ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 217/2022

Ședința publică din data de 03 februarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 07.04.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea contractului de donație autentificat sub nr. x din 30 martie 2017 de Biroul Individual Notarial C. și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 447/27.02.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 806A din 21 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a admis apelul, a anulat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

A constatat că asupra cererii intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente fazei procesuale a apelului se va pronunța instanța în rejudecare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta B..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a formulat, în esență, următoarele critici:

- prima instanță, analizând probatoriul administrat în cauză, în mod corect a reținut că sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea contractului, prevăzute de art. 1204 C. civ.;

- instanța de apel, în mod greșit, a apreciat că nu s-a cercetat fondul pricinii și că nu s-a administrat un probatoriu corespunzător;

- la termenul de judecată din 30 ianuarie 2018, când prima instanță a pus în discuție administrarea de probe, reclamantul, prin apărător, a renunțat în mod expres la proba cu expertiza medico-legală prin care să se constate existența discernământului, precum și la proba cu martori, singura probă administrată fiind cea cu înscrisuri; or, având în vedere poziția părții, nu se poate aprecia că nu a existat o administrare a probatoriului;

- proba cu martori și cu interogatoriul pârâtei nu ar fi fost concludentă pentru stabilirea existenței discernământului în persoana reclamantului la data încheierii contractului de donație;

- reclamantul a depus înscrisuri medicale din care reiese că ar avea afecțiuni abdominale, iar nu probleme legate de discernământ;

- reclamantul a avut o poziție oscilantă pe parcursul litigiului întrucât prin cererea de chemare în judecată invocă faptul că dolul constă în omisiunea introducerii soției sale în contractul de donație, iar în motivele de apel susține că a fost în eroare cu privire la actul încheiat, având convingerea că a consimțit la un contract de întreținere, iar nu la unul de donație;

- contractul de donație poate fi revocat pentru ingratitudine sau pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul, or - în cauză - nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera aceste două cazuri;

- reclamantul a consimțit liber la încheierea contractului de donație;

- recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecința menținerii hotărârii tribunalului;

- în drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

La data de 30.10.2020, intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

La data de 24 iunie 2021, recurenta-pârâtă a formulat punct de vedere la raport prin care a precizat că înțelege să își întemeieze calea de atac și pe cazul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 295A din 26 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 18 noiembrie 2021.

Prin aceeași încheiere, s-a pus în vedere recurentei să indice moștenitorii intimatului - decedat, sub sancțiunea suspendării cauzei prevăzută de art. 412 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul declarat de pârâta B., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reține că deși pârâta invocă în susținerea motivelor de nelegalitate formulate împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material-, în realitate din criticile formulate, ce vizează-în esență-greșita apreciere a instanței de apel cu privire la faptul că prima instanță nu a cercetat fondul pricinii deduse judecății-reclamă încălcarea unor norme de procedură, aspect ce se poate subsuma cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă sunt nefondate.

Obiectul litigiului pendinte, astfel cum a fost supus judecății prin elementele cererii introductive și analizat de instanțele de fond, îl constituie nulitatea absolută a donației cu care a fost gratificată pârâta pentru lipsa consimțământului valabil dat de reclamant la încheierea actului și a lipsei discernământului datorat bolilor de care suferă și vârstei înaintate, precum și repunerea părților în situația anterioară.

Faptic, astfel cum judicios a expus instanța de apel situația de fapt rezultată din dosarul cauzei, în susținerea, respectiv combaterea pretențiilor expuse prin cererea introductivă, atât reclamantul, cât și pârâta au formulat cerere de probatorii, în sensul următor: reclamantul - proba cu înscrisuri, testimonială, cu interogatoriul pârâtei și a expertizei medico-legale, iar pârâta - proba cu înscrisuri, testimonială, cu interogatoriul reclamantului și înregistrări video Biroul Notarial C..

Pârâtul a renunțat la administrarea probei cu expertiza medico-legală la termenul de judecată din data de 30.01.2018 - momentul discutării probatoriului, ambele părți solicitând admiterea celorlate probe solicitate în cauză. Prin încheierea din data de 30.01.2018, prima instanță a respins probele solicitate, ca fiind neutile soluționării cauzei, față de "având în vedere conținutul cererii de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosarul cauzei".

Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 447/27.02.2018, tribunalul a respins acțiunea în anularea contractului de donație, reținând în considerentele hotărârii pronunțate că "ansamblul probatoriului administrat în cauză nu confirmă ipotezele susținute de reclamant".

În raport de această situație de fapt este just raționamentul curții de apel, în cenzurarea hotărârii primei instanțe, potrivit căruia modul de soluționare a cauzei de către tribunal echivalează cu necercetarea fondului cauzei și încălcarea dreptului la apărare al părților în condițiile în care prima instanță, fără a administra în mod direct probe în acest sens, a conchis că din probatoriul administrat contractul de donație nu este afectat de vicii de nevalabilitate.

Dacă în privința motivului de nevalabilitate a contractului de donație constând în lipsa discernământului reclamantului la momentul încheierii acestuia, reclamantul, deși a propus în termen legal, printre alte probe, și pe cea cu expertiza medico-legală, a renunțat la administrarea acesteia, prima instanță analizând susținerile părții prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în ce privește motivul de nevalabilitate constând în vicierea consimțământului prin eroare sau dol, în lipsa administrării unor probe utile pentru stabilirea stării de fapt, tribunalul nu putea respinge cererea de chemare în judecată bazându-se doar pe susținerile părților.

Astfel, corect a reținut curtea de apel lipsa de substanță a aserțiunilor primei instanțe conform cărora "ansamblul probatoriului administrat în cauză nu confirmă ipoteza susținută de reclamant în sensul că acesta a dorit să încheie un contract de donație cu sarcini, nu un contract de donație fără sarcini", respectiv "ansamblul probatoriului administrat nu se confirmă ipoteza susținută de reclamant", deși probele solicitate de reclamant au fost respinse ca fiind neutile soluționării cauzei.

În egală măsură, sunt criticabile și aprecierile primei instanțe cu privire la voința reclamantului strict prin prisma poziției și afirmațiilor pârâtei din întâmpinare, care a concluzionat - în lipsa administrării unor probe în cursul judecății-, că pârâta nu a efectuat manopere dolosive asupra reclamantului pentru a-l determina să încheie contractul de donație.

Faptul că donația reprezintă un contract solemn, a cărui valabilă încheiere presupune forma autentică, conform art. 1011 C. civ., nu conduce la atașarea unei prezumții irefragabile de valabilitate actului încheiat în fața notarului public, cu respectarea formei solicitate de dispozițiile legale anterior indicate, partea interesată având posibilitatea să invoce și să facă dovada cauzelor care lipsesc de efecte actul încheiat, iar instanța are îndatorirea să administreze probe pentru corecta stabilire a situației de fapt și soluționarea legală a cauzei.

Reținând netemeinicia criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 806A din 21 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2022.