ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 499/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 25 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței de judecată să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei în cuantum de 500.000 RON, sumă avansată de către reclamant pârâtei, pe temeiul îmbogățirii fără just temei. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă: Prin sentința civilă nr. 1712 din data de 6 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500.000 RON, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.626,56 RON. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: Prin decizia civilă nr. 1364A din data de 15 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția netimbrării cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 1712 din data de 6 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., și a anulat apelul ca netimbrat. A obligat pe apelantă să plătească intimatului suma de 4.111,39 RON reprezentând cheltuieli de judecată. I.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 1364A din data de 15 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în termen legal, a declarat recurs pârâta B.. Invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat a se observa că instanța de apel, prin hotărârea pronunțată, i-a încălcat dreptul la apărare. Astfel, a arătat că, la primul și singurul termen de judecată din apel, instanța a constatat contradicțiile dintre împuternicirea avocațială și adresa de încetare a mandatului avocatului, dar a omis să lămurească aceste aspecte, încălcând astfel dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a mai susținut și că instanța de apel a reținut prezența soțului său, dar și situația de fapt privind imposibilitatea sa de prezentare, a ignorat dispozițiile art. 13 alin. (3) C. proc. civ. și a pronunțat hotărârea fără să îi fi dat posibilitatea de se prezenta personal pentru a-și susține apărările în cauză. Totodată, a solicitat a se constata că dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea amânării cauzei pentru motive excepționale, iar, în speță, aceste motive au fost prezentate de soțul său, respectiv imposibilitatea de prezentare din motive de sănătate, precum și lipsa avocatului. În opinia recurentei-pârâte, instanța de apel a ignorat dispozițiile legale anterior menționate, luând act de faptul că soțul său nu are cunoștințe juridice, precum și că nu are dreptul de a pune concluzii, dar, în virtutea rolului activ al judecătorului, nu i-a adus la cunoștință dispozițiile alin. (2) ale art. 222 C. proc. civ. și nu a amânat cauza pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise. De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut și că instanța de apel a nesocotit principiul egalității de arme, având în vedere că hotărârea a fost dată în condițiile în care s-a aflat în imposibilitate de prezentare, i-a fost refuzat unicul termen solicitat pentru pregătirea apărării și i-a fost îngrădit dreptul de a formula concluzii scrise, în timp ce partea adversă avea avocat. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 decembrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 2, astfel cum rezultă din fișa ECRIS aflată la dosar. Prin rezoluția din data de 13 decembrie 2021, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la data de 10 ianuarie 2022, potrivit mențiunii din cuprinsul procesului-verbal de înmânare, aflat la dosar. În termen legal, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, precum și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată; totodată, a invocat excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că argumentele invocate prin cererea de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate. Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 22 februarie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare. Prin rezoluția din data de 14 februarie 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 15 martie 2022, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, deși recurenta-pârâtă a invocat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condițiile în care partea nu a adus critici concrete de nelegalitate hotărârii recurate din perspectiva soluției pronunțate prin aceasta. Astfel, instanța de apel, prin hotărârea recurată a admis excepția netimbrării apelului și a anulat apelul ca netimbrat, în esență, reținând că apelanta-pârâtă (recurenta-pârâtă din prezenta cauză) nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.302,5 RON, care îi fusese adusă la cunoștință, astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului. Prin urmare, pentru a reprezenta veritabile critici de recurs apte a fi încadrate în motivele de casare prevăzut de lege, susținerile recurentei-pârâte trebuiau să vizeze raționamentul instanței care a determinat adoptarea soluției pronunțate în cauză. În raport de invocarea art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă trebuia să indice în ce mod prin considerentele reținute instanța de apel a încălcat prevederi legale procedurale sau a nesocotit ori aplicat greșit norme de drept material, însă aceasta nu a adus critici raționamentului curții de apel, care prezintă argumentul pentru care instanța a admis excepția netimbrării apelului și a anulat calea de atac pe calea acestei excepții, ci și-a exprimat nemulțumirea cu privire la împrejurarea că instanța nu a amânat judecata cauzei sau pronunțarea pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise. Astfel, deși, din perspectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut încălcarea a mai multor norme de procedură, aspectele arătate nu se pot converti în veritabile motive de recurs, având în vedere că acestea nu se grefează pe hotărârea atacată, ci reprezintă nemulțumiri ale părții cu privire la judecata desfășurată în fața curții de apel și la împrejurarea că instanța a respins motivat cererea de amânare a judecății și nu a dispus amânarea pronunțării. În ceea ce privește invocarea de către recurenta-pârâtă a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat nicio critică prin care să susțină încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, ipoteză la care se referă aceste dispoziții legale. O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel, astfel că, în atare circumstanțe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanța de recurs este imposibil de realizat. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Prin urmare, cum susținerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, respectiv constatarea nulității recursului, Înalta Curte reține că partea care a pierdut procesul este recurenta-pârâtă și având în vedere că intimatul-reclamant a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin înscrisurile aflate la dosar, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant. În ceea ce privește cuantumul acestora, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma de 4.117,94 RON solicitată de intimatul-reclamant (onorariu de avocat) este vădit disproporționată în raport cu complexitatea cauzei în această fază procesuală, soluționată prin admiterea excepției nulității recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost anulat ca netimbrat apelul, precum și față de împrejurarea că recursul a fost judecat la primul termen de judecată acordat. Prin urmare, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă B. la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,