ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2482/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra recursurilor de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la 13 noiembrie 2017, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației Naționale și Clubul Sportiv "Universitatea" Cluj Napoca, stabilirea, prin semne despărțitoare, a liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei, evidențiat în Cartea funciară nr. x Cluj Napoca (CF vechi x Cluj Napoca) număr cadastral x și imobilul învecinat, proprietatea pârâtului de rând 1 și aflat în administrarea pârâtului de rând 2, respectiv în folosința pârâtului de rând 3, evidențiat în Cartea funciară nr. x Cluj Napoca (CF vechi x Cluj Napoca) număr cadastral x, precum și obligarea pârâților să-i lase, în deplină posesie și folosință, suprafața de teren pe care o ocupă (suprafață pe care la momentul formulării acțiunii a estimat-o provizoriu la aproximativ 400 mp și pe care a precizat-o cu exactitate în urma expertizei judiciare efectuate în cauză) și obligarea pârâților la desființarea lucrărilor de împrejmuire efectuate pe terenul reclamantei, cu încălcarea dreptului său de proprietate, iar, în caz de refuz, autorizarea reclamantei să le desființeze, pe cheltuiala acestora, cu obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 560, art. 563, art. 1527 și art. 1528 C. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2388 din 30 martie 2018, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect principal revendicare, în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentința nr. 267 din 30 mai 2018, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect grănițuire, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin sentința nr. 515/F/CC din 2 iulie 2018 a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentința nr. 312 din 15 iulie 2020, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L..

Prin decizia nr. 253/A din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației Naționale și Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței tribunalului, ale cărei dispoziții le-a mentinut.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs principal reclamanta A. S.R.L. și recurs incident pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.

Prin cererea de recurs, reclamanta A. S.R.L., prevalându-se de motivul prevăzut la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei și, după rejudecarea cauzei, admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată la fond, apel și recurs.

Recurenta a susținut că soluția instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în speță a dispozițiilor art. 560 C. civ. care stabilesc în sarcina proprietarilor fondurilor învecinate să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarelor.

Cu privire la aceste aspecte, raportat la specificul acțiunii în grănițuire, recurenta a făcut trimiteri la cele stabilite doctrinar și jurisprudențial, învederând că de aici decurg și categoriile de probe admisibile și pertinente în baza cărora se poate determina ceea ce art. 560 C. civ. înțelege prin reconstituirea hotarelor.

În concret, recurenta a susținut că instanța de apel, în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, a apreciat că, în ciuda faptului că documentațiile cadastrale a două imobile implicate în procedura de grănițuire erau eronate (prin includerea în proprietatea privată a părților din Canalul Morii, aflat în proprietate publică), limitele menționate în respectivele documentații reprezintă singurele aspecte ce pot fi avute în vedere într-o operațiune de grănițuire.

În continuare, recurenta a susținut că a învederat instanței că neconcordanța documentațiilor cadastrale ale celor două imobile este generată de faptul că în ambele documentații cadastrale - întocmite în anul 2007, înainte de intrarea în vigoare a procedurii reglementată de Regulamentul din 9 iulie 2014 de avizare, recepție si înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, au fost greșit incluse și părțile din Canalul Morii adiacente (aflate în față) celor două proprietăți.

A apreciat că, față de evidenta incorectitudine a acelor documentații cadastrale, nici limitele trasate de acestea nu au cum să poată fi luate în considerare în stabilirea hotarelor dintre proprietățile pârâților, astfel că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere, la stabilirea limitelor, forma și dimensiunile parcelelor.

Prin recursul incident, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, prevalându-se de motivul prevăzut la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea, în parte, a deciziei atacate în privința soluționării excepției lipsei calității sale procesuale pasive și menținerea soluției de respingere a acțiunii față de acest pârât.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, instanța de apel, prin decizia atacată, s-a folosit de motive contradictorii.

A arătat, astfel, că prin sentința pronunțată de tribunal s-a reținut că potrivit art. 560 C. civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de acestea, acțiunea în grănițuire fiind astfel acea acțiune în justiție prin care se solicită instanței determinarea, prin semne exterioare, a liniei despărțitoare dintre două fonduri vecine.

A precizat că la data formulării acțiunii, calitatea de proprietar a Statului român, pentru imobilul înscris în CF x Cluj Napoca, număr vechi x, aflat în administrarea, conform notărilor în CF, Ministerului Educației Naționale și folosința Clubului Sportiv Universitatea Cluj Napoca, nu a fost negată.

A susținut că la judecarea în fond a acțiunii, din probe, a rezultat că cele două fonduri nu sunt învecinate, respectiv cel aparținând recurentei - reclamante și fondul identificat în CF x Cluj Napoca (CF vechi x) față de care și-a formulat pretențiile.

A considerat că atâta vreme cât obiectul acțiunii și cauza juridică a acțiunii au fost stabilite ca fiind grănițuire întemeiată pe art. 560 C. civ. și din probe a rezultat, pe de o parte, că fondurile nu sunt învecinate, iar starea de fapt actuală a relevat o altă realitate în privința proprietarilor imobilului înscris în CF x Cluj Napoca, număr CF vechi x, excepția absolută privind calitatea procesuală pasivă se impune a fi soluționată în sensul admiterii acesteia.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj s-a solicitat respingerea recursului reclamantei ca lipsit de interes și ca nefondat, întrucât obiectul și cauza juridică a acțiunii au fost stabilite ca fiind grănițuire întemeiată pe art. 560 C. civ., iar din probe rezultă că fondurile nu sunt învecinate.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul - pârât Clubul Sportiv Universitatea Cluj Napoca la recursul declarat de reclamantă s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Intimatul a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, instanța de apel, în mod corect, reținând că, atât acțiunea în revendicare cât și cea în grănițuire, trebuie promovate de proprietarii terenurilor, iar grănițuirea se poate realiza doar între proprietățile învecinate.

În cauză a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, cu depășirea termenului legal de 30 zile, și intimatul - pârât Ministerul Educației și Cercetării, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta - reclamantă nu a formulat întâmpinare la recursul incident și nici răspuns la întâmpinări.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 9 februarie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului principal, după efectuarea procedurilor de comunicare

S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurentă cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4.642,5 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin rezoluția din 12 martie 2021 s-a dispus comunicarea recursului incident.

Prin raportul din 14 iunie 2021 s-a reținut că recurenta - reclamanta nu a dat curs solicitării instanței de a achita taxa de timbru, motiv pentru care asupra criticilor de nelegalitate formulate, completul urmează a se pronunța numai după îndeplinirea obligației corespunzătoare de timbrare.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluția din 7 septembrie 2021 s-a acordat termen la 17 noiembrie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursurile, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În cauză, se constată că recurenta - reclamantă S.C. A. datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.642,5 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, având obligația să depună dovada achitării acesteia, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

În raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit alin. (2) al articolului menționat, dacă cererea este netimbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Se observă, de asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează în sensul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, precum și cele ale alin. (3) al articolului care prevăd că cerința menționată la alin. (2) este prevăzută sub sancțiunea nulității

În cauză, se constată, însă, că deși prin adresa emisă la 11 februarie 2021 și comunicată recurentei - reclamante la data de 16 februarie 2021, acesteia i s-a adus la cunoștință obligația timbrării sub sancțiunea anulării, ca netimbrat, a recursului, partea nu s-a conformat obligației stabilite de instanță în sarcina sa.

Totodată, se constată că prin raportul întocmit asupra admisibilității, în principiu, a recursurilor s-a reținut că recurenta - reclamantă datorează taxa judiciară de timbru, neachitată până la acel moment și că asupra criticilor de nelegalitate formulate completul de judecată se va pronunța numai după timbrarea în cuantumul comunicat.

Nici după primirea raportului de către recurenta - reclamantă la 23 iunie 2021, aceasta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., se va anula, ca netimbrată, calea de atac exercitată astfel încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, se observă prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut de alin. (1) rămâne fără efect".

Conform art. 491 C. proc. civ., "Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și art. 473, care se aplică în mod corespunzător".

Cum, în cauză, recursul principal se va anula, ca netimbrat, deci pentru un motiv care nu implică cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor legale menționate, recursul incident va fi respins ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul principal promovat de reclamanta S.C. A. împotriva deciziei nr. 253/A din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.