ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost înregistrată contestația în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 163 din 15 aprilie 2019 a aceleiași instanțe, pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Instanța a dispus, prin încheierea din 10 iunie 2019, măsura suspendării în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată de la această dată niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecata în lipsă.

La 31 decembrie 2019, intimații B. și C. au formulat cerere de constatare a perimării căii extraordinare de atac, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ., iar pricina se află în nelucrare de mai mult de 6 luni.

Pentru soluționarea acestei cereri, instanța a stabilit termen la 9 martie 2020.

La 23 ianuarie 2020, contestatoarea a expediat prin serviciul poștal o cerere de repunere a cauzei pe rol, care a primit același termen de judecată, cu obligația pusă în sarcina părții de a timbra solicitarea cu suma de 50 RON, conform prevederilor art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013.

În practicaua deciziei nr. 131 din 9 martie 2020, Curtea de Apel a anulat cererea de repunere pe rol, ca netimbrată, și prin amintita hotărâre a admis sesizarea de perimare formulată de intimați și a constatat perimată judecata contestației în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 163 din 15 aprilie 2019.

Împotriva deciziei de perimare a exercitat recurs contestatoarea A..

În dezvoltarea motivelor a susținut, sub un prim aspect, că instanța a dispus o măsură nelegală cu privire la cererea de repunere pe rol, în sensul anulării acesteia, fără să-i fi pus în vedere, prin citația emisă la 29 ianuarie 2020, atașată cererii de recurs, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON. În măsura în care i s-ar fi adus la cunoștință îndeplinirea unei astfel de sarcini, ar fi depus dovada achitării taxei sau ar fi invocat impedimentele în achitarea sa.

Sub al doilea aspect, pretinde că nu i s-a comunicat încheierea din 16 septembrie 2019, ce a vizat soluționarea cererii de ajutor public judiciar în legătură cu plata taxei judiciare de timbru aferente contestației în anulare. A aflat despre soluție din cuprinsul deciziei de perimare, iar dacă ar fi primit încheierea în cursul procesului, ar fi îndeplinit actele de procedură subsecvente în dosar.

Al treilea aspect reliefează o nerespectare a normelor procedurale în materia perimării, prin decizia atacată constatându-se în mod greșit că nu a intervenit vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării după 10 iunie 2019.

În viziunea recurentei, cererea de repunere pe rol a întrerupt cursul perimării, raportat la momentul la care a fost formulată, 23 ianuarie 2020, situându-se în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru perimarea contestației în anulare dat fiind faptul că lunile iulie și august fac parte din vacanța judecătorească și nu intră în calculul pentru perimarea de drept a cererilor. Rezultă că de la momentul suspendării cauzei, prin încheierea din 10 iunie 2019, și până la data solicitării repunerii pe rol nu s-au scurs cele 6 luni pentru împlinirea termenului de perimare și, astfel, sancțiunea aplicată de Curte este una greșită. Termenul de 6 luni însumează 180 de zile lucrătoare ce nu s-au împlinit până la momentul introducerii cererii de repunere pe rol.

Arată recurenta, în ultimul rând, că instanța a consemnat greșit în dispozitivul hotărârii poziția intimaților de a nu solicita cheltuieli de judecată, deși prin cererea de constatare a perimării, formulată de aceștia, a fost exprimată o atare solicitare.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei de perimare, repunerea cauzei pe rol și judecarea contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimații B. și C. au solicitat respingerea recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, comunicat părților, iar prin încheierea din 24 iunie 2021, s-a admis în principiu recursul declarat de contestatoare și s-a fixat termen pentru judecarea acestuia la 28 octombrie 2021, cu citarea părților, în ședință publică.

Prin punctul de vedere la raport, recurenta a susținut că actul întocmit cuprinde toate datele pentru fundamentarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoarea A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, se reține că deși recursul a fost fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., susținerile formulate pot fi verificate din perspectiva ipotezei de casare înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât reflectă o aplicare greșită a normelor de procedură ce reglementează sancțiunea perimării.

Norma prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. dispune că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă trebuie ca pricina, indiferent de etapa procesuală în care se află, să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În cauza dedusă judecății, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, învestită cu soluționarea contestației în anulare promovate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 163 din 15 aprilie 2019 a aceleiași instanțe, pronunțate în dosarul nr. x/2015, a aplicat, prin încheierea din 10 iunie 2019, măsura suspendării în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa părților.

La 23 ianuarie 2020, contestatoarea a expediat instanței o cerere de repunere a cauzei pe rol, care a primit termen de soluționare la 9 martie 2020, același cu cel fixat pentru discutarea perimării sesizate de intimații C. și B..

Relativ la această cerere, recurenta invocă o neregularitate procedurală, cu impact asupra perimării cauzei, reclamând că nu a fost înștiințată prin citația de stabilire a termenului de judecată fixat pentru discutarea repunerii pe rol, despre obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

Înalta Curte reține, din lecturarea actelor dosarului, că prin rezoluția aplicată la 29 ianuarie 2020 s-a stabilit în sarcina părții obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, aferente repunerii pe rol, determinată conform art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, iar citarea cu această mențiune a fost dispusă la 31 ianuarie 2020, atât la domiciliul contestatoarei, cât și al reprezentantului său în proces, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar Curte de Apel.

Prin urmare, aserțiunea recurentei este lipsită de temei și nu poate conduce la casarea deciziei, măsura de anulare a cererii de repunere pe rol, ca netimbrată, fiind dispusă în mod legal de Curtea de Apel în condițiile în care partea nu s-a conformat obligației până la termenul de judecată din 9 martie 2020.

Pe de altă parte, cererea formulată la 23 ianuarie 2020, se situează în afara termenului de perimare, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ. "Când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.’’ În raport de ultimul act de procedură efectuat în cauză - încheierea din 10 iunie 2019 - și care nu a mai fost urmat din motive imputabile părții de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii, termenul de 6 luni s-a împlinit la 10 decembrie 2019, într-o zi de joi, lucrătoare, în accepțiunea textului enunțat anterior.

Un alt motiv expus de recurentă în cererea de recurs, care conferă un caracter scuzabil în efectuarea actelor de procedură în decursul celor 6 luni de la data încheierii de suspendare, îl reprezintă necomunicarea încheierii prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar, referitor la taxa judiciară de timbru stabilită pentru judecarea contestației în anulare.

Susținerea nu poate fi primită.

Înalta Curte notează că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de lipsa de stăruință a părții în judecarea litigiului și are la bază tocmai ideea de culpă a părții, care, prin neîndeplinirea obligațiilor procesuale într-un anumit interval de timp, a lăsat cauza în nelucrare. Or, în ipoteza dată, recurentei contestatoare îi incumba obligația de a stărui în soluționarea litigiului, având posibilitatea să fi solicitat judecata cauzei în lipsă până la momentul suspendării dispuse prin încheierea din 10 iunie 2019 sau, după suspendarea judecății, să fi formulat cerere de repunere pe rol până la împlinirea termenului de perimare de 6 luni. Aceasta a rămas în pasivitate până la momentul introducerii cererii de repunere pe rol, la 23 ianuarie 2020, când termenul de perimare era depășit. Totodată, în acord cu raționamentul Curții de Apel, încheierea de respingere a ajutorului public judiciar din 16 septembrie 2019 nu are semnificația unui act de întrerupere a termenului de perimare, cât timp este realizat de instanță și nu de partea care justifică un interes, astfel cum impun prevederile art. 417 C. proc. civ. "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.’’

Este greșit și ultimul argument prezentat în recurs, în sensul că cererea de repunere pe rol din 23 ianuarie 2020 a întrerupt cursul perimării. În opinia recurentei, aceasta respectă termenul de 6 luni, care se calculează excluzând lunile iulie și august, întrucât fac parte din vacanța judecătorească.

Modalitatea de calcul a termenului de perimare reliefată de recurentă nu este corectă, deoarece dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc durata termenului de perimare, sunt clare și nu fac nicio diferență între lunile care ar intra în calculul acestuia. Astfel, termenul de 6 luni are ca punct de plecare momentul pronunțării încheierii de suspendare și, cum s-a menționat în precedent, acesta s-a împlinit la 10 decembrie 2019.

Nu sunt incidente dispozițiile art. 417 C. proc. civ., fiind, într-adevăr, în prezența unei cereri de redeschidere a cursului judecății reprezentată de cererea de repunere pe rol prin care partea urmărește continuarea judecății, însă aceasta nu este valabil făcută, deoarece nu este însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul impus de lege, în primul rând, fapt care a și condus la aplicarea sancțiunii de anulare, ca netimbrată. În al doilea rând, o atare cerere a fost formulată ulterior împlinirii celor 6 luni de perimare, neavând aptitudinea, din acest punct de vedere, să producă un efect întreruptiv al termenului de perimare.

În consecință, în raport de considerentele înfățișate, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia perimării și a constatat perimată contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 163 din 15 aprilie 2019. Drept urmare, se apreciază că sunt nefondate criticile la adresa soluției de perimare, urmând a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Susținerea privitoare la consemnarea greșită a poziției procesuale a intimaților în legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată pricinuite de introducerea căii extraordinare de atac nu va fi analizată, întrucât nu are legătură cu soluția perimării, contestată de recurentă prin criticile de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 131 din 9 martie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.