ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1816/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 16.01.2020 sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat in judecata pe parații: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. - judecători la Trib. Vâlcea pentru a fi obligați sa-i plătească, primii 7 parați, daune morale in suma de 1.000.000 RON si toate daunele rezultate din imposibilitatea eliberării autorizației de traducător si pentru refuzul MS de sesizare a organelor competente pentru efectuarea cercetării disciplinare, iar ultimii 3 parați la plata daunelor de întârziere urmare a anularii frauduloase si abuzive a cererilor.

Prin sentința civilă nr. 247 din 09.07.2020, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar x/2020 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., L., G., E., H., I., Ministerul Sănătății, Tribunalul Vâlcea, J. și K., având ca obiect " acțiune în pretenții".

A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei G. a sumei de 2.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, de care a beneficiat reclamantul cu titlul de ajutor public judiciar, s-a stabilit că rămâne în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 150 din 28.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 247/2020, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii apelantului de la plata taxei de timbru în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina statului.

A fost obligat apelantul să plătească intimatei I. 1500 RON cheltuieli de judecată si intimaților G. ș.a. 2000 RON cu același titlu.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, reclamantul a susținut pe de o parte că hotărârea recurată este nemotivată, iar pe de altă parte a criticat soluția adoptată cu privire la cheltuielile de judecată.

Astfel, sub aspectul nemotivării, s-a arătat că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel formulate cu privire la nulitatea hotărârii instanței de fond, aceasta fiind pronunțată fără administrarea probelor solicitate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat de către instanța de apel, a susținut că deși chitanța depusă în dovedire atestă suma de 500 RON, în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 1500 RON.

De asemenea, recurentul este nemulțumit de faptul că pin dispozitivul hotărârii recurate a fost obligat la plata sumei de 2000 RON, către G. ș.a., fără să fie menționate numele celorlalte persoane.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate și casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe pentru a se dispune administrarea probelor.

Prin întâmpinările formulate, intimații au solicitat, în principal anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar au formulat concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Prioritar, în ceea ce privește aspectul nulității recursului, chestiune invocată prin întâmpinările formulate, Înalta Curte constată că recurentul formulează critici referitoare la nemotivarea hotărârii recurate, precum și critici legate de modul de acordare a cheltuielilor de judecată, ce pot fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susține că hotărârea atacată nu este motivată, fiind dată fără a se ține cont și fără a se administra probele solicitate, Înalta Curte reține că este nefondat.

Contrar susținerilor recurentului - reclamant, hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția adoptată.

Astfel, instanața de apel a reținut că prin motivele de apel reclamantul a criticat hotărârea din perspectiva faptului că prima instanță de fond nu a administrat probele solicitate, anume proba cu interogatoriu, înscrisuri și înregistrări video, respectiv faptul că instanța n-ar fi făcut nicio referire la înscrisurile depuse.

În considerentele deciziei sale, instanța de apel a arătat că reclamantul ignoră întreg context al cauzei, anume împrejurarea că prima instanță de fond i-a solicitat, pentru determinarea corectă a cadrului procesual, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 11.06.2020, să precizeze, pe lângă numele și adresele pârâților pe care înțelege să-i cheme în judecată, obiectul cererii de chemare în judecată, să specifice dacă solicită despăgubiri materiale și/sau daune morale și să arate cuantumul acestora. Cu excepția indicării numelui și adreselor unor pârâți persoane fizice, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Ca urmare a analizei motivelor de apel, instanța de apel a argumentat că utilitatea administrării unor probe nu se putea produce decât în contextul formulării de către partea care afirmă a unor solicitări concrete și a prezentării tuturor elementelor esențiale antrenării răspunderii materiale pentru prejudiciul creat, în condițiile art. 1349 și urm. C. civ., 1357 și 1371 C. civ.. În condițiile în care reclamantul nu a înțeles să precizeze toate aceste elemente, prima instanță de fond nu avea cum să aprecieze asupra utilității și necesității probelor solicitate, cu atât mai mult cu cât nici teza probatorie nu se cunoaște care ar putea fi în concret.

În concluzie, instanța de apel a reținut că atâta timp cât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., neprecizând obiectul, natura și valoarea pretențiilor solicitate în raport de fiecare pârât, pentru a se putea aprecia asupra îndeplinirii sau nu a condițiilor răspunderii civile delictuale și a probelor ce ar putea fi administrate în dezlegarea pricinii, hotărârea primei instanțe de fond este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate.

Așadar, nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a hotărârii recurate, instanța de apel analizând în mod judicios și adecvat hotărârea criticată și motivele de apel invocate.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în mod greșit instanța de apel l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 1500 RON, deși chitanța de la dosar era în cuantum de 500 RON, precum și faptul că reclamantul a fost obligat la plata sumei de 2000 RON cu același titlu, către intimații G. ș.a., fără a fi precizate numele celorlalți intimați, Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Astfel, în raport de solicitarea părților și de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., instanța de apel a constatat că apelantul este în culpă procesuală și, în mod corect, față de cheltuielile de judecată justificate cu chitanțele reprezentând onorariile avocaților, le-a acordat.

Faptul că în dispozitivul hotărârii s-a menționat că va fi obligat apelantul la plata către intimații G. ș.a., fără să fie menționate numele celorlalte persoane, nu justifică interes din partea reclamantului, aceasta fiind o chestiune care ține de modul de executare a hotărârii, aspect care ii privește strict pe intimați cum se vor desocoti.

De asemenea, Înalta Curte reține că îndreptarea erorilor materiale este reglementată de dispozițiile art. 442 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (2) Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri. (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".

Totodată, dispozițiile art. 445 din același act normativ, prevăd că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului.

Așadar, în ceea ce privește aspectul cheltuielilor de judecată reclamat prin prezentul recurs, în sensul că a fost obligat la 1500 RON cheltuieli de judecată față de intimata I. deși chitanța de la dosar era doar pentru suma de 500 RON, recurentul avea la îndemână posibilitatea de a apela la dispozițiile reglementate de dispozițiile legale sus enunțate.

În raport de considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe reclamantul A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata I. aferente soluționării acestui recurs.

De asemenea, în temeiul acelorași dispoziții, Înalta Curte îl va obliga pe reclamantul A. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata G..

Contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, de care a beneficiat reclamantul cu titlul de ajutor public judiciar, rămâne în sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 150 din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă pe reclamantul A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata I..

Obligă pe reclamantul A. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata G..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.