ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 507/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 23 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu B. S.R.L., a solicitat: să fie obligată pârâta să se abțină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu mărcile reclamantei, inclusiv, dar nelimitat la aplicarea, împreună sau separat, în cadrul stațiilor de distribuție carburanți operate, inclusiv dar fără a se limita la stația situată la adresa: Comuna Rucăr, Sat Rucăr, județul Argeș, a următoarelor însemne: semnul A.; semnul C.; panoul de afișare a prețurilor format din elemente elipsoidale roșii dispuse pe un fundal alb; designul acoperișului stației de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu sau fără 6 săgeți roșii (câte 3 săgeți la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roșie, cu sau fără o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; latura roșie a acoperișului stației de carburant care prezintă de-al lungul său o adâncitură în zona mediană; designul magazinului stației care are o forma dreptunghiulară cu pereți albi și elemente de culoare roșie deasupra ferestrelor și ușilor; pompele de benzină încadrate între două coloane albe ale căror margini au conturul roșu; să fie obligată pârâta să îndepărteze din cadrul stațiilor de distribuție carburanți operate, inclusiv dar fără a se limita la stația de distribuție carburanți situată la adresa: Comuna Rucăr, Sat Rucăr, județul Argeș, în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, însemnele similare sau identice cu mărcile reclamantei, inclusiv: semnul A.; semnul C.; panoul de afișare a prețurilor format din elemente elipsoidale roșii dispuse pe un fundal alb; designul acoperișului stației de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu sau fără 6 săgeți roșii (câte 3 săgeți la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roșie, cu sau fără o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; latura roșie a acoperișului stației de carburant care prezintă de-al lungul său o adâncitură în zona mediană; designul magazinului stației care are o formă dreptunghiulară cu pereți albi și elemente de culoare roșie deasupra ferestrelor și ușilor; pompele de benzină încadrate între două coloane albe ale căror margini au conturul roșu; să fie obligată pârâta la restituirea cheltuielilor efectuate cu prezentul litigiu, inclusiv taxa de timbru.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă:

Prin sentința civilă nr. 388 din data de 1 martie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamata A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a interzis pârâtei folosirea în activitatea sa comercială a semnelor similare sau identice cu mărcile reclamantei: semnul A., panoul de afișare a prețurilor cu elemente elipsoidale roșii pe fundal alb, latura roșie a acoperișului care prezintă de-a lungul său o adâncitură în zona mediană, coloanele albe ale căror margini sunt de culoare roșie care încadrează pompele de benzină, a obligat la îndepărtarea acestor semne, a respins acțiunea în rest ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata sumei de 15.000 de RON cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 582A din data de 7 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. și de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 388 din data de 1 martie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a interzis pârâtei folosirea în activitatea sa comercială și a următoarelor semne: semnul C. și designul acoperișului stației de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu 6 săgeți roșii (câte 3 săgeți la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roșie, cu o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 10.000 de RON cheltuieli de judecată, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A compensat în parte cheltuielile de judecată în apel și a obligat pe apelanta-pârâtă la 7.150 RON cheltuieli de judecată, din care 150 RON taxă timbru și 7.000 RON onorariu avocat, redus, conform art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei nr. 582A din data de 7 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 3 august 2021 sub nr. x/2018.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurenta-pârâtă, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la dispozițiile art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, precum și la cele art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, cu consecința reducerii cheltuielilor de judecată acordate părții adverse în apel, în proporția în care instanța de apel a redus cheltuielile de judecată solicitate la fond.

Totodată, a solicitat a se avea în vedere, în aprecierea cuantumului cheltuielilor solicitate, durata și obiectul pricinii deduse judecății și a arătat că, potrivit dispozițiilor legale, instanța poate reduce cuantumul onorariului de avocat fără ca prin aceasta să afecteze convenția părților sau să împovăreze în mod nerezonabil partea care a căzut în pretenții.

A susținut că, în condițiile în care și-a îndeplinit în timp util obligațiile solicitate, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate intimatei-reclamante ar determina dezechilibrarea activității societății, cu atât mai mult cu cât veniturile acesteia nu sunt foarte mari.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului și a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor invocate, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, invocată în raport de prevederile art. 483 și art. 497 C. proc. civ., a arătat că solicitarea recurentei-pârâte vizând cheltuielile de judecată, astfel cum a fost formulată în cadrul cererii de recurs, excedează limitele soluțiilor ce pot fi pronunțate de către instanța de recurs.

În raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în susținerea excepției nulității recursului, intimata-reclamantă a invocat faptul că în motivarea căii de atac nu se identifică susțineri care să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., ci recurenta-pârâtă a reluat raționamentul deja expus în ciclurile procesuale anterioare cu privire la aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți:

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat și motivat în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reținut că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, iar intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 17 ianuarie 2022, s-a fixat termen la data de 15 martie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului.

II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurenta-pârâtă, în esență, și-a exprimat nemulțumirea cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată în faza apelului.

Înalta Curte constată că instanța de apel, analizând solicitarea apelantei-pârâte de a aprecia asupra aplicării dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în judecata desfășurată în primă instanță pe rolul tribunalului, în acord cu cele arătate de către aceasta, a reținut că, față complexitatea aproximativ redusă a apărărilor formulate de către părți în cauză, probatoriile nu foarte complexe administrate și celelalte circumstanțe ale speței (inclusiv parțiala recunoaștere din partea pârâtei, care a îndepărtat o parte dintre semnele litigioase la un moment care nu este determinat în timp, posibil anterior sesizării instanței), onorariu apare ca fiind nerezonabil de mare.

Pentru a dispune compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.150 RON, curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 451 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 453 alin. (2) C. proc. civ., observând că onorariul avocațial cerut și dovedit de apelanta-pârâtă este în cuantum de 1.500 RON și onorariul avocațial cerut și dovedit de apelanta-reclamantă este în cuantum de 10.018,19 RON.

A arătat că obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat (alături de taxa judiciară de timbru de 150 RON) este susținută de aceleași argumente care au fost reținute anterior în cuprinsul deciziei cu privire la aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în judecata în primă instanță, valabile și în etapa apelului.

Ca atare, instanța de apel, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de către recurenta-pârâtă în faza apelului, reprezentând onorariul de avocat, procedând la analiza impusă de textul anterior menționat, respectiv a cercetat dacă onorariul de avocat este sau nu vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

În motivarea acestei decizii, instanța supremă a reținut că:

"proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.."

Or, recurenta-pârâtă nu a susținut că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și nu a procedat la analiza impusă de aceste dispoziții legale, ci criticile acesteia vizează tocmai cuantumul cheltuielilor de judecată stabilit de către instanța de apel prin raportare la aceste norme procedurale coroborate cu cele ale art. 453 alin. (2) C. proc. civ., susțineri care, în acord cu dezlegările date prin decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii anterior menționată, nu pot constitui critici de nelegalitate, apte a fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în aplicarea celor statuate prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte costată că, prin cererea de recurs, au fost aduse deciziei atacate critici de netemeinicie și nu de legalitate, astfel că susținerile recurentei-pârâte nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de lege.

Or, recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia.

Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum susținerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 582A din data de 7 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2022.