ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2002/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, fiind declinată ulterior competența funcțională în favoarea secției a IV-a civilă a aceleiași instanțe, reclamantul Cabinet de Avocat A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. la plata sumei de 301.000 RON, reprezentând onorarii avocațiale neachitate și la plata dobânzii legale începând cu data de 02.06.2018 și până la data plății.

Prin sentința civilă nr. 2427 din 6 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B..

Prin decizia civilă nr. 1873A din 22 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant Cabinet de Avocat A. împotriva sentinței civile nr. 2427 din 6 noiembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B..

Împotriva deciziei nr. 1873A din 22 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul Cabinet de Avocat A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 martie 2022.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material întrucât instanța de apel nu a ținut cont de voința părților și de interpretarea clauzelor prevăzute prin dispozițiile art. 1266, art. 1267 și art. 1268 C. civ., statuând că se aplică principiul potrivit căruia clauzele neclare se interpretează în favoarea debitorului.

În aprecierea recurentului-reclamant, verificarea respectării normelor legale de interpretare a contractelor poate face obiectul unei critici de nelegalitate din moment ce potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Curtea a reținut că, în lipsa unor prevederi exprese în contract care să dispună plata unor noi onorarii pentru dosarele aflate deja în lucru, rezultă că intenția părților a fost aceea de a aplica contractul de asistență nr. x/2017 și Anexa 2 la acest contract numai pentru dosarele repartizate ulterior datei încheierii acestui nou contract.

Contractul nr. x/2017 a fost încheiat după voința concordanța a părților, stabilind clar că, odată cu semnarea noului contract, a intervenit o nouă înțelegere între părți, printre care și cea prevăzută în de art. 5.7 din contract - în situația în care avocatului i se solicita reprezentarea clientului în afara razei teritoriale a Curții de Apel menționate în obiectul contractului, onorările sunt cele prevăzute la Anexa 2.

Odată cu intrarea în vigoare a noului contract, ce înlocuiește orice înțelegere anterioară, părțile au înțeles să negocieze un onorar fix pentru dosarele aflate în competența Curții de Apel Alba și onorarii pe dosar, pentru dosare arondate altor curți de apel.

În speță, nu se poate aplica o dublă interpretare a clauzelor contractuale, respectiv nu se acordă plata onorariilor pe dosare întrucât s-ar aplica vechile dispoziții contractuale, iar în ceea ce privește bonusarea se aplică noile dispoziții contractuale. Practic bonusarea ar fi trebuit acordată tot în baza vechiul contract, însă aceasta a fost acordată conform dispozițiilor contractuale nr. x/2017.

Tocmai prin plata bonusului conform Anexei 2 în temeiul noului contract, pentru dosare arondate altor curți de apel, se poate vedea intenția clară a pârâtei de a aplica dispozițiile contractului nr. x/2017 pentru toate dosarele.

În atare situație nu se poate susține că intenția părților a fost aceea de a aplica contractul nr. x/207 și Anexa 2 doar pentru dosarele repartizate ulterior datei încheierii noului contract.

Dacă după aplicarea regulilor de interpretare contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă, astfel cum prevede art. 1269 alin. (1) C. civ.

Instanța de apel, în mod netemeinic și nelegal, nu a înțeles să aplice regulile de interpretare a contractelor prevăzute de dispozițiile art. 1266-1268 C. civ.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au respins proba cu interogatoriul, probă ce ar fi putut să deslușească încă o dată care a fost voința părților, apreciind doar că în speță clauzele sunt neclare, aplicând dispozițiile art. 1268 C. civ.

Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea cererii de recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, analizat în complet de filtru la 21 iulie 2022.

În cuprinsul raportului s-a reținut că se pune problema nulității recursului, completul urmând a aprecia cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant Cabinet de Avocat A. în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă B., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la faptul că instanța de apel nu ar ținut cont de voința părților, statuând că se aplică principiul potrivit căruia clauzele neclare se interpretează în favoarea debitorului, nu pot fi convertite într-un veritabil motiv de recurs întrucât nu prezintă aspecte de nelegalitate, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, reprezentând chestiuni de fapt, ce sunt analizate în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

În motivarea soluției pronunțate, curtea de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, iar ceea ce rămâne în dispută este interpretarea clauzelor contractului nr. x/2017. În lipsa unor indicații exprese cu privire la regimul ce se aplică în privința plății dosarelor aflate deja pe rolul instanțelor și având în vedere principiul potrivit căruia clauzele neclare se interpretează în favoarea debitorului, instanța de apel a stabilit că intenția părților a fost aceea de a aplica, numai pentru dosarele repartizate ulterior, contractul de asistență juridică nr. x/2017 și Anexa nr. 2 la contract.

Într-adevăr, astfel cum susține recurentul-reclamant, verificarea respectării și aplicării normelor legale de interpretare a contractelor poate face obiect al unei critici de nelegalitate, însă susținerile sale din cuprinsul cererii de recurs, ce fac referire la interpretarea contractului nr. x/2017, iar nu a unor norme de drept material, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea și analizarea în concret a dispozițiilor legale de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Aspectele legate de interpretarea prevederilor contractuale și susținerile ce vizează modalitatea de administrare a probatoriului (faptul că a fost respinsă proba cu interogatoriul ce ar fi putut desluși voința părților) nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, fiind critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 1873A din 22 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă încadrarea criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei nr. 1873A din 22 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.