ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13.01.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Prin Sentința nr. 1.766 F din 22.11.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea, așa cum a fost precizată și a obligat pârâta să se abțină de la folosirea oricăror semne similare sau identice cu mărcile reclamantei în activitatea sa comercială, inclusiv, dar nelimitat la aplicarea, împreună sau separat, în cadrul stațiilor de distribuție carburanți, inclusiv dar fără a se limita la stația situată la adresa: sat Conțești, județul Teleorman, a următoarelor însemne: panoul de afișare a prețurilor format din elemente elipsoidale roșii dispuse pe un fundal alb; designul acoperișului stației de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu sau fără 6 săgeți roșii (câte 3 săgeți la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roșie, cu sau fără o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; latura roșie a acoperișului stației de carburant care prezintă de-al lungul său o adâncitură în zona mediană; designul magazinului stației care are o formă dreptunghiulară cu pereți albi și elemente de culoare roșie deasupra ferestrelor și ușilor; pompele de benzină încadrate între două coloane albe ale căror margini au conturul roșu. A obligat pârâta să îndepărteze din cadrul stațiilor de distribuție carburanți operate, inclusiv dar fără a se limita la stația situată la adresa: sat Conțești, județul Teleorman, a următoarelor însemne: panoul de afișare a prețurilor format din elemente elipsoidale roșii dispuse pe un fundal alb; designul acoperișului stației de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu sau fără 6 săgeți roșii (câte 3 săgeți la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roșie, cu sau fără o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; latura roșie a acoperișului stației de carburant care prezintă de-al lungul său o adâncitură în zona mediană; designul magazinului stației care are o formă dreptunghiulară cu pereți albi și elemente de culoare roșie deasupra ferestrelor și ușilor; pompele de benzină încadrate între două coloane albe ale căror margini au conturul roșu. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 340 RON taxa judiciară de timbru și 26.108,67 RON, onorariu de avocat.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1.164A din 17 octombrie 2018, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 340 RON (taxă de timbru) și la 13.000 RON (onorariu avocat diminuat conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.). A fost respinsă cererea intimatei privind cheltuielile de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Reclamanta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel de reducere a cheltuielilor de judecată acordate reclamantei de prima instanță a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept aplicabile, făcând referire la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin hotărârea recurată, instanța de apel a dispus reducerea onorariului avocațial suportat de reclamantă și a redus suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, de la 26.109 RON la 13.000 de RON, motivând că acestea "sunt peste o limită rezonabilă corespunzătoare unui litigiu de dificultate medie, cu o durată de soluționare relativ redusă (patru termene)".

Susține recurenta că această soluție a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, anume art. 451 C. proc. civ., învederând că, în speță, nu există niciun motiv legal de reducere a cheltuielilor de judecată aferente onorariul avocațial suportat de reclamantă în legătură cu faza fondului, instanța de apel făcând o greșită aplicare a criteriilor de reducere a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește valoarea și complexitatea cauzei, se arată că trebuie avut în vedere că litigiul are drept obiect respectarea drepturilor reclamantei decurgând din trei dintre cele mai importante și mai valoroase mărci deținute și utilizate de către aceasta, încălcarea fiind de natură să cauzeze pagube însemnate. Or, din motivarea deciziei recurate rezultă că instanța de apel a ignorat acest criteriu prevăzut de lege.

În ceea ce privește munca depusă de avocat, reclamanta învederează că este vorba despre stabilirea strategiei în prezentul litigiu, de redactarea cererii de chemare în judecată, a răspunsului la întâmpinare și a concluziilor pe fondul cauzei, precum și reprezentarea la patru termene în instanță, ceea ce consideră că este suficient pentru a justifica onorariile achitate. Totodată, sub acest aspect, se arată că trebuie avut în vedere și faptul că onorariile avocațiale diferă în funcție de abilitățile și recunoașterea de care se bucură un avocat într-un anumit domeniu, iar reclamanta consideră că a fost pe deplin îndreptățită ca în această cauză, care vizează trei mărci foarte importante pentru activitatea A., să apeleze la serviciile unor avocați specializați în domeniul proprietății intelectuale.

Mai mult, în ceea ce privește circumstanțele cauzei, se arată că un criteriu care instanța de apel fie a ales în mod nelegal să nu îl aplice, fie l-a aplicat în mod greșit, vizează împrejurarea că pârâta a fost notificată de reclamantă cu mult timp anterior demarării acțiunii în justiție, pentru a-i acorda ocazia de a înceta de bunăvoie încălcarea mărcilor A., însă aceasta a refuzat să se conformeze și a continuat activitatea de contrafacere (inclusiv pe perioada procesului), deși era pe deplin conștientă că acționează în mod ilicit. Or, instanța de apel ar fi trebuit să dea relevanță și acestui criteriu legal, care justifică, de asemenea, acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată.

Se mai susține că hotărârea instanței de apel, de respingere a cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în faza apelului, este nemotivată, făcându-se trimitere la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținându-se totodată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept aplicabile (făcând referire la la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Reclamanta arată că, în ceea ce privește solicitarea sa de acordare a cheltuielilor de judecată aferente fazei apelului, instanța de apel s-a rezumat să rețină: "cu respingerea cheltuielilor cerute în calea de atac de către intimată."

Reclamanta învederează că instanța de apel nu a motivat în niciun mod această soluție pronunțată cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente fazei apelului, neindicând niciun motiv de fapt sau de drept pentru această soluție.

De asemenea, se arată că această soluție a instanței de apel este dată cu încălcarea textelor de lege care permit reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, anume art. 451 și 453 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește art. 453 C. proc. civ., acesta conferă instanței posibilitatea de a reduce proporțional cheltuielile de judecată acordate în cazul în care cererea a fost admisă numai în parte. Recurenta subliniază că, în speță, este vorba despre admiterea (de fapt, menținerea admiterii) în integralitate a cererii de chemare în judecată formulate de aceasta, atât prima instanță cât și instanța de apel considerând că pârâta săvârșește o faptă ilicită care trebuie să înceteze și au acordat măsurile solicitate de recurenta-reclamantă. Învederează că singurul aspect cu privire la care instanța de apel nu a fost de acord cu reclamanta vizează cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată. În acest context, art. 453 C. proc. civ. nu poate fi interpretat în sensul că dă posibilitatea instanței să respingă cereri de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care dă câștig de cauză pe fond părții solicitante și, în orice caz, nu dă posibilitatea instanței de a respinge în integralitate cererea de acordare a cheltuielilor de judecată atunci când partea solicitantă pierde doar cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor în fața primei instanțe (și doar în parte, fiind vorba despre o reducere a cheltuielilor acordate, iar nu despre o respingere în tot). Astfel, în aplicarea art. 453 C. proc. civ., se arată că instanța de apel putea cel mult să aprecieze în ce măsură se impune reducerea cheltuielilor aferente apelului prin raportare la admiterea apelului în parte - cu privire la un aspect minor prin comparație cu fondul cauzei, dar în niciun caz nu era îndreptățită să respingă în tot cererea.

În ceea ce privește art. 451 C. proc. civ., învederează că și acesta vorbește despre o reducere motivată a cuantumului cheltuielilor, neputând însă justifica respingerea în tot a cererii, mai ales în condițiile în care aplicarea corectă a criteriilor prevăzute de acesta nu putea justifica nici măcar reducerea cheltuielilor solicitate.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 noiembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1.164A din data de 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

A fixat termen de judecată la data de 21 ianuarie 2020, ora 900, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta invocă, făcând referire la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 451 C. proc. civ. prin adoptarea soluției de reducere a cheltuielilor de judecată ce i-au fost acordate de prima instanță.

Astfel, se arată că prin hotărârea recurată instanța de apel a dispus reducerea onorariului avocațial suportat de reclamantă și a redus suma acordată de prima instanță cu titlu de cheltuieli de judecată, de la 26.109 RON la 13.000 de RON, neaplicând sau aplicând greșit criteriile prevăzute de art. 451 C. proc. civ. pentru reducerea cheltuielilor de judecată, anume valoarea și complexitarea cauzei, munca depusă de avocat, circumstanțele cauzei.

Înalta Curte va analiza motivul de recurs ce vizează reducerea de către instanța de apel a cheltuielilor de judecată ce i-au fost acordate reclamantei de prima instanță din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aceste critici nu sunt fondate.

Cenzurarea legalității hotărârii pronunțate din perspectiva modului în care instanța a determinat cuantumul cheltuielilor de judecată în urma aplicării prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., se rezumă la a verifica aplicarea criteriilor legale în raport cu care se apreciază cuantumul onorariilor avocaților și anume a celor care privesc valoarea și complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat raportat și la complexitatea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.: "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei."

În cauză, se constată că aceste criterii au fost efectiv avute în vedere de instanță, în considerente arătându-se că suma pretinsă cu titlu de cheltuieli de judecată, anume 26.109 RON, este peste o limită rezonabilă corespunzătoare unui litigiu de dificultate medie, cu o durată de soluționare relativ redusă (patru termene), astfel încât se impune diminuarea acelei părți din onorariul avansat de reclamantă ce va fi pus în sarcina pârâtei, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Verificarea aprecierii instanței în demersul de aplicare a criteriilor la aspectele particulare care țin de desfășurarea litigiului ar însemna exercitarea unui control judiciar asupra temeiniciei hotărârii pronunțate și o încălcare a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În consecință, Înalta Curte nu poate analiza, în recurs, criticile care privesc modalitatea de valorificare a criteriilor menționate.

Un alt motiv de recurs vizează soluția de respingere a cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în faza apelului, reclamanta susținând nemotivarea acestei soluții, făcând trimitere la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dar arătând totodată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept aplicabile, anume art. 451 și art. 453 C. proc. civ., cu referire la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest context, recurenta arată că, în ceea ce privește solicitarea sa de acordare a cheltuielilor de judecată aferente fazei apelului, instanța de apel s-a rezumat să rețină: "cu respingerea cheltuielilor cerute în calea de atac de către intimată."

Înalta Curte va analiza aceste critici din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se reține, din actele dosarului, că prin cererea de apel formulată de pârâta B., s-a criticat atât soluția dată pe fondul cauzei cât și soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.

Prin decizia apelată au fost apreciate nefondate criticile vizând fondul cauzei, fiind admis apelul numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate reclamantei de instanța de fond. A fost respinsă cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate pentru calea de atac a apelului, fără a se preciza motivele care au condus la soluția de neacordare a cheltuielilor pretinse pentru apel de către intimata-reclamantă.

Or, procedând astfel, fără a detalia motivele ce au determinat respingerea în integralitate a cheltuielilor solicitate de reclamantă pentru faza apelului, deși măsura de reformare a sentinței apelate privea numai soluția relativă la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contrară exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. referitor la nemotivare.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport legal și pronunțată cu nerespectarea cerințelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 din C. proc. civ.

Constatând că, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, critica recurentei-reclamante este întemeiată, urmând a fi admisă, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod.

Cu ocazia rejudecării, potrivit prevederilor art. 501 C. proc. civ., instanța de apel urmează a aprecia motivat asupra solicitării reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza de apel, în raport de prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1.164A din data de 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1.164A din data de 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2020.

GGC - ED