ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 20.02.2019 sub nr. dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 246.948 euro reprezentând daună penală contractuală pentru ultimii trei ani anterior depunerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În drept s-au invocat dispozițiile art. 1350 C. civ. Prin sentința nr. 1247/2019, Judecătoria Curtea de Argeș a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Argeș.

Sentința pronunțată de Tribunalul Argeș Prin sentința nr. 321/29.09.2020, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinse între anul 2005 și 20.02.2016; a respins cererea având ca obiect aceste pretenții ca fiind prescrisă; a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca nefondată; a luat act că pârâta a învederat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești Prin decizia nr. 2524/02.06.2021, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., învederând următoarele: -Instanța nu a definit clar ce înțelege prin contracte sau documente ce au legătură și pot afecta prezentul contract. Mai mult, nici pârâta, în apărare, nu a definit și/sau exemplificat ce înțelege prin contracte sau documente ce au legătură și pot afecta prezentul contract. Din punctul de vedere al reclamantului finanțator, contracte sau documente ce au legătură și pot afecta prezentul contract sunt toate contractele sau documentele care au ca obiect prestația artistică, pentru a cărei dezvoltare s-a ocupat și a finanțat, conform cap. II, art. 1, urmând ca pârâta-beneficiară să obțină venituri și conf. cap IV, art. 1, să plătească finanțatorului, procent din venitul realizat. Este clar că pentru reclamantul-finanțator prin "afectare", se înțelege afectarea veniturilor. Că este așa, rezultă chiar din prevederile Actului Adițional, art. 5, unde părțile au stipulat expres faptul că pârâta nu se va angaja la servicii gratuite fără acordul scris al finanțatorului; -Instanța nu a ținut cont că, fiind un contract de angajament între două părți, finanțator și beneficiar, pârâta-beneficiar nu avea dreptul să hotărască singură ce contract sau document afectează prezentul contract, ci trebuia să pună la dispoziție finanțatorului toate contractele, angajamentele și împreună să hotărască ce document afectează prezentul contract. Finanțarea a fost făcută cu scopul asigurării bazei financiare pentru studii în vederea afirmării în domeniul artistic. Orice act artistic susținut de pârâta-beneficiar și nedeclarat reclamantului-finanțator constituie afectarea prezentului contract; -Din cuprinsul scrisorii adresate reclamantului, din data de 21.06.2001, la care instanța face referire, reiese faptul că obținerea bursei de 10.350 lire sterline/an, timp de 4 ani, la Colegiul Regal de Muzică din Londra se datorează pârâtei, excluzând importanța reclamantului, care a finanțat și realizat, pe banii săi, zeci de casete video, pentru promovare și obținerea de bursă în străinătate. Pârâtei i-a revenit obligația de a trimite o singură casetă la Colegiul Regal de Muzică din Londra, restul casetelor au fost expediate de către reclamant. La momentul respectiv, pârâta îl asigura pe reclamant de încrederea în acesta, de faptul că "nu vor apărea probleme în relația contractuală" (scrisoarea pârâtei anexată la dosar). Tot în această scrisoare, după toate mulțumirile și asigurările de încredere, pentru drumul deschis spre afirmare, de către reclamant, prin susținere și finanțare, pe care aceasta doar trebuia să pășească, strecoară și intenția de a renunța la contract. În capitolul III art. 1 din contract este stipulat: "Finanțarea lunară se va efectua numai la solicitarea beneficiarului, în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării".Astfel, în anul 2007, pârâta contestă contractul de angajament, considerandu-l un "act imoral", instanța apreciind însă că este un act juridic licit și moral care poate să-și producă efectele; -Instanța, în mod greșit, a reținut că pârâta nu ar fi semnat vreun angajament care să afecteze acest contract de finanțare, întrucât nu a definit acest tip de angajament. Din punctul de vedere al reclamantului și ceea ce s-a avut în vedere când s-a elaborat prezentul contract, numai contractele și documentele care nu au ca obiect prestațiile artistice și care nu au legătură cu obiectul prezentului contract (prestația artistică), nu pot afecta contractul, în rest toate contractele și documentele care au legătură cu actul artistic afectează prezentul contract; -Nepunerea la dispoziție finanțatorului a contractelor de prestații artistice și implicit venitul anual, cele mai importante documente pentru respectarea obligației principale CAP IV din contract, este motivul activării clauzei penale. Afectarea contractului, potrivit contractului de angajament, decurge din faptul că nu au fost puse la dispoziție începând cu anul 2005, nici un contract încheiat pentru prestații artistice, în condițiile în care se afirmă, în anul 2012, la Înalta Curte de Justiție din Londra UK, că locul de muncă este la Opera House Gylderbourne și venitul net este de 18.000 lire sterline pe an, iar dacă pârâta-beneficiar, nu ar fi ignorat cu bună știință decizia nr. 306/R/2009, privind valabilitatea contractului de angajament și ar fi pus la dispoziție finanțatorului toate documentele și veniturile solicitate, conform prezentului contract, finanțatorului revenindu-i, conform cap IV, art. 1 din prezentul contract, un procent de 10% din venitul anual, adică 1800 lire sterline (plata făcându-se în USD), nu ar fi fost motiv să se activeze clauza penală cap. VI, art. 5; -Buna-credință a reclamantului se reflectă în asigurarea bazei financiare pentru pregătire profesională, meditatori cu palmares internațional, cazare și condiții speciale la Consevator, materiale didactice, recuzită, publicitate internațională prin casetele realizate - care au dus la obținerea bursei din Londra, etc. Reaua-credință a pârâtei se reflecta în contestarea contractului de angajament, lipsa de comunicare cu reclamantul, nerespectarea obligațiilor contractuale, răspunsuri neadevărate, contradictorii privind contractele încheiate pentru prestații artistice.

Apărările formulate în cauză În termen legal, la data de 04.10.2021 (data poștei) intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea în cazurile expres reglementate de art. 488 C. proc. civ., arătând că recurentul deduce judecății, pe calea recursului, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate de către instanța de control judiciar. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că recurentul nu a indicat care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, nu a indicat și nu a depus documente care să aibă legătură sau care să afecteze contractul de angajament (deși îi revine sarcina probei), iar toate înscrisurile depuse de către acesta nu sunt conforme cu originalul. Nu există nicio clauză contractuală în care toate prestațiile artistice ale pârâtei să fie condiționate de acordul scris al reclamantului, iar instanța nu avea obligația să definească ce înțelege prin contracte sau documente ce au legătură și pot afecta contractul de angajament. Recurentul-reclamant și-a întemeiat pretențiile pe art. 5 din contractul de angajament, care obliga beneficiarul să solicite acordul scris al finanțatorului privitor la semnarea de contracte sau documente ce au legătură și pot afecta contractul, iar nu pe dispozițiile art. 3 și 4 din contract care obligă beneficiarul să prezinte finanțatorului orice document solicitat ce are legătură cu contractul și orice câștig realizat în perioada studiilor. Calculul efectuat de către reclamant în ceea ce privește suma solicitată este pur aleatoriu și nu are nicio legătură cu clauza contractuală prevăzută la cap. VI art. 5 alin. (2) din contract. Recurentul nu motivează și nu dovedește cum a fost afectat fiecare an financiar pentru care solicită dauna penală contractuală. Solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, referitor la excepția de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel cum a fost invocată prin întâmpinare, se constată că aspectele deduse judecății vizează aplicarea greșită a normelor de drept material în interpretarea efectelor unei clauze contractuale, critică ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât excepția de nulitate nu poate fi reținută. Prin recursul formulat, reclamantul se arată nemulțumit de soluția instanței de apel, de respingere a solicitării sale privind acordarea de daune interese în temeiul clauzei penale inserate în cuprinsul contractului încheiat între părți la nivelul anului 1999, argumentând că instanța nu a definit clar ce înțelege prin contracte sau documente ce au legătură și pot afecta contractul în discuție, nu a ținut cont că pârâta nu avea dreptul să hotărască singură ce contract sau document afectează prezentul contract, ci trebuia să pună la dispoziție finanțatorului toate contractele, angajamentele și să hotărască împreună asupra acestui aspect, și că în mod greșit a reținut că pârâta nu ar fi semnat vreun angajament care să afecteze contractul de finanțare. Se reține că între părți, respectiv recurentul-reclamant, în calitate de finanțator și intimata-pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de angajament nr. x/29.01.1999, prin care recurentul s-a obligat să asigure pârâtei (beneficiara contractului) baza financiară pe perioada studiilor în țară și în străinătate, în vederea afirmării în domeniul artistic ca solist vocal de muzică cultă, până în momentul începerii activității profitabile, dar nu mai târziu de anul 2004, în schimbul obligației acesteia de a achita recurentului (finanțatorul), din venitul realizat anual, un procent, în funcție de venitul realizat la sfârșitul anului financiar, după începerea activității profitabile, procentul de plată către finanțator fiind stabilit la sfârșitul fiecărui an financiar, dar nu mai târziu de 31 martie. Prin demersul judiciar, recurentul a solicitat activarea clauzei penale inserate în art. 5 din Capitolul VI din contract, potrivit căreia "Beneficiarul va solicita acordul scris al finanțatorului, privitor la semnarea de contracte sau documente ce au legătură și pot afecta prezentul contract. Nerespectarea acestei clauze se va sancționa cu 50% din venitul unui an financiar, ales de finanțator". Susține recurentul că intimata-pârâtă ar fi încălcat această dispoziție contractuală prin încheierea unor contracte a căror natură a fost aceea "de a afecta" contractul de finanțare în sensul prevăzut mai sus, iar instanța de apel nu ar fi analizat ori nu ar fi explicitat, în soluția de respingere a apelului, ce înțelege prin noțiunea de acte care să afecteze contractul de angajament. Mai arată recurentul că în mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză nu s-au încheiat astfel de acte. Contrar argumentelor dezvoltate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este corectă, câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada celor afirmate, respectiv a existenței unor contracte încheiate de către intimata-pârâtă, care să fi afectat contractul de finanțare a cărui nerespectare se pretinde că s-ar fi realizat. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a precizat că "își fundamentează pretențiile" pe prevederile clauzei prevăzute în Contractul de Angajament, Cap. VI, art. 5. Această clauză stipulează că se va solicita acordul scris al finanțatorului cu privire la "semnarea de contracte sau documente ce au legătură și pot afecta prezentul contract", fiind limitată astfel categoria de acte pe care intimata-pârâtă era obligată să le aducă la cunoștința finanțatorului sub sancțiunea activării clauzei penale, la cele ipotetic prejudiciabile. Deși nu s-a explicitat în contract care este înțelesul acestei sintagme, prin motivele de recurs s-a precizat că, din punctul de vedere al recurentului, această noțiune (de contracte sau documente ce au legătură și pot afecta contractul) vizează toate contractele sau documentele care au ca obiect prestația artistică, cu impact asupra veniturilor la care finanțatorul ar fi îndreptățit. Este de observat astfel că, deși pretențiile recurentului-reclamant se întemeiază pe o clauză contractuală care vizează strict o categorie de acte ce ar putea afecta contractul de bază (de finanțare), respectiv care să fie în legătură cu acesta și să îl afecteze, în realitate circumscrie motivului de recurs o chestiune ce nu are corespondent în clauza contractuală ce i-a legitimat demersul și a cărei activare a pretins-o pentru a obține despăgubiri. Astfel, susținerea criticii nu se fundamentează pe temeiul juridic invocat chiar de către recurentul-reclamant, respectiv art. 5 din Cap. VI din contract, ci reprezintă obiectul unei alte clauze contractuale și anume art. 3 din Cap. VI, conform căruia "Beneficiarul se obligă să prezinte finanțatorului orice document solicitat care are legătură cu prezentul contract". În realitate, recurentul-reclamant suprapune clauzele contractuale la care se referă într-o modalitate nepermisă de cadrul procesual pe care tot el l-a stabilit. Recurentul nu poate pretinde, astfel cum susține prin motivele de recurs, că noțiunea de "afectare a contractelor" vizează toate contractele ce au ca obiect prestația artistică, obligație care este stipulată în art. 3, Cap. VI din contract, întrucât nu acesta este temeiul juridic care să fi fost invocat prin acțiune. Art. 5, Cap. VI din contract, în temeiul căruia a fost învestită instanța vizează anumite contracte, respectiv doar cele care ar putea afecta, prin încheierea lor, contractul de bază și doar în legătură cu acestea se pot manifesta pretențiile și criticile recurentului. Asemenea contracte pot fi, așa cum corect a reținut instanța de apel, cele cu titlu gratuit de natura celor prevăzute în Actul adițional încheiat la data de 05.07.2000 în care, la pct. 5 s-a prevăzut că beneficiarul nu se va angaja la servicii gratuite fără acordul scris al finanțatorului, în privința cărora s-a prevăzut expres obligația intimatei de a obține acceptul finanțatorului în vederea încheierii lor. Așadar, nu toate contractele încheiate de către intimată sunt supuse acordului finanțatorului, ci numai cele obiect al unei alte clauze contractuale (de genul celor menționate de pct. 5 din Actul adițional la contract încheiat la data de 05.07.2000), conform temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, dar a căror existență nu a fost dovedită pentru a atrage activarea clauzei penale, așa cum s-a pretins. Pe de altă parte, recurentul reproșează instanței de apel că nu a analizat și nu a precizat ce înțelege prin asemenea contracte, care să afecteze contractul de finanțare, fără să rezulte însă că la dosar s-ar fi depus vreun înscris din care să rezulte încheierea, de către intimata-pârâtă, a unor convenții, contracte, acte, etc. de genul celor afirmate de către recurentul-reclamant. În acest sens, chiar recurentul-reclamant arată, prin cererea de recurs, că "...a depus toate diligențele necesare, pe cale amiabilă și juridică, pentru obținerea contractelor sau documentelor încheiate de pârâtă, ce au legătură și pot afecta contractul, dar nu a reușit să coopereze cu pârâta". Astfel, chiar recurentul recunoaște că nu a identificat acele documente despre care susține că ar fi fost încheiate cu încălcarea clauzei contractuale invocate, situație față de care critica privind faptul că instanța de apel nu ar fi analizat, în abstract, sintagma menționată, nu poate fi primită. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este caracterizată de aspecte de nelegalitate, în cauză nefiind încălcată dispoziția contractuală dedusă judecății. Având în vedere soluția asupra recursului și faptul că intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (3500 RON) și contravaloarea transport (200 RON) pentru care a depus acte doveditoare, se constată că recurentul este parte căzută în pretenții în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și va fi obligat să plătească acesteia suma de 3700 RON cheltuieli de judecată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2524 din 2 iunie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3700 RON în favoarea intimatei-pârâte B..