ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1455/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

asupra recursurilor de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 27 august 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Instituția Prefectului Județului Prahova, Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cerașu și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Măneciu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială absolută a titlurilor de proprietate ale comunei Cerașu, respectiv a Ordinelor nr. 81/08.07.1994 și 190/31.03.2011 pentru terenurile cu destinația de fâneață în suprafață de 38118 mp, 141956 mp, 353395 mp și 21711 mp, situate în pct. Șuvițele Benii, pe raza teritorial administrativă a comunei Măneciu.

În drept a invocat dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 coroborate cu dispozițiile art. 430 C. proc. civ. și ale Legii nr. 18/1991 completate și modificate.

Prin încheierea de ședință din 13 august 2029, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins excepțiile lipsei de interes și calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Cerașu, Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Măneciu și Comisiei Județene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova, pentru considerentele expres arătate în cuprinsul actului.

Prin sentința civilă nr. 3163 din 15 decembrie 2020, instanța a admis în parte acțiunea precizată, a dispus anularea Ordinului Prefectului județului Prahova nr. 190 din 31.03.2011, a respins excepțiile inadmisibilității capătului de cerere privind capătul de cerere referitor la anularea formularului S1/22.07.2013, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Prahova, invocate de aceasta prin întâmpinare. A admis excepția tardivității capătului de cerere privind anularea formularului S1/22.02.2013 și a respins acest capăt de cerere, ca tardiv. A obligat pârâta U.A.T. Cerașu să plătească reclamantului suma de 600 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.

Împotriva încheierii din 13 august 2019 și a sentinței sus-menționate au declarat apel pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cerașu și Unitatea Administrativ Teritorială Cerașu.

Prin decizia civilă nr. 1208 din 24 mai 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesual active a apelantei U.A.T. Cerașu și, în consecință, a respins apelul declarat de aceasta ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis apelul declarat de apelanta Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cerașu și Unitatea Administrativ Teritorială Cerașu împotriva încheierii din 13 august 2019 și a sentinței de fond și, în consecință, a schimbat, în tot, încheierea și sentința apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual active a reclamantului și respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Hotărârea de apel a fost atacată pe calea recursului de reclamantul A. și pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Măneciu.

Raportul și suplimentul la acesta, întocmite în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., au fost analizate în completul filtru și au fost comunicate părților potrivit dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs.

Recurentul a expus un punct de vedere la raportul inițial, arătând că actul este întocmit în conformitate cu prevederile legale și evidențiază corect problema dedusă judecății.

Intimatele nu au depus întâmpinări la cererile de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursurile în raport de excepția de inadmisibilitate, semnalată și prin suplimentul la raportul de admisibilitate în principiu a recursului, excepție a cărei analiză este prioritară conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare’’ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare:

"în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..’’.

Norma legală mai sus redată definește categoria "proceselor funciare’’, în care include nu numai plângerile și contestațiile, dar și alte litigii apărute în urma aplicării Legilor fondului funciar, respectiv nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997.

În speță, prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Instituția Prefectului Județului Prahova, Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova - Ploiești, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cerașu și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Măneciu, solicitând instanței să constate nulitatea parțială absolută a titlurilor de proprietate ale comunei Cerașu, respectiv a Ordinelor nr. 81/08.07.21994 și 190/31.03.2011 pentru terenurile cu destinația de fâneață, în suprafață de 38.118 mp și 21.711 mp, situate în pct. Șuvițele Benii, pe raza teritorială a comunei Măneciu.

Se observă că un astfel de litigiu, sub aspectul obiectului acțiunii și al părților implicate în conflictul judiciar, are natura unui litigiu de "fond funciar’’, căruia îi sunt aplicabile procedura prevăzută din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, lege specială ce conține și dispoziții procedurale pentru desfășurarea "proceselor de fond funciar - lato sensu’’ și prevede, în cadrul art. 5, că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului ’’.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă’’, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.’’.

Dispozițiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012, au incidență în cauza de față.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului.

Față de cele menționate, în aplicarea art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2012 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia civilă nr. 1208 din 24 mai 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, are un caracter definitiv, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționat un proces funciar și, deci, nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri exercitate în cauză, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Măneciu împotriva deciziei nr. 1208 din 24 mai 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.