Decizia nr. 2734/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23.05.2019, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la restituirea sumei de 513.150 RON, reprezentând contravaloarea părților sociale achitate de reclamant potrivit contractului de cesiune de părți sociale nr. x/6.09.2018, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 199/8.07.2020, a admis excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată și a anulat cererea ca netimbrată. Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 918/04.03.2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 199/8 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019. A fost anulată sentința, respinsă excepția netimbrării acțiunii și trimisă cauza Tribunalului Argeș pentru judecata fondului.

Recursurile declarate în cauză i) Împotriva deciziei civile nr. 918/04.03.2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs pârâtul B., întemeiat în drept pe ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susținut, în esență, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 172 C. proc. civ., întrucât nu erau întrunite cele două condiții cumulative impuse de textul de lege, neexistând dovada comunicării către partea adversă (recurentul din prezenta cauză), prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de predare trebuia depusă la dosarul cauzei, a modificării intervenite. Ca atare, procedura de comunicare a încheierii de încuviințare a ajutorului public judiciar la domiciliul indicat în acțiunea introductivă de instanță era una legală, iar apelantul-intimat nu se putea prevala de neregularitatea procedurii de comunicare a acesteia, așa cum a apreciat, în mod nelegal, instanța de apel. Din perspectiva lipsei vreunei vătămări ale drepturilor procesuale ale apelantului - intimat, este relevantă și împrejurarea că, chiar la termenul la care s-a depus la dosarul cauzei cererea de modificare a domiciliului procesual (12.02.2020), intimatul A., prezent personal și asistat de apărător, a luat neîndoielnic la cunoștință de conținutul încheierii de admitere a cererii de ajutor public judiciar, cu ocazia referatului cauzei efectuat de grefier, astfel cum rezultă și din considerentele încheierii de ședință de la acel termen de judecată, prevederile art. 170 C. proc. civ. fiind pe deplin aplicabile Aceeași sancțiune a nulității deciziei atacate întemeiată pe pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. derivă și din maniera în care instanța de apel a interpretat și aplicat prevederile art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că a apreciat că nu mai este atributul instanței de judecată să verifice respectarea executării ratelor eșalonate prin încheierea de acordare a facilitații la plata taxei judiciare de timbru, din momentul comunicării acesteia - titlu executoriu - către organul fiscal. Aceasta interpretare contravine, însă, atât prevederilor alin. (1) ale art. 44 din O.U.G. nr. 80/2013, în conformitate cu care încheierea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru cuprinde termenele de plată, în ipoteza admiterii unei eșalonări, dar și ale art. 33 din același act normativ, potrivit căreia taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. De altfel, rațiunea posibilității executării silite a taxei de timbru judiciar eșalonate subzistă numai în eventualitatea în care finalizarea procesului intervine anterior expirării termenului de executare a eșalonării. În toate celelalte situații rămâne atributul exclusiv al instanței de judecată verificarea legalității investirii sale cu posibilitatea evidenta a aplicării sancțiunilor procesuale ce se impun in conformitate cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ. Nulitatea fundamentată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. derivă din contradictorialitatea dintre motivele ce au fundamentat decizia instanței de apel. Astfel, deși retine incidența în cauză a prevederilor art. 172 C. proc. civ., pe care îl reproduce textual în cuprinsul deciziei, instanța de apel a ignorat însă faptul că nu erau întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru ca schimbarea de domiciliu procesual să devină eficace. Viciile motivării derivă și din faptul că instanța de apel nu a analizat în nici o maniera susținerile intimatului - recurent relative la faptul că apelantul -reclamant luase neîndoielnic la cunoștință, prin prezenta sa în instanță, de modalitatea de soluționare a cererii sale de ajutor public judiciar, cu 4 luni anterior aplicării sancțiunii anulării cererii sale ca netimbrată. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate si menținerea soluției instanței de fond. ii) Odată cu întâmpinarea depusă, reclamantul A. a declarat recurs incident, întemeiat în drept pe ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut, în esență, că pe calea recursului incident critică considerentele din decizia de apel potrivit cărora instanța de apel a recalificat cererea formulată de reclamant la 12.02.2020 ca fiind o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 172 C. proc. civ., și nu pe dispozițiile art. 158 din același cod. Consideră că instanța de apel a schimbat temeiul de drept al cererii privind alegerea domiciliului procesual formulată de reclamant, apreciind greșit că este o cerere de schimbare a locului citării, în condițiile art. 172 C. proc. civ. În realitate, cererea reclamantului a fost o cerere prin care a ales locul citării și al comunicării actelor de procedură, iar nu de schimbare a locului citării, în sensul dispozițiilor art. 172 C. proc. civ., astfel că prin soluția pronunțată sunt încălcate și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. Nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 172 C. proc. civ., întrucât nu a cerut schimbarea domiciliului precizat în cerere și care se menține și în continuare, solicitând numai comunicarea actelor de procedură la adresa și persoana indicată în mod expres. Prin cererea astfel formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 158 C. proc. civ., cum de altfel a sesizat și instanța de apel, a indicat inclusiv persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, cerință solicitată expres de dispozițiile art. 158, iar nu de cele ale art. 172. În atare condiții, apreciază că aceste considerente prin care instanța de apel a recalificat cererea reclamantului, cu încălcarea dispozițiilor C. proc. civ. și a voinței expres redată în cuprinsul acesteia sunt vătămătoare și solicită înlăturarea acestora și înlocuirea cu altele noi, dar cu menținerea soluției dispusă de instanța de apel prin dispozitiv.

Apărările formulate de părți Recurentul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului și a formulat recurs incident. Recurentul-pârât B. a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului incident. De asemenea, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului incident și admiterea acestuia. La termenul din 9 decembrie 2021, instanța a rămas în pronunțare asupra recursurilor și excepției inadmisibilității recursului incident, invocate prin întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor: i) Cu privire la recursul reclamantului, Înalta Curte reține următoarele: Prioritar, în raport cu cele statuate în Decizia în interesul legii nr. 14/22.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 875 din 25/09/2020, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491 din C. proc. civ., potrivit cărora "apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia", Înalta Curte urmează a respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, recursul incident putând viza și considerentele hotărârii atacate, urmând a analiza, însă, recursul incident prin prisma interesul reclamantului în declararea acestei căi de atac. Astfel, interesul, condiție a promovării unei acțiuni în justiție, este folosul practic, imediat, pe care îl are partea pentru a justifica punerea în mișcarea a procedurii judiciare. Potrivit art. 33 C. proc. civ., pentru a justifica sesizarea instanței de judecată interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie determinat, legitim (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), personal (folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune), născut și actual (să existe în momentul în care este formulată cererea, dar să subziste pe durata existenței cauzei pe rolul instanței, până la soluționarea acesteia). În speță, scopul urmărit de recurentul-reclamant prin promovarea recursului incident îl reprezintă schimbarea considerentelor instanței de apel cu privire la reținerea greșită a temeiului de drept a cererii formulate de reclamant de schimbare a locului citării, art. 172, în loc de art. 158 C. proc. civ., cum ar fi fost corect în opinia recurentului-reclamant. Or, apelul declarat de reclamant a fost admis de instanța de apel și a fost anulată hotărârea primei instanțe, respinsă excepția netimbrării acțiunii și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru judecata fondului, motivul principal fiind acela că soluția de anulare, ca netimbrată, a cererii de chemare în judecată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, în condițiile în care instanța de fond a încuviințat cererea de ajutor public judiciar sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru și că plata ratelor lunare stabilite în sarcina părții constituie o chestiune ce ține de executarea obligației de plată, ce cade în sarcina organelor abilitate, subordonate Ministerului finanțelor Publice. Așadar, față de soluția dată cererii privind acordarea ajutorului public judiciar, recurentul-reclamant (apelantul) și-a realizat pe deplin drepturile deduse judecății, considerentele avute în vedere de instanța de apel nefiind de natură a-l prejudicia (soluția de la fond fiind infirmată în calea de atac), înlocuirea considerentelor criticate neaducându-i niciun folos concret. În considerarea acestor argumente, dar și a soluției ce urmează a fi date recursului declarat de recurentul-pârât, se va reține că recurentul-reclamant A. nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care recursul reclamantului urmează să fie respins, ca lipsit de interes. ii) Cu privire la recursul pârâtului B., Înalta Curte reține următoarele: Examinând decizia recurată, prin prisma criticii formulate de recurentul-pârât din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., întrucât aduce în dezbatere o ipoteză de aplicare eronată a unor dispoziții procedurale reprezentate de art. 172 din C. proc. civ. și art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al recursului, sub aspectul evocat. Prima critică a recurentului-pârât se referă la aplicarea eronată a prevederilor art. 172 C. proc. civ., în opinia acestuia, instanța de apel reținând greșit că procedura de comunicare a încheierii de încuviințare a ajutorului public judiciar la domiciliul indicat în acțiunea introductivă de instanță nu a fost una legală. S-a pretins că nu erau întrunite cele două condiții cumulative impuse de textul de lege, întrucât nu exista dovada comunicării către partea adversă (recurentul-pârât), prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare trebuia depusă la dosarul cauzei, a modificării intervenite, astfel că apelantul-intimat nu se putea prevala de neregularitatea procedurii de comunicare a acesteia. Critica este nefondată. În speță, prin decizia recurată, instanța de apel a avut în vedere că, deși prin solicitarea aflată la dosar fond, reclamantul a formulat "cerere de alegere a domiciliului procesual ales", invocând dispozițiile art. 158 C. proc. civ., prin care își alege domiciliul procesual la adresa Cabinetului de Avocat C., instanța, la termenul din 12.02.2020, nu a pus în discuție cererea formulată pentru a o califica, în sensul că reprezintă o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 172 C. proc. civ. și care se referă, de fapt, la schimbarea locului citării, în sensul acestei norme. Semnalând diferențele de ordin procedural, instanța de apel a arătat că dispozițiile înscrise în art. 172 C. proc. civ. se referă la situația în care "în cursul procesului" una din părți și-a schimbat locul unde a fost citat, pe când norma înscrisă în art. 158 din Cod se referă la alegerea locului citării și al comunicării actelor de procedură prin cererea, inițială, introductivă la instanță. Cu privire la cererea reclamantului pentru alegerea domiciliului procesual, în sensul comunicării tuturor actelor de procedură la adresa Cabinetului avocatului ales, instanța de apel a apreciat că, în realitate, cererea vizează schimbarea locului citării, în sensul dispozițiilor art. 172 C. proc. civ., aspect care, însă, nu a fost clarificat. Astfel, potrivit argumentelor expuse, Curtea de Apel a semnalat că instanța de fond "nu a pus în discuție această cerere pentru a o califica, în sensul că reprezintă de fapt o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 172 C. proc. civ. și care se referă de fapt la schimbarea locului citării, în sensul acestei norme", ci doar a luat act de depunerea acestei cereri la dosar. În acest context, s-a avut în vedere că încheierea, prin care a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, în sensul eșalonării plății taxei judiciare de timbru, nu a fost comunicată legal reclamantului, pentru ca acesta să formuleze, eventual, calea de atac a reexaminării, prevăzută de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, în condițiile în care dovezile de comunicare ale încheierii respective, comunicări efectuale la domiciliul reclamantului indicat în cererea de chemare în judecată, s-au întors cu mențiunea "destinatar mutat". Criticile recurentului-pârât referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 172 C. proc. civ. nu au, însă, relevanța propusă de recurent, întrucât considerentele instanței de apel sub aspectul semnalat nu au caracterul unor considerente decizorii. Astfel, indiferent de calificarea cererii reclamantului de schimbare a locului citării, sub aspectul temeiului juridic, art. 158 sau art. 172 C. proc. civ. (aspect neclarificat de instanța de fond) și de întrunirea cerințelor art. 172, relevant și determinant, în speță, este faptul că, în cadrul evaluării sale, Curtea de Apel s-a raportat la împrejurarea că instanța de fond a admis cererea de ajutor public judiciar, sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru, formulată de reclamant. Or, încheierea de încuviințare a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, cum este și cea prin care s-a eșalonat plata taxei de timbru în cadrul mai multor rate, cu termene de plată succesive, este titlu executoriu și se pune în executare prin organele de executare fiscale ale unităților administrativ-teritoriale, astfel că soluția de anulare a cererii de chemare în judecată, ca netimbrată, este nelegală, în raport cu prevederile art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2013, astfel cum se va arăta, în continuare, în cadrul analizei criticilor recurentului-pârât ce vizează acest aspect. Prin urmare, maniera de comunicare a încheierii, prin care a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar și verificarea conformității acesteia cu dispozițiile înscrise în art. 172 C. proc. civ. ar fi avut relevanță doar asupra dreptului părții interesate (în cauză, reclamantul) de a exercita, eventual, calea de atac a reexaminării, prevăzută de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008. În consecință, nu pot fi primite nici susținerile recurentului-pârât în sensul lipsei vreunei vătămări ale drepturilor procesuale ale reclamantului, față de împrejurarea că, la termenul la care s-a depus, la dosarul cauzei, cererea de modificare a domiciliului procesual (12.02.2020), intimatul-reclamant A., prezent personal și asistat de apărător, a luat la cunoștință de soluția de admitere a cererii de ajutor public judiciar, cu ocazia referatului cauzei efectuat de grefier, astfel cum rezultă și din considerentele încheierii de ședință de la acel termen de judecată. Pe de o parte, luarea la cunoștință de soluționarea cererii de ajutor public judiciar nu echivalează cu comunicarea respectivei încheieri, astfel încât reclamantul (petentul) să poată formula cererea de reexaminare, iar, pe de altă parte, în urma soluționării cererii de ajutor public judiciar, în sensul eșalonării plății taxei judiciare de timbru, urmărirea executării obligației de plată, ori, după caz, punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite, revenea organelor competente, iar nu instanței de judecată conform art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, nici critica pârâtului referitoare la interpretarea eronată, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 nu este fondată. Potrivit art. 41 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 80/2013: "(1) Executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1), potrivit dispozițiilor legale privind executarea creanțelor fiscale și procedurii prevăzute de aceste dispoziții. (2) În cazul persoanelor fizice sau juridice care nu au domiciliul sau reședința ori, după caz sediul în România, executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (2). (3) În vederea executării creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanțele judecătorești vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. (1) și (2)." Conform art. 44 alin. (3) din același act normativ "(3) În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite." Din acest prevederi legale rezultă că încheierea de încuviințare a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, cum este și cea prin care s-a eșalonat plata taxei de timbru în cadrul mai multor rate, cu termene de plată succesive, este titlu executoriu. De asemenea, legiuitorul a prevăzut o procedură pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite în sarcina organelor fiscale competente, subordonate unităților administrativ teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Ca atare, contrar susținerilor recurentului-pârât, nu îi mai revine instanței judecătorești, care a încuviințat cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, obligația de a verifica achitarea, la scadență, a ratelor corespunzătoare din taxa de timbru datorată și aplicarea sancțiunii corespunzătoare în cazul neîndeplinirii obligației. Atât timp cât organele de executare ale unităților administrativ teritoriale sunt împuternicite să execute silit încheierea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, cu finalitatea satisfacerii taxei de timbru datorate, nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 197 C. proc. civ., potrivit căruia netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii, sancțiune care pornește de la premisa neîndeplinirii obligației de plată. În acest caz, dacă petentul căruia i s-a încuviințat cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru nu achită rata corespunzătoare din taxa de timbru la termenul stabilit, organele competente ale unităților administrativ teritoriale vor declanșa procedura executării silite a încheierii. De altfel, în acest sens, prin încheierea din camera de consiliu din 5 februarie 2020, prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar și a fost dispusă eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, instanța de judecată dispune că "prezenta încheiere se va comunica Administratiei Financiare de la domiciliul petentului pentru a urmări punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite si pentru executarea acesteia în cazul neîndeplinirii obligatiei de catre petent"(alin. (1) pag. 3). În consecință, Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Asupra motivului de recurs prin care se critică nemotivarea deciziei recurate, Înalta Curte constată că au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. care reglementează conținutul hotărârii judecătorești și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanție procesuală esențială, întrucât instanța de apel a expus argumentele de fapt și de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecății. În raport cu criticile formulate sub acest aspect, Înalta Curte reține că interpretarea într-o altă modalitate decât cea agreată de recurentul-pârât a probelor administrate în cauză si a dispozițiilor legale incidente nu echivalează cu absența motivării, în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B.. PENTRU ACESTE MOTIVE,