ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1188/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2250 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Comisia locală de fond funciar Cerașu împotriva Sentinței civile nr. 1845 din 10 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-reclamantă Comisia locală de fond funciar Cerașu. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 ianuarie 2018 și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 12.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea reclamantei Comisia locală de fond funciar Cerașu, prin care s-a solicitat, în contradictoriu pârâtele Comisia locală de fond funciar Măneciu, Comisia județeană de fond funciar Prahova și Instituția Prefectului Prahova, să se constate nulitatea absolută parțială a Ordinului prefectului nr. 125 din 11 iunie 2013 și a Hotărârii nr. 6449 din 24 noiembrie 2008, emise de Comisia Județeană Prahova cu privire la amplasamentele terenurilor în suprafață totală de 169 ha, situate în comuna Măneciu, pct. Valea Stânii și Șuvițele Benii, terenuri pe care reclamanta le-ar deține în calitate de proprietară, în temeiul Ordinelor nr. 81/1994 și nr. 190 din 31 martie 2011.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, s-a procedat, în baza Ordinului nr. 125/2013 și a Hotărârii nr. 6449/2008, la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Comisiei locale Măneciu asupra suprafețelor de teren în litigiu, de 169 ha, pct. Valea Stânii și Șuvițele Benii, fără să se țină seama de dreptul său de proprietate asupra acestor terenuri, dobândit în urma reconstituirii, în temeiul Ordinelor nr. 81/1994, nr. 190/2011, în raport de Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3880/926 din 7 iunie 1926.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) pct. i, ii și lit. d) din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, raportul juridic dedus judecății are ca obiect o acțiune în materia fondului funciar.

Potrivit art. 1 al Titlului XIII, "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare:

"În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..".

Art. 5 alin. (1) din același act normativ, prevede că:

"Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M.Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că: (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Dispozițiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 au incidență în cauza de față.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Aceasta înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale sus redate rezultă că Decizia civilă nr. 2250 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Comisia locală de fond funciar Cerașu împotriva Deciziei civile nr. 2250 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Comisia locală de fond funciar Cerașu împotriva Deciziei civile nr. 2250 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2018.

Procesat de GGC - LM