Decizia nr. 2525/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la 12 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj a chemat în judecată pe pârâții Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca și pe Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de intervenient forțat, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: - să constate dreptul de proprietate publică al Statului Român asupra imobilului - platformă tehnică de beton în suprafață de 12.018 m.p., înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca, la poziția A l.4, sub nr. cadastral x, și să dispună obligarea Județului Cluj să restituie bunul către intervenient; - să constate existența și să recunoască un drept de administrare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj, asupra imobilului sus-menționat și obligarea pârâților la recunoașterea acestui drept real de administrare; - să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobil; - să dispună rectificarea cărții funciare nr. x a Municipiului Cluj-Napoca (CF vechi Someșeni), cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, nr. cadastral x, număr topografic x-C4, în sensul înscrierii dreptului de proprietate publică al Statului Român și a dreptului real de administrare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj; - să dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinare, pârâtul Județul Cluj, prin Președintele Consiliului Județean Cluj, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Prin întâmpinare, pârâtul Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. a solicitat: - admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată promovate, cu consecința anulării acesteia, ca netimbrate, în temeiul art. 197 C. proc. civ. - admiterea excepției puterii de lucru judecat, raportat la petitul 1 al cererii, în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ. - admiterea excepției inadmisibilității promovării petitelor 1 și 3 ale cererii, cu consecința respingerii ca inadmisibile; - admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea petitelor 1 și 3 ale cererii, cu consecința respingerii ca fiind formulate de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă; - admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, raportat la petitele 1, 3 și 4 ale cererii, cu consecința respingerii ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă; - în subsidiar, respingerea tuturor petitelor, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată. Intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâți, solicitând respingerea apărărilor din cuprinsul acestora. Prin încheierea din 16 februarie 2018, prima instanță a respins excepția nelegalei timbrări a acțiunii, constatând că este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; a respins excepția inadmisibilității petitelor 1 și 3 din cerere; a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj Prin sentința civilă nr. 41 din 25 ianuarie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către pârâta Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca; a admis, în parte, acțiunea; a constatat dreptul de proprietate publică asupra imobilului - platformă tehnică de beton, în suprafața reală 11.912 m.p., care se regăsește parțial, respectiv suprafața de 8.363 m.p., în parcela cu nr. top. x, înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi x Someșeni), și parțial, respectiv suprafața de 3.549 m.p., pe parcela cu nr. cadastral x din C.F. x Cluj-Napoca, conform raportului de expertiză întocmit de către expertul A., care face parte integrantă din prezenta sentință, ca aparținând pârâtului Statul Român; l-a obligat pe pârâtul Județul Cluj să restituie această suprafață către Statul Român; i-a obligat pe pârâți la recunoașterea unui drept de administrare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj, asupra imobilului descris anterior; a dispus realizarea tuturor operațiunilor de carte funciară stabilite de către expert potrivit raportului de expertiză și a completării la acest raport, care, de asemenea, face parte integrantă din această sentință, respectiv modificarea limitelor parcelei cu nr. top. x din C.F. x și a dezmembrărilor propuse de către expert în cuprinsul acestei completări și a anexelor la aceasta; a dispus intabularea dreptului de proprietate publică al pârâtului Statul Român și a dreptului real de administrare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj, asupra terenului menționat anterior; i-a obligat pe pârâții Județul Cluj și Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de câte 750 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, și pe reclamantă la plata, în favoarea Regiei Autonome a Aeroportului Cluj-Napoca, a sumei de 250 RON cu același titlu și, compensând aceste cheltuieli în limita sumei mai mici, a obligat-o pe pârâtă la plata, în favoarea reclamantei, a diferenței rămase de 500 RON.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj, intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul Județul Cluj, prin Președintele Consiliului Județean Cluj. Pârâtul Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. a declarat apel împotriva hotărârii de fond, precum și împotriva încheierii de ședință din 16 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul Cluj. Prin decizia civilă nr. 191 A din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul formulat de Județul Cluj și a admis, în parte, apelul formulat de Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A., a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții și intervenientul forțat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A menținut sentința apelată în privința soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale active. A obligat-o pe reclamantă și pe intervenientul forțat la plata sumei de 9.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale în favoarea pârâtei Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca. A respins apelul formulat de apelantul Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. împotriva încheierii de ședință din 16 februarie 2018, pe care a menținut-o. A respins apelurile formulate de Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe. I-a obligat pe apelanții intimați Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli de judecată parțiale, în favoarea apelantului intimat Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. În pronunțarea acestei decizii, Curtea a reținut următoarele: Referitor la apelurile formulate de pârâții Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. și Județul Cluj împotriva soluției pronunțate pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că, pentru a se stabili dacă dreptul real de administrare aparține reclamantei sau pârâtului Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A., se impune a se determina cu prioritate titularul dreptului de proprietate prin compararea titlurilor de care se prevalează, pe de o parte, Statul Român, iar, pe de altă parte, Județul Cluj. Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național. La punctul II.5. din anexă se prevăd următoarele bunuri: pistele de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea. Prin Hotărârea Guvernului României nr. 969/2002, la anexa nr. 1, se atestă apartenența la domeniului public al județului Cluj a bunului balizaj, pistă, căi rulante și fir director, având număr de inventar 1017, anul dobândirii și al dării în folosință fiind 1971. Articolul 3 al Legii nr. 213/1998 a fost abrogat prin Ordonanța de Urgență nr. 57 din 3 iulie 2019, iar, conform art. 286 alin. (3) din această ordonanță, domeniul public al județului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național. Anexa 2 pct. 5. prevede, ca aparținând domeniului public al județului, pistele de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea și terenurile pe care sunt amplasate, care nu sunt declarate de interes public național. În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și H.G. nr. 969/2002 a fost emisă Hotărârea Consiliului Județean Cluj nr. 74/28 martie 2014, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Județului Cluj, aflate în administrarea Regiei Autonome Aeroportul Cluj Napoca. La punctul 25 din anexa la această hotărâre se află terenul aferent Aeroportului Cluj, situat în Cluj Napoca, strada x, nr. 149, în suprafață de 36.068 m.p., identificat cu nr. top. x, din care face parte și terenul în litigiu. Anul dării în folosință este menționat anul 1947; ca temei juridic al apartenenței bunului la domeniul public sunt indicate următoarele acte normative: Legea nr. 213/1998, H.G. nr. 969/2002, iar, ca act de proprietate, C.F. nr. x Cluj Napoca. Prima instanță a stabilit că titlul de proprietate al Statului Român este preferabil, reținând că reclamanta se prevalează de mai multe înscrisuri emise anterior anului 1989, respectiv procesul-verbal încheiat în 19 noiembrie 1987, cu ocazia predării-primirii mijlocului fix platformă tehnologică din beton B.300, în suprafață de 12.018 m.p., situat în Cluj-Napoca, str. x, între Întreprinderea de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Cluj, în calitate de instituție care o predă, și Inspectoratul pentru Protecția Plantelor Cluj, în calitate de primitor. S-a constatat de către prima instanță că acest înscris a fost redactat ca urmare a Deciziei nr. 389/31 octombrie 1987 emise de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Cluj, prin care s-a aprobat transferul dintre cele două entități al acestei platforme și are ca anexă o schiță de identificare a suprafeței respective. La dosar se regăsește și cererea de transfer al platformei din administrarea întreprinderii menționate în administrarea inspectoratului, adresată Consiliului Popular al județului Cluj - Comitetul Executiv de către Întreprinderea de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Cluj, din care rezultă că aceasta se află amplasată lângă Aviația Cluj și se va utiliza pentru depozitarea erbicidelor și fungicidelor, respectiv pentru decolarea avioanelor și elicopterelor care lucrează la combaterea dăunătorilor din agricultură, de platformă urmând a beneficia toate unitățile socialiste de pe raza C.U.A.S.C. Cluj, Gilău, Apahida, care vor depozita îngrășămintele chimice cu care vor fertiliza culturile. S-a mai arătat, în considerentele hotărârii apelate, că, potrivit anexei inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin H.G. nr. 1030/2010, poziția nr. 97123, platforma tehnică de beton, având descrierea tehnică construcție din beton, amplasată în incinta aeroportului din Cluj-Napoca, str. x, dobândită în 1984, reprezentând investiție proprie, potrivit aceleiași H.G., aflată în administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură Cluj, aparține Statului Român la 03 octombrie 2016. Așadar, prima instanță a avut în vedere înscrisurile de care se prevalează reclamanta și care au fost încheiate anterior anului 1989, însă acestea vizează numai modul de utilizare și administrare a bunului de către diferite instituții ale statului, fără a reglementa, în vreun fel, dreptul de proprietate asupra acestuia. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, se impune a se stabili, cu prioritate, titularul dreptului de proprietate al bunului, iar, în funcție de acesta, urmează a se determina în favoarea cui a fost constituit dreptul de administrare. Curtea a constatat că regimul juridic al proprietății publice a fost reglementat prin Legea nr. 213/1998, aceasta stabilind, prin art. 3, care sunt bunurile care alcătuiesc domeniul public al județelor, în enumerarea prevăzută în anexa legii fiind cuprinse pistele de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea. În aplicarea acestei dispoziții legale a fost emisă Hotărârea Guvernului României nr. 969/2002 de aprobare a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului Cluj, imobilul în litigiu făcând parte din terenul aferent Aeroportului Cluj situat în Cluj Napoca, strada x, nr. 149, în suprafață de 36.068 m.p., identificat cu nr. top. x, menționat în aceasta hotărâre de guvern. Totodată, aceste acte normative au stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului Județean Cluj nr. 74/28 martie 2014, care menționează imobilul în litigiu ca făcând parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Județului Cluj. Curtea a mai reținut că, prin sentința civilă nr. 243/17 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2005, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 333/A/2010 a Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 744/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus: "(...) rectificarea C.F. nr. x Someșeni cu nr. top. x, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. asupra căii de rulare avioane și a platformei parcare avioane, teren în suprafață de 8.344,83 m.p., așa cum figurează în foaia A la C3, și înscrierea dreptului de proprietate al Județului Cluj, în administrarea Consiliului Județean Cluj.". În considerentele deciziei civile nr. 333/A/2010 a Curții de Apel Cluj s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că terenul în suprafață de 38.068 m.p. înscris în C.F. nr. x Cluj - din care face parte și imobilul din prezentul litigiu - este proprietatea publică a Județului Cluj, conform H.G. nr. 969/2002 din 17 septembrie 2002, anexa nr. 1, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 684/bis. Reclamanta Direcția pentru Agricultură, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu au fost părți în respectivul litigiu, situație în care au posibilitatea de a face dovada contrară celor statuate în considerentele hotărârilor judecătorești menționate, prin administrarea unor probe contrare. În dovedirea dreptului de proprietate al Statului Român, reclamanta se prevalează de H.G. nr. 1030/2010. Aceasta hotărâre de guvern reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru unele unități subordonate, înregistrate în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. În condițiile în care nu a fost emis niciun act de trecere a acestui bun din proprietatea publică a județului în proprietatea publică a statului, iar H.G. nr. 969/2002 nu a fost modificată sau abrogată, acest act administrativ nu poate fi înlăturat prin H.G. nr. 1030/2010, care reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al statului. Conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, declarându-se din bun de interes public județean sau local în bun de interes public național. De asemenea, conform art. 293 din O.U.G. nr. 57/2019, prin care a fost abrogat art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local al comunei, al orașului sau al municipiului, după caz. Așadar, în cauză, nu rezultă să fi fost urmată procedura de trecere a imobilului în litigiu din domeniul public al județului în domeniul public al statului, iar o astfel de procedură nici nu s-ar fi putut realiza în condițiile în care s-ar fi încălcat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 213/1998. Simpla menționare a bunului în inventarul centralizat cuprins în H.G. nr. 1030/2010 nu dovedește apartenența acestuia la domeniul public al statului, în condițiile în care acest inventar a fost întocmit fără a se avea în vedere H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al județului Cluj și fără a fi urmată. în prealabil, procedura de trecere a bunului din domeniul public al județului în domeniul public al statului. Dreptul de administrare al Regiei Autonome Aeroportul Internațional Cluj rezultă atât din H.G. nr. 969/2002, cât și din Hotărârile Consiliului Județean Cluj nr. 78/2003, 143/2008, 74/2014. În consecință, dat fiind faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului aparține Județului Cluj și bunul se află în administrarea Regiei Autonome a Aeroportului se impune respingerea cererii de chemare în judecata atât în ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate publică al Statului Român și obligarea Județului Cluj la restituirea bunului către Statul Român, cât și în ceea ce privește recunoașterea unui drept de administrare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj, respectiv ieșirea din indiviziune și rectificarea cărții funciare. În raport de soluția privind primele două capete de cerere, a apreciat că următoarele capete de cerere rămân fără obiect, nemaimpunându-se analizarea motivelor de apel care privesc soluția primei instanțe referitoare la acestea. În privința apelurilor formulate de Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat că, prin intermediul acestora, se critică soluția de admitere, în parte, a acțiunii, respectiv a constatării dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de administrare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale doar pentru suprafața de 11.912 m.p., și nu pentru întreaga suprafață solicitată de 12.018 m.p. Prin apelul formulat, Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj a solicitat refacerea probei cu expertiză sau efectuarea unei noi expertize pentru a se clarifica diferența de teren constatată de expert și cea rezultată din actele de la dosar, deoarece expertul nu explicitează, în mod clar, această diferență din lucrare, iar instanța de fond nu a admis obiecțiunile sale la raportul de expertiză, cu privire la suprafața de teren solicitată. Astfel cum rezultă din dosarul de fond, Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la 29 mai 2018, iar, prin încheierea din 08 iunie 2018, aceste obiecțiuni au fost încuviințate în parte, solicitându-i-se expertului să expliciteze care este motivul în baza căruia s-a constatat o suprafață mai mică decât cea menționată în cuprinsul actelor de care se prevalează reclamanta. Din completarea la raportul de expertiză rezultă că diferența de suprafață, față de înscrisurile analizate anterior, este determinată de limitele platformei tehnologice care sunt vizibile în teren. Or, în privința acestei constatări a expertului, niciunul dintre apelanți nu a înțeles să aducă critici pertinente. Pe de altă parte, în analiza apelurilor declarate de Județul Cluj și de Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. s-a constatat că dreptul de proprietate asupra întregului imobil în litigiu aparține Județului Cluj și se află în administrarea Regiei Autonome a Aeroportului, astfel încât se impune respingerea cererii de chemare în judecată atât în ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate publică și obligarea Județului Cluj la restituirea bunului către Statul Român, cât și în ceea ce privește recunoașterea unui drept de administrare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj, respectiv ieșirea din indiviziune și rectificarea cărții funciare, nemaiavând relevanță dacă suprafața pentru care a fost admisă acțiunea de către prima instanță este 11.912 m.p., iar nu 12.018 m.p., cum figurează în actele de care se prevalează apelanții Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj și intervenientul forțat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A. Reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a. În dezvoltarea criticilor, s-a arătat că instanța de apel, în mod eronat, nu a ținut seama de împrejurarea că imobilul ce face obiectul cauzei se află în proprietatea Statului Român și în administrarea reclamantei dinainte de apariția H.G. nr. 969/2002 (din anul 1977), interpretând, astfel, greșit normele aplicabile și actul normativ ante-menționat, considerat de instanță ca fiind edificator în compararea titlurilor. Instanța de apel, deși a făcut referire la faptul că nu a fost realizată, în prealabil, procedura de trecere a bunului din domeniul public al Județului Cluj în domeniul public al Statului Român, nu a analizat și modul în care bunul a trecut din proprietatea Statului Român în proprietatea Județului Cluj, având în vedere că imobilul se afla în proprietatea Statului Român anterior anului 1989, iar titlul evocat de Curtea de Apel este din anul 2002, respectiv Hotărârea nr. 969, precum și Hotărârile Consiliului Județean Cluj nr. 78/2003, nr. 143/2008 și nr. 74/2014. Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că imobilul a trecut din proprietatea Statului Român în proprietatea Județului Cluj până la apariția Hotărârii Guvernului nr. 962/2002, care reprezintă tot o hotărâre de aprobare a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Județului Cluj, neregăsindu-se, la dosar, titlurile emise de Guvernul sau Parlamentul României care să susțină motivația instanței de apel. b. Se mai afirmă că instanța de apel a constatat, eronat, că reclamanta se prevalează doar de Hotărârea Guvernului nr. 1030/2010, hotărâre ce reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile din domeniul public al Statului. Din moment ce nu a fost emis un act de trecere a bunului din proprietatea publică a Județului Cluj în proprietatea publică a Statului, iar Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 nu a fost modificată sau abrogată, acest act administrativ nu poate fi înlăturat prin H.G. nr. 1030/2010, care reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al Statului Român. Or, reclamanta s-a întemeiat nu numai pe Hotărârea Guvernului nr. 1030/2010, dar și pe toate actele emise la momentul predării - primirii imobilului prin procesul-verbal din 19 noiembrie 1987, Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006, Hotărârea Guvernului nr. 739/2003, Hotărârea Guvernului nr. 1030/2010 și următoarele hotărâri de Guvern. Ca atare, dovada trecerii bunului din proprietatea statului în proprietatea județului trebuia să o facă Județul Cluj, iar nu recurenta. Instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că imobilul se află în proprietatea pârâtului Județului Cluj, iar nu în proprietatea Statului Român, de vreme ce pârâtul se prevalează de o hotărâre a Guvernului care atestă un inventar al județului și care nu constituie titlu de proprietate. De altfel, și prin H.G. nr. 1030/2010, care este cel mai recent act normativ, în anexa 1, la poziția nr. 97123, imobilul este prevăzut ca platformă tehnică de beton, situat în Cluj-Napoca, str. x, cu valoarea de inventar de 1.474.152 RON, aflându-se în proprietatea publică a Statului Român și în administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) - Direcția pentru Agricultura Județeană Cluj (D.A.J. Cluj), cu suprafața de 12.018 m.p. c. Instanța de apel a concluzionat, eronat, că niciunul dintre apelanți - Direcția pentru Agricultura Județeană Cluj și Statul Român - nu a adus critici pertinente față de diferența de suprafață constatată de expert, determinată de limitele platformei tehnologice vizibile în teren, cu toate ca reclamanta a invocat, în toate actele depuse, că expertul nu a ținut seama de suprafața din procesul-verbal încheiat în 19 noiembrie 1987, respectiv inventarul M.A.D.R. - D.A.J. Cluj, și nu a explicitat de unde provine diferența de teren constată de expert (inferioară) față de cea rezultată din înscrisurile menționate. Totodată, Curtea de Apel nu a refăcut și nu a completat probele administrate de prima instanță (expertiza), pentru a clarifica această diferență de teren. În concluzie, susține că proprietarul imobilului este Statul Român, iar administrator este reclamanta, iar nu Județul Cluj, respectiv Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj-Napoca. B. Intervenientul forțat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate și, în rejudecare, respingerea apelurilor declarate de către pârâții Județul Cluj și Aeroportul International Avram Iancu Cluj R.A., precum și admiterea apelului declarat de către reclamanta Direcția pentru Agricultura a Județului Cluj și de către intervenientul forțat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința admiterii, în întregime, a cererii de chemare în judecată. Decizia recurată este, în parte, nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, în ceea ce privește admiterea apelului declarat de către pârâți, instanța de apel a reținut că bunul imobil din litigiu este înscris în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Județului Cluj, conform H.G. nr. 969/2002, și că nu există niciun act de trecere a acestui bun din proprietatea publică a județului în proprietatea publică a statului. De asemenea, H.G. nr. 969/2002 nu a fost modificată sau abrogată, așa încât acest act administrativ nu poate fi înlăturat prin H.G. nr. 1030/2010, care reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile aflate in domeniul public al statului. Neconsemnarea, neoperarea sau nepromovarea unor acte normative de înscriere, modificare a datelor de identificare, scoatere a unor bunuri din "inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului", respectiv nedeclararea unor imobile în "inventarul centralizat al bunurilor imobile din domeniul privat al statului", ca urmare a neactualizării acestora de către administratori, nu implică neapartenența la domeniul public/privat al statului a bunurilor în cauză. Prin urmare, motivarea instanței de apel nu justifică soluția pronunțată. În speță, reclamanta a făcut dovada că bunul imobil se află în proprietatea Statului Român încă dinainte de anul 1989, iar pârâții nu au făcut dovada trecerii din domeniul public al statului în domeniul public al Județului Cluj, până la apariția H.G. nr. 962/2002, nefiind prezentat vreun titlu anterior. Anterior H.G. nr. 1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare, prin H.G. nr. 1030/2010, fiind aprobată modificarea valorilor de inventar ale unor bunuri imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru unele unități subordonate, înregistrate în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, și înainte de H.G. nr. 969/2002, era în vigoare H.G. nr. 1326/2001 privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului; în cauză nu s-a pus în discuție însă dacă imobilul în litigiu era înscris sau nu în H.G. nr. 1326/2001. Așa cum, corect, a reținut prima instanță, în susținerea dreptului de proprietate publică al Statului Român, reclamanta se prevalează de mai multe înscrisuri emise anterior anului 1989, respectiv procesul-verbal încheiat în 19 noiembrie 1987, cu ocazia predării-primirii mijlocului fix platformă tehnologică din beton B.300, în suprafață de 12.018 m.p., situat în Cluj-Napoca, str. x, între Întreprinderea de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Cluj, în calitate de instituție care o predă, și Inspectoratul pentru Protecția Plantelor Cluj, în calitate de primitor. Acest înscris a fost redactat ca urmare a deciziei nr. 389/31 octombrie 1987, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Cluj, prin care s-a aprobat transferul dintre cele două entități al acestei platforme și are ca anexă o schiță de identificare a suprafeței respective. La dosar se regăsește și cererea de transfer al platformei din administrarea întreprinderii menționate în administrarea inspectoratului, adresată Consiliului Popular al Județului Cluj - Comitetul Executiv de către Întreprinderea de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Cluj, din care rezultă că aceasta se află amplasată lângă aviația Cluj și se va utiliza pentru depozitarea erbicidelor și fungicidelor, respectiv pentru decolarea avioanelor și elicopterelor care lucrează la combaterea dăunătorilor din agricultură, de platformă urmând a beneficia toate unitățile socialiste de pe raza C.U.A.S.C. Cluj, Gilău, Apahida, care vor depozita îngrășămintele chimice cu care vor fertiliza culturile. Prin O.U.G. nr. 71/1999 privind reorganizarea activității de protecție a plantelor și carantină fitosanitară, conform art. 5 alin. (2), (3), "Centrele de protecție a plantelor și carantină fitosanitară trec din structura inspectoratelor de protecție a plantelor și carantină fitosanitară județene și a municipiului București în structura serviciilor publice de protecție a plantelor, județene și al municipiului București. Serviciile publice de protecție a plantelor sunt coordonate din punct de vedere tehnic și metodologic de către direcțiile fitosanitare județene și a municipiului București care controlează modul de aplicare a normelor fitosanitare și dispun măsuri în acest sens". Conform art. 10 și următoarele din O.U.G. nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea, reorganizarea sau funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului și H.G. nr. 739/2003, "Direcțiile fitosanitare și oficiile de ameliorare și reproducție în zootehnie trec în subordinea direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală și se reorganizează ca unități fără personalitate juridică. Structura organizatorică, funcționarea, atribuțiile și numărul de personal ale direcțiilor fitosanitare și oficiilor pentru ameliorare și reproducție în zootehnie se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului. Patrimoniul direcțiilor fitosanitare și oficiilor pentru ameliorare și reproducție în zootehnie se preia pe bază de protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență". Așadar, prin protocolul nr. 3227/07 august 2003 încheiat între Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj și Unitatea Fito-Sanitară Cluj, aceasta din urmă a predat direcției întreg patrimoniul care i-a aparținut. Potrivit anexei inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, la poziția nr. 97123 apare platforma tehnică de beton, având descrierea tehnică, construcție din beton, amplasată în incinta aeroportului din Cluj-Napoca, str. x, dobândită în 1984, reprezentând investiție proprie, aflată în administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură Cluj. Pct. ll. 5. din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile care alcătuiesc domeniul public al județelor a fost completat ulterior H.G. nr. 969/2002, respectiv prin Legea nr. 224/2016 din 17 noiembrie 2016, pentru modificarea și completarea Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, prin includerea pistelor de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea și terenurile pe care sunt amplasate, care nu sunt declarate de interes public național. De altfel, nu se contestă apartenența la domeniul public al Județului Cluj a bunurilor ce alcătuiesc aeroportul din Cluj-Napoca și care se regăsesc în pct. II.5. din anexa la Legea nr. 213/1998, însă nu și imobilul ce face obiectul prezentului dosar. Raportat la apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta privește suprafața terenului pentru care a fost admisă cererea de chemare in judecată și care, potrivit actelor prezentate de reclamantă, este de 12.018 m.p., nu de 11.912 m.p. Deși, prin hotărârea apelată, se arata că, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a explicat că diferența de suprafață, față de înscrisurile analizate, este determinată de limitele platformei tehnologice care sunt vizibile in teren, cele exprimate de expertul tehnic numit in cauză nu constituie un motiv pentru admiterea acțiunii doar pentru suprafața de teren de 11.912 m.p., în loc de 12.018 m.p., cum apare în acte, nefiind clarificată diferența de suprafață.

Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinarea la recursul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, recurenta Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj a solicitat admiterea recursului acestei părți, casarea deciziei atacate și admiterea, în totalitate, a cererii de chemare în judecată. Prin întâmpinare la ambele recursuri, intimatul Județul Cluj a solicitat respingerea recursurilor și menținerea deciziei instanței de apel, ca temeinică și legală. Intimatul Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. a formulat întâmpinări la recursurile promovate de reclamantă și intervenientul forțat, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. S-au depus răspuns la întâmpinări.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea din 23 septembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj și de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a fixat termen de judecată la 18 noiembrie 2021, în ședință publică, complet C4, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În primul rând, trebuie menționat că cea mai mare parte dintre criticile subsumate celor două recursuri exercitate se regăsește în ambele căi de atac, astfel încât Înalta Curte le va examina printr-un considerent comun, urmând a puncta diferit susținerile distincte evocate de către recurenți. Ambii recurenți au arătat că reclamanta a dovedit că imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea Statului Român anterior anului 1989 (din anul 1977), menționând, în acest sens, procesul-verbal din 19 noiembrie 1987, emis ca urmare a deciziei nr. x/31 octombrie 1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Cluj, la care sunt anexate schița de identificare a suprafeței de teren și cererea de transfer a bunului din administrarea Întreprinderii de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Cluj în cea a Inspectoratului pentru Protecția Plantelor Cluj. Ca atare, în opinia acestor părți, cum actul de care se prevalează pârâtul Județul Cluj în probarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, respectiv H.G. nr. 969/2002, este un act ulterior actelor de proprietate ale Statului și, totodată, reprezintă tot un act de inventariere a bunurilor, era necesar ca pârâtul să dovedească transferul imobilului din proprietatea intervenientului în cea a Județului Cluj. Susținerile nu pot fi primite. Mai întâi, trebuie observat că, într-un litigiu în care se dispută dreptul de proprietate, cum este și cel de față, reclamantul este cel care trebuie să probeze dreptul invocat, iar nu pârâtul, acesta din urmă fiind într-o stare de expectație până la momentul în care partea adversă produce dovada titlului de proprietate, moment de la care, într-adevăr, trebuie să combată pretențiile adversarului prin exhibarea propriului titlu. În alți termeni, nu prezintă relevanță dacă pârâtul justifică sau nu un titlu de proprietate în contextul în care reclamantul, care are sarcina probei conform art. 249 C. proc. civ., nu a administrat dovezi în sensul celor afirmate. În speță, astfel cum, în mod corect, a reținut și instanța de apel, reclamanta și intervenientul nu au dovedit că imobilul se află în proprietatea Statului, în timp ce Județul Cluj a produs asemenea probe. După căderea regimului politic trecut, primul act normativ care a tratat proprietatea publică și regimul juridic al acesteia a fost Legea nr. 213/1998. Cum recurenții pretind că Statul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu anterior anului 1989, respectiv din 1977, sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) din acest act normativ, care prevăd că "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat". Prin urmare, textul legal sus menționat condiționează apartenența imobilului la domeniul public al intervenientului de dobândirea acestuia în baza unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, tratatelor internaționale la care România era parte și legilor în vigoare la data preluării. Or, recurenții nu au exhibat un astfel de titlu, instanța de apel reținând, în mod corect, că înscrisurile evocate nu au valoare probatorie în ce privește dreptul de proprietate al Statului, având relevanță doar din perspectiva transferului dreptului de administrare între cele două entități, Întreprinderea de Îmbunătățire și Exploatare a Pajiștilor Cluj și Inspectoratul pentru Protecția Plantelor Cluj. De asemenea, chiar dacă, în regimul comunist, în principiu, toate bunurile de natura celui din prezentul litigiu reprezentau proprietate socialistă de stat, dobândirea lor nu se putea face în afara respectării condițiilor legale și a unei proceduri care trebuia urmată în scopul asigurării legalității obținerii bunului respectiv. În plus, nici sub vechiul regim, simpla edificare a unei construcții nu valora, prin ea însăși, un mod de dobândire a dreptului de proprietate. Nici hotărârile de Guvern evocate de recurenți nu fac dovada dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului în litigiu. În ceea ce privește H.G. nr. 1326/2001, la care a făcut referire recurentul intervenient forțat, acest act normativ a fost invocat pentru prima dată în recurs, deci, omisso medio, chiar partea arătând că nu are cunoștință dacă vizează și imobilul din dosarul de față, astfel încât nu poate fi luată în considerare în justificarea dreptului de proprietate al Statului. H.G. nr. 739/2003, pe lângă împrejurarea că este ulterioară H.G. nr. 969/2002, se referă la organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, recurenții nearătând care este dispoziția legală relevantă sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului în litigiu, din actul normativ menționat. H.G. nr. 1705/2006 reprezintă un document de inventariere a bunurilor din domeniul public al Statului, iar H.G. nr. 1030/2010 modifică valorile de inventar ale unor astfel de bunuri, nevalorând act de proprietate pentru Stat, în condițiile în care au forță juridică inferioară legii (nr. 213/1998, în vigoare la data emiterii H.G.-urilor) și, ca atare, nu o pot modifica. Or, cum deja s-a arătat, Legea nr. 213/1998 condiționa apartenența unui bun la domeniul public al Statului, dobândit anterior anului 1989, de îndeplinirea cerinței din art. 6 alin. (1), referitoare la e existența unui titlu valabil, cerință neîndeplinită în cauză. Dispozițiile art. 5 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 71/1999, evocate de recurentul intervenient forțat, vizează chestiuni de organizare a centrelor de protecție a plantelor și carantină fitosanitară, respectiv de coordonare a serviciilor publice de protecție a plantelor, iar art. 10 din O.U.G. nr. 64/2003 se referă la transferul, pe bază de protocol de predare - preluare, al patrimoniului direcțiilor fitosanitare către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală. Prin urmare, aceste dispoziții legale privesc, cel mult, dreptul de administrare care se află în patrimoniul astfel transferat, iar, pentru justificarea legală a dreptului menționat, astfel cum a reținut și instanța de apel, trebuie verificat, mai întâi dreptul de proprietate al titularului, în speță, dreptul pretins de Stat. Or, cum, pentru cele deja expuse, un asemenea drept nu s-a dovedit a fi în proprietatea intervenientului forțat, apare ca fiind nerelevant un eventual transfer al dreptului de administrare între cele două structuri, potrivit protocolului nr. 3227/07 august 2003. În consecință, contrar opiniei recurenților, Statul nefiind proprietar, nu era necesar ca pârâtul Județul Cluj să facă dovada transferului dreptului din patrimoniul intervenientului forțat în cel al unității administrativ teritoriale. În ceea ce îl privește pe intimatul pârât Județul Cluj, acesta este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, după cum se va arăta în continuare. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome aeroportuare de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor județene, evocată de pârâtul Județul Cluj prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe, regiile autonome aeroportuare cu specific deosebit, de interes național, trec de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor județene, ca regii autonome cu specific deosebit, de interes local, Aeroportul Cluj-Napoca fiind menționat în anexa 1 pct. 5 din Hotărâre. Potrivit alin. (2) din textul de lege enunțat, trecerea regiilor autonome ante-menționate, sub autoritatea consiliilor județene, se face cu activul și pasivul existent la data de 30 iunie 1997. În concluzie, la nivelul anului 1997, Aeroportul Cluj-Napoca a fost declarat entitate de interes local, trecând sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, cu activul și pasivul acestei regii autonome. Chiar dacă sintagma "sub autoritatea consiliilor județene", conținută în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 398/1997, este echivocă în ce privește intenția legiuitorului de a stabili că asemenea bunuri fac parte din domeniul public al entității sub autoritatea cărora regiile autonome aeroportuare s-au transferat, concluzia nu poate fi decât în acest sens, atât față de declararea regiilor respective ca fiind de interes local, dar și de evoluția legislativă ulterioară în materie, care menționează, în mod expres, că aparțin domeniului public al județului pistele de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea și terenurile pe care sunt amplasate, dacă nu sunt declarate bunuri de interes public național. În alți termeni, de vreme ce, potrivit art. 1 din H.G. nr. 398/1997, regiile autonome aeroportuare nu mai sunt considerate de interes național, ci local, și se transferă cu patrimoniile lor de sub autoritatea centrală a statului, Ministerul Transporturilor, către autoritățile județene, nu s-ar putea concepe un alt titular al dreptului de proprietate decât unitatea administrativ teritorială care exercită autoritatea asupra aeroporturilor. Prin H.G. nr. 969/2002, se atestă apartenența la domeniul public al Județului Cluj a bunului în litigiu, în confirmarea celor menționate în H.G. nr. 398/1997. De asemenea, în art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, în forma în vigoare la 25 noiembrie 2016, se prevede că "domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național". Or, pistele de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea și terenurile pe care sunt amplasate sunt menționate la pct. 5 din anexa II, iar bunul în litigiu nu a fost declarat, prin lege, de interes național. Art. 3 din Legea nr. 213/1998 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care, în art. 286 alin. (3), menționează că "domeniul public al județului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național". Identic cu reglementările legislației anterioare, pistele de decolare, aterizare, căile de rulare și platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea și terenurile pe care sunt amplasate sunt menționate ca bunuri aparținând domeniului public al județului (anexa III pct. 5). Acest act normativ este în vigoare și în prezent, reflectând voința legiuitorului de a cataloga asemenea bunuri, raportat la importanța și natura lor, ca fiind bunuri de interes public județean, care fac parte din domeniul public al entității respective. Nu în ultimul rând, în conturarea situației juridice a imobilului din perspectiva titularului dreptului de proprietate se impune a se reține că pârâtul Județul Cluj exercită și posesia bunului și are înscris dreptul de proprietate în favoarea sa, elemente de natură să consolideze dreptul în discuție. În ce privește dreptul de administrare al intimatului Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A., acesta rezidă din H.G. nr. 969/2002 și hotărârile Consiliului Județean Cluj emise ulterior, fiind stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, în forma în vigoare la data emiterii lor, care stabileau posibilitatea dării în administrarea regiilor autonome a bunurilor din domeniul public, precum și modalitatea de realizare, prin hotărâre de Guvern sau a consiliului județean. Referitor la critica intervenientului, în sensul că nu contestă apartenența la domeniul public al Județului Cluj a bunurilor ce alcătuiesc Aeroportul din Cluj-Napoca, ci doar a bunului în litigiu, susținerea nu poate fi primită, deoarece supune dezbaterii o chestiune de fapt, incompatibilă cu structura recursului, ce vizează numai motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Împrejurarea că imobilul în litigiu face parte din configurația Aeroportului reprezintă un element de fapt, stabilit de instanțele anterioare, ce nu poate fi reevaluat de Înalta Curte. De asemenea, criticile recurenților care supun dezbaterii întinderea suprafeței de teren devin nerelevante și nu vor mai fi analizate, în contextul în care aceste părți nu au justificat drepturile invocate pentru întregul imobil pretins. În concluzie, în mod corect, Curtea de Apel a acordat preferabilitate drepturilor de proprietate și, respectiv, administrare, evocate de intimați, cu consecința admiterii apelurilor declarate de aceste părți și a schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii. Având în vedere aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamantă și de intervenientul forțat, ca nefondate, nefiind întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod. PENTRU ACESTE MOTIVE,