ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei civile de față, are în vedere următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la data de 16.01.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat in judecata pe pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. - judecători la Tribunalul Vâlcea, pentru a fi obligați să-i plătească, primii 7 pârâți, daune morale în sumă de 1.000.000 RON și toate daunele rezultate din imposibilitatea eliberării autorizației de traducător și pentru refuzul Ministerului Sănătății să sesizeze organele competente pentru efectuarea cercetării disciplinare, iar ultimii 3 parați la plata daunelor de întârziere urmare a anularii frauduloase si abuzive a cererilor pe care le-a formulat.

Prin sentința civilă nr. 247 din 09.07.2020, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea civilă formulată de reclamant și la obligat la plata cheltuielilor de judecată. Contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, de care a beneficiat reclamantul cu titlul de ajutor public judiciar, s-a stabilit că rămâne în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 150 din 28.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 247/2020, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul, care a fost respins prin decizia nr. 1816 din 28 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia pronunțată în recurs a fost atacată pe calea contestației în anulare de către reclamantul A..

II. Contestația în anulare

Contestatorul A. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii contestate, rejudecarea recursului, admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate.

A invocat nulitatea hotărârii pronunțate în primă instanță întrucât, în opinia sa, nu au fost administrate probe în dovedirea faptului că în mod nelegal i s-a refuzat eliberarea autorizației de traducător. A solicitat daune morale pentru faptul că Ministerul Sănătății nu a sesizat organele competente pentru efectuarea cercetării disciplinare.

Considerentele exprimate de judecătorii fondului că nu au fost precizate obiectul și valoarea pretențiilor solicitate nu sunt sustenabile. Instanța, în mod greșit, a respins cererea de chemare în judecată, putând cel mult să o anuleze în procedura prealabilă judecății sau să suspende judecarea cauzei până la complinirea cerințelor privind precizarea cadrului procesual.

III. Apărări formulate în cauză

Intimatele B., G., D., F., C. și I. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea căii de atac întrucât contestatorul nu a dezvoltat în cererea sa critici susceptibile de încadrare în motivele contestației în anulare reglementate de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

La termenul de judecată din data de 17 martie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe chestiunea neîncadrării criticilor formulate în motivele contestației în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., invocată prin întâmpinări de către intimate, pe care o va analiza cu prioritate în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., reținând următoarele: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre definitivă, pentru motivul legat de neregularitatea procedurii și ale art. 503 alin. (2) și din C. proc. civ., contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs pentru motivele expres și limitativ prevăzute la pct. 1-4 din textul legal. Totodată, pot fi supuse retractării și hotărârile instanțelor de apel nesupuse recursului, în condițiile alin. (3) ale art. 503 din C. proc. civ.

Ipoteza în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită are în vedere două condiții cumulative ce se cer întrunite: când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată într-una din următoarele 4 ipoteze prevăzute de textul legal, anterior menționat:

1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Prin cererea cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză, contestatorul își exprimă, într-o manieră generalistă, nemulțumirea față de modul în care prima instanță a instrumentat cauză sa, prin raportare la elemente ce țin de cadrul procesual și rolul activ al judecătorului, nefiind imputate instanței de recurs critici punctuale cu privire la decizia pronunțată în recurs din perspectiva derulării judecății în faza recursului, a existenței unor neregularități procedurale, greșeli de natură procedurală, încălcări ale unor norme de competență absolută, norme privind alcătuirea instanței sau omisiuni cu privire la cercetarea unui motiv de recurs sau chiar a cererii de recurs în integralitatea sa.

Se constată că susținerile contestatorului nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 503 din C. proc. civ., ci ele tind în fapt în reformarea sentinței tribunalului, împotriva căreia, de altfel, contestatorul a valorificat calea de atac a apelului.

Legea nu a urmărit, însă, prin reglementarea căii de retractare a contestației în anulare să deschidă părții calea exercitării unei noi căi de atac, devolutive, împotriva hotărârii primei instanțe, pe motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt ori s-a aplicat greșit legea.

Or, potrivit art. 457 din C. proc. civ., cu denumirea marginală de legalitatea căii de atac (care consacră în plan procesual principiul legalității prevăzut la art. 129 din Constituție potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii), hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Ca atare, cum argumentele redate de către contestator nu pot fi încadrate în cazurile de contestație în anulare de drept comun sau specială, reglementate expres de art. 503 din C. proc. civ., pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A..

Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe contestatorul A., ca parte care a pierdut procesul, să plătească cheltuieli de judecată în recurs, și anume, suma de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimatele B., G., D., F., C., conform chitanței nr. x din 27 ianuarie 2022 și suma de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata I., conform chitanței nr. x din 28 ianuarie 2022 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1816 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 1000 RON către intimatele B., G., D., F. și C. și la plata sumei de 500 RON către intimata I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.