Decizia nr. 219/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1392/2020 a Tribunalului Ilfov

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 14.06.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Statul Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ilfov a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. și S.C. B. S.R.L. obligarea pârâților la plata sumei de 629.064 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat prin activitatea infracțională în anii financiari 2009-2010, a obligațiilor fiscale accesorii; cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Ilfov Prin sentința civilă nr. 1392 din 24 iunie 2020, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 675A din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Statul Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1392 din 24 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamantul Statul Român, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, solicitând admiterea acestuia. În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a arătat că soluția dată a condus la o eronată aplicare a legii, motiv pentru care a reiterat elemente privind situația de fapt ce rezultă din dosarul penal nr. x/2013 soluționat de Tribunalul Ilfov. S-a arătat că prin sentința penală nr. 257/18.12.2015, Tribunalul Ilfov a dispus admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice București și a obligat pe inculpatul A. în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. B. la plata către partea civilă a sumei de 629.064 RON, reprezentând prejudicial adus bugetului de stat, suma la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, obligații ce se vor calcula în conformitate cu legislația fiscală, acestea fiind datorate de la data când obligația a devenit scadentă și până la data plății efective. Prin aceeași hotărâre s-a dispus menținerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din data de 19.02.2013 dată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în dosarul de urmărire penala nr. 41/P/2012 și s-a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor altor bunuri mobile și imobile, prezente și viitoare aparținând inculpatului A., precum și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând părții responsabile civilmente S.C. B., până la concurența sumei de 619.064 RON. Prin decizia penală nr. 867/A din data de 07.06.2017, Curtea de Apel București a desființat în parte sentința apelată, iar în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată în cauză. Față de această situație de fapt, reclamantul apreciază că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357-1359 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv: existența faptei ilicite și a prejudiciului; raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția sub forma intenției, neglijenței sau imprudenței. În ceea ce privește prejudiciul datorat bugetului de stat, apelantul reclamant a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpații cercetați. Cu privire la existența faptei ilicite și a prejudiciului, reclamantul a arătat că aceste condiții reies din modul de soluționare a acțiunii civile prin sentința penală nr. 257 din data de 18.12.2015, pârâții din prezenta cauză fiind obligați, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 629.064 RON reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, sumă la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, obligații ce se vor calcula în conformitate cu legislația fiscală, acestea fiind datorate de la data când obligația a devenit scadentă și până la data plății elective. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă din prejudiciul neacoperit care derivă din infracțiunea săvârșită de pârâți, ce constă în acțiunea de efectuare a unor operațiunii comerciale, respectiv de vânzare cereale în repetate rânduri, cu încasare, fără să înregistreze cele 65 facturi în contabilitatea societății, cu scopul de a se sustrage de la plata către stat a impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată datorată, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Reclamantul a considerat că prin modul de săvârșire a faptei, prin mijloacele și scopul urmărit se relevă fără dubiu atât pericolul social al faptei, cât și împrejurarea că pârâții au prevăzut și urmărit rezultatul acțiunilor sale, fiind relevată astfel intenția directă a acestora ca formă de vinovăție cu care fapta a fost săvârșită. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările în recurs Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul declarat de reclamanta reclamantul Statul Român, Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ilfov are în vedere următoarele: Înalta Curte, având a verifica, prioritar, respectarea cerințelor de formă impuse prin art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., ce vizează legala sa învestire cu analiza acestei căi de atac, constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, nefiind respectate dispozițiile legale anterior menționate care dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, deși lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac. Astfel, în cauză, prin decizia civilă nr. 675A din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Statul Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1392 din 24 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă. În motivarea acestei decizii s-a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale, anume nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite, aspect în raport de care nu s-a mai impus analiza celorlalte condiții, respectiv prejudiciul și legătura de cauzalitate existentă între fapta invocată de apelant, precum și prejudiciul pretins. În susținerea acestei concluzii, curtea de apel a analizat susținerile reclamantului expuse prin cererea de apel și a acordat valențe deciziei penale nr. 867/A din data de 07.06.2017 pronunțate de Curtea de Apel București prin care s-a dispus achitarea inculpatului A., iar acțiunea civilă alăturată procesului penal a fost lăsată nesoluționată, în conformitate cu art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. În speță, reclamantul, fără a combate argumentele instanței de apel care au condus la pronunțarea soluției, a reiterat, în cadrul cererii de recurs, în întregime motivele de apel, cu referire la situația de fapt dedusă judecății și la încadrarea în drept a pretențiilor formulate, apreciind că aceste critici se circumscriu cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Înalta Curte reține însă că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate. Or, în speță, Înalta Curte constată că, deși recurentul și-a fundamentat formal cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., nu a adus critici punctuale deciziei pronunțate de instanța de apel și nu a arătat în ce constau greșelile de judecată din hotărârea recurată, limitându-se să reitereze în mod fidel motivele de apel, regăsite la dosarul curții de apel. Or, aparența de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat. Având în vedere că reclamantul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Statul Român, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ilfov împotriva deciziei civile nr. 675 A din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,