ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 octombrie 2017 pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C., D., E. și F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în principal, nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 29 mai 2017 și a actului adițional nr. x la această promisiune din 10 august 2017 autentificat sub nr. x cât și a donației inserate în cuprinsul acestui act adițional, iar, în subsidiar, pentru situația în care nu se vor reține motive de nulitate absolută, să se constate nulitatea relativă a celor trei acte juridice menționate. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1246 - 1259, art. 1011 - 1017 C. civ., Legea nr. 17/2000. La 5 decembrie 2017 reclamanții au depus cerere de precizare a acțiunii, prin care au învederat că obiectul celor trei acte juridice mai-sus menționate îl reprezintă imobilul situat în București, Aleea x, lot x, care este înscris în cartea funciară cu numărul x București.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 1911 din 30 octombrie 2018 Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F. și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 1830 A din 18 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1911 din 30 octombrie 2018 și a încheierii de ședință din 13 martie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A obligat pe apelanții-reclamanți la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-pârâți F. și E. și la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C..

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 1830 A din 18 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanții A. și B..

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 9 februarie 2021. Prin cererea de recurs, reclamanții A. și B. au solicitat admiterea căii de atac, modificarea în tot a deciziei atacate și, pe cale de consecință, admiterea pe fond a cererii de chemare în judecată. După ce în primele patru pagini ale recursului au prezentat pe larg situația de fapt și succesiunea desfășurării relațiilor dintre părți, recurenții-reclamanți au continuat expunerea situației de fapt, arătând că pârâții E. și F. nu au explicat reclamanților că urma să se încheie o donație fără sarcini, deși se discutase că reclamanții vor achiziționa un apartament pentru aceștia. Nu se poate reține valabilitatea donației în ceea ce privește suma de 58.000 € pentru pârâții E. și F., cu care nu aveau nicio legătură de rudenie sau afinitate, astfel că nu se poate reține liberul consimțământ, neviciat al reclamanților în ceea ce privește donația inserată în actul adițional încheiat la 10 august 2017. În mod nelegal, instanța de apel a apreciat că expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză poate fi reținută ca mijloc de probă, cu ignorarea faptului că raportul de expertiză este în contradicție cu actele medicale de la dosar și cu situația de fapt reală. Motivul principal pe care instanța de apel a întemeiat soluția de respingere a apelului este reprezentat de faptul că în cauză apelanții prezintă discernământ, argumentând soluția pe expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză, iar aceasta contravine probei cu acte, mai exact, contravine actelor medicale depuse la dosarul cauzei. Reclamanții au solicitat instanței de recurs ca, analizând conținutul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică prin raportare la actele medicale care stabilesc că reclamantul A. suferă de Alzheimer - forma severă, să constate că în mod nelegal instanța de apel nu a constatat lipsa de obiectivitate a membrilor comisiei care au întocmit raportul. Au mai susținut că instanța de apel nu a constatat că raportul de expertiză întocmit nu poate îndeplini funcția probatorie în acest proces și nu a constatat necesitatea efectuării unui alt raport de expertiză medico-legală psihiatrică. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, analizat în complet de filtru la 6 decembrie 2021. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că se pune problema nulității recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de reclamanții A. și B. sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - indicat ca temei al cererii de recurs. Raportul a fost comunicat părților la 13 decembrie 2021. La 24 decembrie 2021 intimații-pârâți F. și E. au depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivarea căii de atac. La 5 ianuarie 2022 recurenții-reclamanți au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu, arătând că aspectele prezentate în cererea de recurs se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 20 ianuarie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimații-pârâți F. și E., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenții-reclamanți au prezentat pe larg situația de fapt, arătând că instanța de apel a apreciat că expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză poate fi reținută ca mijloc de probă, cu ignorarea faptului că raportul de expertiză este în contradicție cu actele medicale de la dosar și cu situația de fapt reală. Înalta Curte constată că susținerile recurenților-reclamanți din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Nemulțumirile părților vizând situația de fapt și succesiunea desfășurării relațiilor dintre părți nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, reprezentând chestiuni de fapt, ce se analizează în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. De asemenea, modalitatea în care instanța de apel a înțeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică la care au făcut trimitere recurenții-reclamanți) nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecății în calea extraordinară de atac a recursului, fiind o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanța de control judiciar. Astfel cum au fost formulate, criticile prezentate de recurenți nu vizează argumentele legale prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 1830 A din 18 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. În aceste condiții, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. Având în vedere soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligați recurenții-reclamanți A. și B. la plata către intimații-pârâți E. și F. a sumei de 1.000 RON, constând în onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă față de complexitatea redusă a cauzei, ținând cont de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului și având în vedere că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată acordat în filtru.