ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 549/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Aspra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Hotărârile pronunțate de instanțele penale:

Prin sentința penală nr. 254 din 8 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 397 din C. proc. pen., a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. L. S.R.L. Bistrița Năsăud, prin lichidator M. S.P.R.L., N., O. și inculpatele persoane juridice S.C. P. S.A. Sibiu, S.C. Q. S.R.L. Craiova, S.C. R. S.R.L. Craiova și S.C. S. S.R.L. Băilești, în solidar, la plata sumei de 9.238.577 RON, reprezentând despăgubiri civile către această parte civilă, cu obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală, de la data când acestea au devenit scadente, până la data executării integrale a plății.

S-a constatat că S.C. Q. S.R.L. a achitat, conform ordinelor de plată nr. x/12.12.2014, suma de 1.500.000 RON, nr. 162/15.01.2015 suma de 50.000 RON, nr. 212/19.01.2015, suma de 50.000 RON și nr. 319/26.01.2015, suma de 900.000 RON, cu titlu de "plată provizorie parțială" în dosarul nr. x/2012.

În baza art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală față de inculpatul T..

Prin decizia penală nr. 408/A din 16 decembrie 2019 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și intimata S.C. Q. S.R.L. Craiova împotriva sentinței penale nr. 254 din data de 08 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

În baza art. 72 C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa aplicată apelantului - intimat inculpat D., perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 07.10.2014 la 26.03.2015, inclusiv.

A constatat că apelanta - intimată inculpată persoană juridică S.C. Q. S.R.L. Craiova a achitat și suma de 1.027.305 RON prin O.P. nr. x din 29 septembrie 2015 în cursul procedurii de cameră preliminară.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei pronunțate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații K., F., I., S.C. S. S.R.L. Băilești, C., A., D., G., S.C. R. S.R.L. Craiova, B., E. și S.C. P. S.A. Sibiu, prin administrator judiciar U. împotriva aceleiași sentințe menționate și a dispus cu privire la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului.

II. Cererea de revizuire formulată de O.

Revizuentul O. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea pe latură civilă a deciziei penale nr. 480 din 16 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală și modificarea acesteia în sensul de a se constata că nu răspunde solidar pentru prejudiciul de 9.238.577 RON, ci numai în limita prejudiciului creat de activitatea societății S.C. V. S.R.L. Cârna. A menționat că nu i-a fost comunicată decizia atacată, luând la cunoștință întâmplător de conținutul acesteia.

A arătat că prin rechizitoriul din 31.03.2015 emis de DIICOT Craiova a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și evaziune fiscală.

În sarcina sa s-a reținut că fapta inculpatului O., care în calitate de administrator al S.C. V. S.R.L. Cârna, jud. Dolj, pentru perioada noiembrie 2011 - februarie 2012 a aderat la grupul infracțional organizat constituit din inculpații H., I., E., A. și D. (...) pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat (...).

Fapta inculpatului O., care în aceeași perioadă, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, a pus ia dispoziție datele de identificare ale S.C. V. S.R.L. Cârna Jud. Dolj și contul bancar și a contribuit astfel la realizarea unor relații comerciale fictive cu S.C. W. S.R.L. Craiova și S.C. X. S.R.L. Brădești, furnizori pentru S.C. Q. și implicit la evidențierea unor cheltuieli ce nu au la bază operațiuni economice reale, scopul acțiunilor conjugate ale tuturor membrilor grupării infracționale fiind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, cu consecința obținerii unor importante sume de bani și a prejudicierii bugetului de stat cu suma de 9.238.577 RON, reprezentând TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală (...).

Ca urmare a trimiterii în judecată s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova dosarul nr. x/2015 din care s-a disjuns, în data de 11.02.2016, dosarul nr. x/54.2016 - pe latură penală cu privire la inculpații B., C., G., T., E., A., D., S.C. P. S.A. Sibiu, S.C. Q. S.R.L. Craiova și S.C R. S.R.L Craiova și cu privire la toți inculpații, pe latură civilă.

Pe latură penală, a fost condamnat în data de 11.04.2016 în dosarul nr. x/2015 după cum urmează:

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 din C. pen., condamnă pe inculpatul O., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat și precum și de a ocupa funcția de fi administrator al unei societăți comerciale, ca pedeapsă complementară;

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 din C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat și precum și de a ocupa funcția de fi administrator ai unei societăți comerciale, ca pedeapsă complementară;

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. de ta 1968, art. 34 C. pen. de la 1968, art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1968 contopește pedeapsele aplicate inculpatului O., în cauza dedusă judecății, cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1564 din data de 07.06.2011, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 857 din 16.04.2013 a Curții de Apel Craiova și cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 10 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 879 din 18.04.2013, a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat și precum și de a ocupa funcția de fi administrator al unei societăți comerciale, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968, pedeapsă ce urmează a fi executată de inculpat. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. de la 1968. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. de la 1968, deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28.12.2009 la 02.01.2010 și de la 18.02.2014, la zi.

Pe latură civilă, prin sentința nr. 254 din 08 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost obligat la plata întregului prejudiciu în solidar cu ceilalți inculpați, deși acuzația imputată viza doar relațiile comerciale cu S.C. W. S.R.L. și S.C. X. S.R.L. Brădești

Prin decizia penală nr. 408/2019 pronunțată de Înalta Curte, s-a reținut că prejudiciul cauzat prin activitățile grupului infracțional organizat care constituie infracțiunea de evaziune fiscală, așa cum acesta a fost reținut în mod corespunzător prin hotărârea atacată din raportul de expertiză tehnică contabilă întocmită în cauză, a fost în cuantum total de 9.238.547 RON, reprezentând TVA, putând fi defalcat în suma datorată de S.C. P. S.A. Sibiu, urmare a relației cu S.C. L. S.R.L. în cuantum de 1.545.050,57 RON, suma datorată de S.C. P. S.A. Sibiu, urmare relației cu Y., în cuantum de 4.166.222 RON și suma datorată de S.C. Q. S.R.L. Craiova, urmare relației cu S.C. W. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. AA., în cuantum de 3.527.305 RON.

Revizuentul susține că a fost obligat la plata întregului prejudiciu în condițiile în care relațiile comerciale în care a fost implicat s-au derulat doar cu societățile S.C. W. S.R.L. și S.C. X. S.R.L. Brădești, societăți cărora nu li s-a imputat nimic în dosarul penal pentru astfel de fapte.

Răspunderea civilă solidară i-a fost imputată considerându-se că aceasta are natura unei răspunderi civile delictuale, fără însă a se avea în vedere faptul că o astfel de răspundere nu poate opera decât pentru fapta proprie.

Prejudiciul creat derivă din TVA-ul datorat bugetului de stat pentru relațiile comerciale, însă acesta are natura unor obligații fiscale care nu pot fi decât individual datorate de societățile implicate în lanțul comercial.

Instanța de apel nu s-a pronunțat în concret pe contribuția fiecărui inculpat la producerea prejudiciului, nefiind suficientă trimiterea la dispozițiile art. 1383 și 1384 din C. civ.

În această situație, devin incidente prevederile dispozițiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. potrivit cărora se poate solicita în fața instanței civile revizuirea laturii civile a hotărârilor penale definitive.

Motivul revizuirii este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat pe toate aspectele cu care a fost învestită, respectiv nu a determinat contribuția fiecărui inculpat la producerea prejudiciului total precum și fapta proprie din componența răspunderii civile delictuale.

Mai mult decât atât, deși se reține că societatea S.C V. S.R.L. a desfășurat relații comerciale cu S.C. W. S.R.L. și S.C. X. S.R.L., activitatea acestor societăți nu a fost analizată de către instanța de apel pentru a stabili dacă s-a produs un prejudiciu și din perspectiva acestora. Fiind vorba de TVA, societățile colectoare aveau obligația de a plăti către bugetul de stat sumele colectate, mai ales că, aceste societăți erau active pe piață și aveau cod valabil de TVA.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Așa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, revizuentul O. a fost condamnat pe latură penală pentru aderarea la un grup infracțional constituit în scopul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, iar, pe latură civilă, a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata prejudiciului creat bugetului consolidat al statului, prin sentința penală nr. 254 din 8 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În urma verificărilor efectuate la secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a rezultat că revizuentul O. nu a înțeles să declare apel împotriva sentinței penale anterior menționate, astfel încât, acesta nu a fost citat în apel și nici nu i-a fost comunicată decizia penală nr. 408 A din 16 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Prin prezenta cale extraordinară de atac, revizuentul reclamă, pe aspectul laturii civile, întinderea prejudiciului la care a fost obligat în procesul penal, dorind să obțină o nouă soluție asupra laturii civile și contestând starea de fapt reținută cu argumentul că nu au fost cercetate, în ceea ce îl privește, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta sa proprie.

Cererea a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Înalta Curte, sub aspectul admisibilității cererii de revizuire cu care a fost învestită în prezenta cauză, reține ca relevant faptul că revizuentul nu a exercitat apel împotriva hotărârii penale a primei instanțe.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Prin urmare, normele procedurale penale deschid părții accesul la revizuire doar în condițiile de admisibilitate ale acestei căi de atac dispuse de normele C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Se reține că numai prin coroborarea cu dispozițiile art. 459 din C. proc. civ., privind ordinea exercitării căilor de atac se poate asigura o corectă interpretare și aplicare a art. 509 privind revizuirea hotărârilor civile.

Prin urmare, dacă hotărârea pronunțată în primă instanță asupra fondului pricinii este susceptibilă de a fi atacată cu apel, ea nu poate fi atacată cu o cale extraordinară de atac, partea neavând alegerea între exercitarea unei căi de atac ordinare-apelul și exercitarea unei căi de atac extraordinare-revizuirea.

De altfel, în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut, el putând fi supus unor limitări admise implicit, în special cu privire la condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece aceasta presupune prin însăși natura sa o reglementare statală.

În ceea ce privește căile extraordinare de atac, CEDO a reținut că revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate interveni numai pentru o carență fundamentală, ce a devenit cunoscută ulterior finalizării procesului, întrucât dacă acesta a fost cunoscută în cursul procesului, atunci părțile au obligația să se prevaleze de căile ordinare de atac.

Se are în vedere principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, care prevede, printre altele, că soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.

În opinia Curții, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității raporturilor juridice, pe motiv ca ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac.

Astfel, Curtea a statuat că revizuirea nu trebuie să devină un apel deghizat, orice derogare de la caracterul său extraordinar fiind justificată, numai atunci când este fundamentată pe apariția unor circumstanțe substanțiale și imperios necesare, niciuna dintre părți neavând dreptul să ceară revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a fondului cauzei, iar puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru a corecta erorile judiciare, nu pentru a realiza o nouă analiză a fondului cauzei.

Or, în speța supusă analizei, revizuentul nu și-a exercitat dreptul la apel, astfel încât, lipsa sa de diligență în valorificarea acestui remediu procesual nu poate fi suplinită prin intermediul revizuirii, legiuitorul nelăsând părții un drept de opțiune alternativă în acest sens.

Cum potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, prezenta cerere de revizuire prin care se tinde la reformarea pe latură civilă a sentinței penale nr. 254 din 8 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, nu poate fi primită.

În considerarea argumentelor mai sus prezentate, se apreciază că cererea de revizuire formulată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate și nu poate fi examinată pe fondul său, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul O. împotriva deciziei penale nr. 408 din 16 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, sub aspectul laturii civile a acesteia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.