață este formulată de către sindicat, indiferent de calitatea acestuia in proces si indiferent de sediul acestei persoane juridice.
Având în vedere faptul că sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant, iar reclamantul/reclamanții domiciliază în județul Vaslui, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Vaslui -, secția Civilă.
Pentre aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția Civilă, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. - prin Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava, C. - prin Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava și pârâții Penitenciarul Jilava și Baza de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații în favoarea Tribunalului Vaslui, secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.