Dushechkin împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 15892/02 de către Sergey Ryurikovich DUSHECHKIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Loucaides Kovler dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens Malinverni, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 27 martie 2002, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Sergey Ryurikovich Dushechkin, este un național rus care s-a născut în 1955 și trăiește la Moscova. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 noiembrie 2000, reclamantul, un agent militar pensionat, și-a dat în judecată foștii angajatori, Academia de ingineri militari și Ministerul Apărării, susținând locuințe gratuite la Moscova. Prin hotărârea de primă instanță din 6 decembrie 2000 Curtea Militară a Garrisonului Moscova a ordonat președintelui Academiei de ingineri militari să furnizeze reclamantului și membrii familiei sale locuințe la Moscova “în conformitate cu procedura prevăzută în legislația și actele normative ale Federației Ruse”. Prin hotărârea din 13 februarie 2001 Curtea de district militar din Moscova a anulat hotărârea din 6 decembrie 2000 cu privire la încălcările procedurale și a trimis cazul pentru o nouă examinare în primă instanță.

La 19 martie 2001, Curtea Militară a Moscovei Garrison a hotărât din nou în favoarea reclamantului de a ordona Ministerul Apărării și Academia de ingineri militari să ofere reclamantului locuințe pentru reședința permanentă la Moscova, ținând seama de compoziția familială și în conformitate cu legislația aplicabilă. Această hotărâre a fost susținută în apel de Curtea de District Militar din Moscova și a intrat în vigoare la 13 aprilie 2001. După aceea, acuzații au solicitat o revizuire a hotărârii din 19 martie 2001 și decizia din 13 aprilie 2001. La 14 iunie 2001, președintele Curții de District Militar din Moscova a refuzat cererea lor ca fiind nefondată.

Între timp, reclamantul a introdus o procedură de executare în legătură cu hotărârile din 19 martie și 13 aprilie 2001. La o dată neespecificată, vicepreședintele Curții Supreme a acordat cererea acuzaților și a depus un recurs special împotriva hotărârilor din 19 martie și 13 aprilie 2001 în Curtea de district militar din Moscova. La 17 octombrie 2001, Curtea de district militar din Moscova, în prezența avocatului reclamantului și a procurorului, a examinat apelul special și l-a acordat. A anulat hotărârile din 19 martie și 13 aprilie 2001 cu referință la „aplicarea necorespunzătoare a normelor de drept material” și a luat o nouă decizie de respingere a cererilor reclamantului. În conformitate cu art. 6 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns de hotărârea Curții de district militar din Moscova din 17 octombrie 2001 prin care a fost nejustificat de o decizie executivă în favoarea sa.

La 23 octombrie 2006, președintele Curții a comunicat cererea guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul Curții. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei la 25 decembrie 2006. Prin scrisoarea din 9 ianuarie 2007, reclamantul a fost solicitat să prezinte, până la 6 martie 2007, observațiile sale cu privire la observațiile guvernului. Având în vedere absența răspunsului reclamantului, prin scrisoarea din 5 iunie 2007, trimisă prin poștă înregistrată, a fost atrasă atenția reclamantului la articolul (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage cazul din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele au condus la concluzia că un reclamant nu intenționează să urmărească cererea.

Curtea constată că, în ciuda scrisorilor Curții din 9 ianuarie 2007 și 5 iunie 2007, reclamantul nu și-a prezentat observațiile ca răspuns la cele ale Guvernului și nici nu a formulat alte argumente Curții. În acest context, Curtea consideră că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii. Curtea nu constată motive privind respectarea drepturilor omului care justifică examinarea în continuare a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri Søren Nielsen Loukis Loucaides Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 15892/02 by Sergey Ryurikovich DUSHECHKIN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 October 2007 as a Chamber composed of: Mr L. Loucaides , President , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens , Mr G. Malinverni, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 March 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Sergey Ryurikovich Dushechkin, is a Russian national who was born in 1955 and lives in Moscow.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 8 November 2000 the applicant, a retired military serviceman, sued his former employers, the Military Engineer Academy and the Ministry of the Defence, claiming free housing in Moscow. By first instance judgment of 6 December 2000 the Military Court of the Moscow Garrison ordered the President of the Military Engineer Academy to provide the applicant and members of his family with housing in Moscow “in accordance with the procedure prescribed in the legislation and normative acts of the Russian Federation”.

By decision of 13 February 2001 the Moscow Military District Court quashed the judgment of 6 December 2000 with reference to the procedural violations and remitted the case for a fresh examination at first instance. On 19 March 2001 the Military Court of Moscow Garrison again decided in the applicant’s favour ordering the Ministry of Defence and the Military Engineer Academy jointly to provide the applicant with housing for permanent residence in Moscow, taking into account the family composition and in accordance with the applicable legislation. This judgment was upheld on appeal by the Moscow Military District Court and came into force on 13 April 2001. Thereafter the defendants applied for supervisory review of the judgment of 19 March 2001 and the decision of 13 April 2001. On 14 June 2001 the President of the Moscow Military District Court refused their application as unsubstantiated.

Meanwhile, the applicant brought enforcement proceedings in connection with the decisions of 19 March and 13 April 2001. On an unspecified date the Deputy President of the Supreme Court granted the application of the defendants and filed a special appeal against the decisions of 19 March and 13 April 2001 in the Moscow Military District Court. On 17 October 2001 the Moscow Military District Court, in the presence of the applicant’s counsel and the prosecutor, examined the special appeal and granted it. It quashed the decisions of 19 March and 13 April 2001 with reference to the “incorrect application of the norms of substantive law” and took a new decision to reject the applicant’s claims. COMPLAINTS Under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 the applicant complained about the decision of the Moscow Military District Court of 17 October 2001 by which he was unjustifiably deprived of an enforceable decision in his favour.

THE LAW On 23 October 2006 the President of the Court communicated the application to the respondent Government under Rule 54 § 2 (c) of the Rules of Court. The Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case on 25 December 2006. By letter of 9 January 2007 the applicant was requested to submit, by 6 March 2007, his comments on the Government’s observations. In view of the absence of the applicant’s reply, by letter of 5 June 2007, sent by registered mail, the applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention which provided that the Court could strike the case out of its list of cases where the circumstances led to the conclusion that an applicant did not intend to pursue the application.

The Court notes that, despite the Court’s letters of 9 January 2007 and 5 June 2007, the applicant has not submitted his observations in reply to those of the Government. Nor has he made any other submissions to the Court. Against this background, the Court considers that the applicant has lost interest in pursuing the application. The Court finds no reasons concerning the respect for Human Rights warranting the further examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Loukis Loucaides Registrar President