ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1770/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de față reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 martie 2017 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au solicitat plata de despăgubiri în sumă de 1.531.053,80 RON (284.917 RON debit principal și 1.246.136,48 RON penalități de întârziere) pentru prejudiciul cauzat prin ocuparea fără titlu a terenului aparținând reclamantului Municipiul Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 266 din 23 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 3/A din 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 266 din 23 iunie 2017 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2017, care a fost menținută.

Prin decizia nr. 2188/21 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar împotriva deciziei nr. 3/A/11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Prin decizia nr. 67/A din 2 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj Napoca, secția I civilă a fost admis în parte apelul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin Primar și Municipiul Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 266 din 23 iunie 2017 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2017, pe care a schimbat-o; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin Primar și Municipiul Cluj-Napoca și a obligat pârâta S.C. A. S.R.L., prin lichidator, B. să plătească reclamanților Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca suma de 113.880 RON reprezentând despăgubiri aferente anilor 2013 și 2015. A respins restul pretențiilor.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, reclamanții Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, prin primar și Municipiul Cluj-Napoca au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenții-reclamanți Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar și Municipiul Cluj-Napoca au susținut că hotărârea este nelegală, întrucât deși instanța de apel a reținut că a existat o faptă ilicită, respectiv ocuparea fără titlu a terenurilor aflate în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca după expirarea abonamentelor de către S.C. A. S.R.L., care a fost neîntreruptă în contextul în care constatările organelor de inspecție/control s-au realizat la intervale de timp succesive și au vizat aceleași locații, operand astfel o prezumpție simplă de ocupare continuă, în timp a proprietății Municipiului Cluj-Napoca, totuși a considerat ca reclamanții nu au probat existența și cuantumul prejudiciului pentru întreaga perioadă pretinsă.

În acest sens, recurenții-reclamanți au apreciat că au fost depuse la dosar toate înscrisurile, respectiv fișele de calcul întocmite pentru terenurile ocupate abuziv, calculate în baza HCL nr. 59/2013. nr. 550/2013 și nr. 494/2014 arătând că hotărârile Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, adoptate în temeiul art. 283 alin. (1) din Codul fiscal și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 (dispoziții legale în vigoare la acea data) și invocate ca temei al pretențiilor privind despăgubirile pentru ocuparea abuzivă a terenului în perioada 2013-2016, au reglementat anual taxele și impozitele locale aplicabile în unitatea administrativ teritorială Municipiul Cluj-Napoca, sunt astfel acte administrative cu caracter normativ.

A fost invocată și decizia nr. 1718/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit căreia actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, motiv pentru care hotărârile care au stat la baza emiterii fișelor de lipsă de folosință au valoare de lege, cuantificarea efectivă a prejudiciului fiind prevăzută în respectivele fișe, astfel că în mod greșit instanța de apel a reținut că prejudiciul nu a fost dovedit.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 iunie 2021, completul de filtru a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate și a admis, în principiu, recursul formulat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin primar, și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 67/A din 2 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Înalta Curte a reținut că recursul a fost declarat în termen, iar în cuprinsul cererilor de recurs sunt dezvoltate motive de nelegalitate de natură a fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de aer 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenți, Înalta Curte reține că ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pot fi: existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii, ceea ce nu se verifică în cauză.

Din analiza deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel și-a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevede că "în considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților", neexistând contrarietate în sensul susținut de reclamanții recurenți din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cum motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță, Înalta Curte reține că instanța de apel și-a argumentat atât în fapt, cât și în drept soluția adoptată, neexistând elemente contradictorii sau străine de cauză, în condițiile în care instanța a analizat raporturile juridice dintre părți în limitele învestirii și a situației de fapt conturată în cauză și necontestată.

Astfel, instanța de apel în motivarea/argumentarea soluției adoptate a reținut ca "potrivit situației de fapt reținute de prima instanță și necontestate în apel, la data de 20 ianuarie 2000 a fost încheiat între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și S.C. A. S.R.L. contractul de asociere în participațiune nr. x/20.01.2017, având ca obiect exploatarea terenului aparținând domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, ocupat cu rețeaua de comerț stradal cu profil de comercializare presă și carte. Valoarea dreptului de folosință a terenului a fost stabilită la 1500000 ROL/an/amplasament, sumă ce se va indexa anual cu rata inflației sau 1% din profitul brut al obiectivului asocierii, dar nu mai puțin de 1500.000 rol/an/amplasament pe toată durata asocierii (14-16 dosar fond). La data de 1 ianuarie 2011 contractul de asociere în participațiune a încetat prin ajungerea la termen."

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că "referitor la tipul de răspundere ce stă la baza pretențiilor formulate, reclamanții au arătat că pretențiile au fost întemeiate atât pe temei contractual, cu referire la abonamentele încheiate inițial între părți, cât și pe temei delictual, în ceea ce privește ocuparea abuzivă de către pârâtă a proprietății Municipiului Cluj-Napoca.

În acord cu susținerile reclamanților referitoare la temeiul de drept al pretențiilor, în primul ciclu procesual s-au examinat pretențiile aferente anilor 2011 și 2012 din perspectiva regulilor aplicabile răspunderii civile contractuale, reținându-se că abonamentele depuse la dosar nu au fost semnate de către pârâtă, nefiind opozabile acesteia, sumele fiind stabilite în mod unilateral de către reclamanți. Întrucât pârâta nu și-a asumat obligația de a achita sumele menționate în abonamente, aceasta nu poate fi obligată pe temei contractual la plata respectivelor sume."

De asemenea, instanța de apel și-a motivat soluția de admitere în parte a acțiunii reținând că: "În ceea ce privește cererea reclamanților privind plata sumelor consemnate în abonamente și a unor penalități calculate la acestea, solicitate pe temeiul răspunderii civile contractuale, reclamanții nu au formulat critici de nelegalitate în motivele de recurs, astfel încât soluția pronunțată de instanța de fond, menținută în apel, în primul ciclu procesual, a intrat sub puterea lucrului judecat astfel încât nu mai poate fi examinată în rejudecarea apelului".

În privința capătului de cerere având ca obiect despăgubirea pentru ocuparea abuzivă a terenului, calculată în raport cu taxa pentru ocuparea abuzivă de 15 RON/mp/zi, pe baza fișelor de calcul întocmite pentru anii 2013-2016, a capătului privind majorările de întârziere aferente și a capătului privind obligarea pârâtei de a achita în continuare taxa pentru ocuparea abuzivă, până la eliberarea amplasamentelor, instanța de apel a reținut că reclamanții au depus în probațiune "copii de pe următoarele înscrisuri: HCL nr. 59/2013, prin care se stabilește începând cu 01.02.2013, taxa pentru amenajări de orice tip executate fără autorizație de construire de 15 RON/mp/zi; HCL nr. 494/2014, prin care se stabilește începând cu 01.01.2015, taxa pentru amenajări de orice tip executate fără autorizație de construire sau pentru care nu se deține abonament în valabilitate de 15 RON/mp/zi ."

În același sens, instanța de apel a reținut în motivarea soluției adoptate că "deși HCL nr. 550/2013 a fost indicată în cererea de chemare în judecată și prin cererea de apel pentru dovedirea cuantumului prejudiciului aferent anului 2014 reclamanții apelanți nu au depus la dosar acest înscris".

Față de obiectul dedus judecății, în raport de stadiul procesual al cauzei, rejudecare după casare, instanța de apel a analizat condițiile răspunderii civile delictuale reținând că "În speță, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în ocuparea fără niciun titlu a terenurilor aflate în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca, respectiv str. x, P-ța Unirii nr. 10, P-ța Unirii nr. 23 și str. x fn, după expirarea abonamentelor". "Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, potrivit art. 1385 alin. (2) C. civ. și trebuie dovedit de partea care îl reclamă. În speță, prejudiciul constă în lipsirea proprietarului Municipiul Cluj Napoca de folosința proprietății sale, respectiv locațiile ocupate fără titlu din str. x, P-ța Unirii nr. 10 și 23 și str. x fn.

În argumentarea soluției, instanța de apel a arătat că: "Hotărârile Consiliului Local de care se prevalează reclamanții apelanți, respectiv HCL nr. 59/2013 și HCL nr. 494/2014 reprezintă acte administrative cu caracter normativ, elaborate și adoptate cu respectarea condițiilor legale, care au un caracter obligatoriu în domeniul pe care îl reglementează, independent de natura procedurii în cadrul căreia este invocat. Potrivit art. 49 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada adoptării hotărârilor de consiliu local invocate în prezenta cauză, "hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică". Sub aspectul sferei de reglementare, actele administrative cu caracter normativ adoptate de autoritățile publice locale, întocmai ca și cele adoptate la nivel central (cum sunt ordonanțele sau hotărârile Guvernului), pot conține dispoziții normative aplicabile într-o diversitate de raporturi juridice, inclusiv în raporturi juridice civile, cum sunt cele referitoare apărarea proprietății publice a respectivei unități administrativ teritoriale.

Actul normativ adoptat de autoritatea administrației publice locale, din momentul intrării sale în vigoare, guvernează deplin relațiile sociale la care se referă, nimeni neputând să se sustragă aplicării sale pe motiv că nu cunoaște legea, fiind aplicabil principiul nemo censetur ignorare legem, existând deci o prezumție absolută de cunoaștere a legii.

Hotărârile consiliului local cuprind norme juridice prin care această autoritate a administrației publice locale, reglementată de art. 120-121 din Constituție, rezolvă problemele de interes local care sunt de competența sa de soluționare și, totodată, își manifestă autoritatea în unitatea administrativ-teritorială. Fiind acte de realizare a atribuțiilor conferite de lege, hotărârile consiliului local reprezintă acte administrative obligatorii și executorii, cu condiția respectării legii.

Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, adoptate în temeiul art. 283 alin. (1) din Codul fiscal și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 (în privința ambelor dispoziții legale referirea fiind făcută la forma care era în vigoare la acea dată) și invocate ca temei al pretențiilor privind despăgubirile pentru ocuparea abuzivă a terenului în perioada 2013-2016, au reglementat anual taxele și impozitele locale, aplicabile în unitatea administrativ teritorială, printre acestea fiind și taxa de 15 RON/mp/zi pentru ocuparea abuzivă a domeniului public. Scopul acestei taxe a fost tocmai acela de a sancționa fapta delictuală constând în ocuparea fără drept a terenului proprietatea publică a unității administrativ teritoriale. Caracterul administrativ al acestor acte normative nu limitează aplicabilitatea lor doar în raporturile de drept administrativ, obligativitatea normei care a instituit această taxă putând fi invocată, ca în cazul oricărei alte norme legale, în orice litigiu care vizează ocuparea fără drept a proprietății publice, cum este și litigiul de față.

Împrejurarea că pârâta nu a semnat fișele de calcul este irelevantă, deoarece acestea nu au decât un rol contabil, de cuantificare a prejudiciului,iar lipsa acordului pârâtei cu privire la stabilirea despăgubirii împotriva sa fiind chiar motivul care-i determină pe reclamanți să apeleze la justiție".

Din perspectiva celor expuse, în condițiile în care instanța de apel și a argumentat/motivat soluția pronunțată, arătând atât motivele de fapt, cât și de drept, precum și "motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), indicat de reclamanți ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, aspecte ce nu se verifică în cauză, în condițiile în care examinarea raporturilor juridice dintre părți a fost efectuată din perspectiva condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 și 1357 C. civ.

În ceea ce privește prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale instanța de apel a reținut că:

"Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, potrivit art. 1385 alin. (2) C. civ. și trebuie dovedit de partea care îl reclamă. În speță, prejudiciul constă în lipsirea proprietarului Municipiul Cluj Napoca de folosința proprietății sale, respectiv locațiile ocupate fără titlu din str. x, P-ța Unirii nr. 10 și 23 și str. x fn".

Prin urmare, din HCL nr. 59/2013, prin care se stabilește începând cu 01.02.2013, taxa pentru amenajări de orice tip executate fără autorizație de construire de 15 RON/mp/zi și HCL nr. 494/2014, prin care se stabilește începând cu 01.01.2015, taxa pentru amenajări de orice tip executate fără autorizație de construire sau pentru care nu se deține abonament în valabilitate de 15 RON/mp/zi coroborate cu fișele de calcul aferente anilor 2013 și 2015, prin care s-a stabilit o taxă de 15 RON/mp/zi pentru amenajările de orice tip executate fără autorizație de construire, respectiv 13.140 RON/an pentru locațiile ocupate fără titlu din P-ța Unirii nr. 10, P-ța Unirii nr. 23, str. x și 17.520 RON/an pentru locația din str. x fn. rezultă că prejudiciul suferit de reclamanți este în cuantum total de 113.880 RON,reprezentând despăgubiri aferente anilor 2013 și 2015."

Din perspectiva celor expuse, cum niciuna din criticile reclamanților recurenți nu se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin primar, și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 67/A din 2 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin primar, și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 67/A din 2 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2021.