Decizia nr. 543/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 4 noiembrie 2019, pe rolul Judecătoriei Lugoj, dosar nr. x/2019, S.C. A. S.A. a formulat contestație la executare, solicitând anularea tuturor actelor emise de pârâta Administrația Bazinală de Apă Banat și a formelor de executare, constând în somația nr. 14191 din 15 octombrie 2019, procesul-verbal nr. x din 25 aprilie 2017 și anexa la procesul-verbal nr. x din 25 aprilie 2017, prin care s-au stabilit penalități în sumă de 117.705,91 RON. La 17 ianuarie 2020, contestatoarea a extins cadrul procesual, modificând cererea de chemare în judecată. A solicitat introducerea în cauză a Ministerului Apelor și Pădurilor, Administrația Națională "Apele Române", Guvernul României, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și conexarea tuturor dosarelor cu obiect contestație la executare pe care le are pendinte. La 17 februarie 2020, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Administrația Națională "Apele Române", Guvernul României, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și chestiunea conexării cauzelor. Contestatoarea a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată. Instanța a luat act de cererea de recuzare și a notat că nu poate să se pronunțe asupra excepțiilor invocate până la soluționarea cererii de recuzare. Contestatoarea a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a modului în care instanța interpretează instituția recuzării.

Hotărârile pronunțate de Judecătoria Lugoj: Prin încheierea din 27 februarie 2020, în dosarul asociat nr. x/2019, Judecătoria Lugoj a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de contestatoare. Prin încheierea din 29 mai 2020, Judecătoria Lugoj a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a respins excepția conexității, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Administrația Națională "Apele Române", Guvernul României, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și a respins contestația la executare în contradictoriu cu acești intimați. Prin încheierea civilă nr. 1599 din 5 iunie 2020, Judecătoria Lugoj a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare în contradictoriu cu intimata Administrația Bazinală de Apă Banat. Împotriva încheierii de ședință din 29 mai 2020 a Judecătoriei Lugoj a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.A., ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă. În cadrul acestei căi de atac, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a interpretării date de prima instanță dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, raportat la art. 623 din C. proc. civ., în ceea ce privește competența executorului.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș: Prin încheierea civilă din 11 decembrie 2020, Tribunalul Timiș a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Contestatoarea a atacat cu recurs această hotărâre.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara: Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 623 din 16 iunie 2021, a respins recursul contestatoarei, ca fiind formulat tardiv.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 623 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă contestatoarea S.C. A. S.A. a declarat recurs, ce a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară curții de apel.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție și procedura de filtru: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 iulie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 13 septembrie 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 din C. proc. civ. și s-a stabilit că recurenta nu datorează taxa judiciară de timbru pentru soluționarea recursului. După finalizarea etapei comunicărilor, la 17 decembrie 2021, s-a stabilit termen de judecată în vederea soluționării căii de atac.

Cererea de recurs Contestatoarea S.C. A. S.A. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 623 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, casarea acestei decizii și trimiterea cauzei spre rejudecare. A criticat faptul că în mod greșit Curtea de Apel a statuat că recursul pe care l-a declarat împotriva încheierii civile din 11 decembrie 2020 a Tribunalul Timiș este tardiv, întrucât termenul începe să curgă de la comunicarea încheierii atacate. A susținut că în raport de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2017, recursul împotriva încheierii prin care a fost respinsă sesizarea Curții Constituționale este un remediu juridic care nu preia niciunul dintre elementele caracteristice recursului din C. proc. civ., iar faptul că motivarea deciziei recurate nu s-a efectuat în termen de 48 de ore de la pronunțarea ei nu i se poate imputa. Atât timp cât nu a știut considerentele încheierii atacate nu avea cum să motiveze calea de atac. A criticat și faptul că instanța s-a pronunțat prin încheiere și nu prin decizie, aspect care atrage nulitatea hotărârii. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: La termenul din 17 martie 2022, instanța a analizat admisibilitatea în principiu a recursului și a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității a cărei analiză este prioritară și pe care o găsește incidentă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, iar potrivit alin. (5) dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheiere care poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din Cod sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea ei, pe alte căi de atac decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs, aceasta fiind unica cale de atac prevăzută de legiuitor în cuprinsul legii speciale, ca remediu judiciar ce își menține natura juridică de cale de atac specială. Or, în speță, contestatorul a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva încheierii pronunțate de tribunal, recurs care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 623 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Așa fiind, având în vedere fizionomia juridică proprie a căii de atac exercitate în cauză și limitele controlului judiciar în această cale de atac, exercitarea de către recurent, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de Curtea de Apel, ca instanță de recurs, față de dispozițiile legale anterior menționate, este inadmisibilă. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs", ceea ce nu este permis nici de normele C. proc. civ. și nici de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Având în vedere argumentele expuse, decizia nr. 623 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, astfel încât recursul se va respinge, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,