ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2277/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, la 15 octombrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 RON, reprezentând împrumut nerestituit, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 1021 din 24 octombrie 2019, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 73/A din 11 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins apelul, ca nefondat, și l-a obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON către intimatul B..

Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamantul A., în susținerea căruia a dezvoltat mai multe aspecte.

Curtea de Apel a calificat greșit raportul juridic dintre părți în sensul excluderii existenței unui contract de împrumut, deși probațiunea administrată (înscrisuri, martori și interogatorii) a relevat încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare care, în timp, datorită nerespectării obligațiilor de către promitentul vânzător, s-a transformat într-o obligație de restituire către reclamant a investiției în obiectivul ce a reprezentat scopul inițial al afacerii, instalația de telescaun din localitatea Borșa, județul Maramureș.

Recurentul a evocat situația de fapt care a determinat declanșarea litigiului, arătând că a derulat în trecut cu pârâtul o afacere prin care acesta din urmă a devenit proprietarul instalației de telescaun din localitatea Borșa. Între părți a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 2 martie 1995, convertit într-un contract de împrumut.

Efectuarea de către pârât a unor plăți în favoarea reclamantului, dovedite prin probatoriul administrat, și semnarea unui angajament de plată ce prevede obligația de restituire a sumelor investite în teleferic, urmare a contractului sub semnătură privată intervenit la 2 martie 1995, reprezintă manifestări de recunoaștere a datoriei și, din punct de vedere juridic, o confirmare a novației intervenite între părți cu privire la înțelegerea inițială.

Tribunalul a respins acțiunea, cu motivarea greșită că între părți nu ar exista un raport juridic grefat pe un contract de împrumut, or, probatoriul administrat în litigiu, demonstrează existența unei datorii între acestea, recunoscute expres prin achitarea parțială a creanței și semnarea unor angajamente de plată.

Prin decizia de apel, Curtea a preluat integral statuările primei instanțe și, efectuând o analiză a motivelor de apel, a conchis eronat că înțelegerea dintre părți nu ar avea valențele unui contract de împrumut, în contextul în care toate probele administrate relevă contrariul.

Criticile au fost subsumate motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul căruia recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința admiterii acțiunii în fond și obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților care nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere.

Prin rezoluția din 8 septembrie 2021, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 28 octombrie 2021.

În cauză, intimatul B. nu a depus întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin decizia nr. 73A din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, atacată cu recurs, a fost respins apelul reclamantului A. și menținută soluția adoptată de prima instanță, în sensul respingerii acțiunii în pretenții în contradictoriu cu pârâtul B.. Curtea a examinat raportul juridic dintre părți descris în cuprinsul acțiunii și a concluzionat, pe baza probatoriului administrat, că obligația asumată de pârât în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, de a transmite dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din instalația Telescaun din localitatea Borșa (obligație de a face) nu poate fi transformată într-o obligație de a da, adică de a restitui sumele achitate de promitentul cumpărător pe temeiul unui contract de împrumut. A statuat că actul juridic încheiat inițial nu poate fi convertit într-un contract de împrumut, pe de o parte, deoarece nu a fost desființat, iar, pe de altă parte, nu întrunește cerințele de validitate ale unui contract de împrumut.

Înalta Curte constată că aserțiunile cuprinse în memoriul de recurs nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei de apel, în sensul celor pretinse de recurent prin invocarea ipotezei prescrise de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu se explică în ce manieră legea a fost încălcată, recurentul aducând în discuție considerații care țin de fondul cauzei și de probațiunea administrată în litigiu.

Invocă, în esență, faptul că instanța de apel a atribuit o calificare greșită raportului juridic dintre părți dedus judecății prin acțiunea în fond, în sensul că nu ar privi un contract de împrumut, deși toate probele administrate în cauză confirmă transformarea obligației prevăzute în înțelegerea inițială-antecontractul de vânzare-cumpărare din 2 martie 1995. Astfel, efectuarea unor plăți de către pârât și semnarea angajamentului de plată din 3 octombrie 2017, cu privire la care se pretinde că ar conține obligația de restituire a sumelor investite în instalația de telescaun, pot fi interpretate ca manifestări de recunoaștere a datoriei și reprezintă o confirmare a novației intervenite cu privire la antecontractul din 2 martie 1995.

O atare motivație se circumscrie modalității de apreciere a situației de fapt și probatoriului administrat în cauză, neputând constitui obiect de analiză în această etapă procesuală, întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu legalitatea acesteia. Recurentul pârât tinde la rejudecarea cauzei în fond prin reevaluarea elementelor de probatoriu și supune dezbaterii aprecierea asupra naturii juridice a raportului dintre părți configurat prin acțiune, în concret dacă obligația asumată prin înțelegerea inițială, de a transmite reclamantului dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din instalația de Telescaun din localitatea Borșa, a fost transformată ulterior într-o obligație de restituire a sumelor achitate de promitentul cumpărător în temeiul unui contract de împrumut. Or, stabilirea acestor aspecte reprezintă prerogativa exclusivă a instanțelor de fond și excedează analizei ce poate fi realizată în recurs, cale de atac nedevolutivă ce nu este menită a corecta eventuale greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății și de valorificare a probatoriului administrat în cauză atât timp cât instanța de recurs este chemată a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat că susținerile evocate în memoriul de recurs preiau în mare parte motivele de apel, recurentul nespecificând în mod concret care sunt pretinsele greșeli proprii instanței de control judiciar anterioare, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a criticilor nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale și riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța de apel.

Pentru argumentele înfățișate, se constată că susținerile recurentului nu se circumscriu ipotezei de nelegalitate invocate, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici celorlalte cazuri din cuprinsul acestui articol. Întrucât nu se identifică, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu în procedura de filtrare a recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. combinat cu art. 489 alin. (2) din același cod, se va anula recursul exercitat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 73/A din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Față de soluția dispusă, cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului va fi respinsă, acesta fiind parte căzută în pretenții care nu este îndreptățită la recuperarea sumelor cu acest titlu în temeiul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 73/A din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.