ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1436/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 06 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți și Tribunalul Constanța, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâților la plata sumei de 1500 RON reprezentând contravaloarea ușii de la intrarea în locuința sa; plata sumei de 5000 RON reprezentând daune morale și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest proces.

Prin sentința nr. 28 din 10 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

La data de 05 iulie 2021, reclamanta A. a formulat cerere de lămurire și completare a sentinței civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Prin sentința civilă nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins cererea de lămurire dispozitiv, ca neîntemeiată, și cererea de completare a dispozitivului, ca tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis excepția tardivității, s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019 și, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit instanțele de judecată au respins cererea de chemare în judecată, în condițiile în care eroarea judiciară s-a produs în baza mandatului de percheziție nr. x/2015, iar aceasta a depus la dosar toate dovezile care probau despăgubirile solicitate reprezentând prejudiciul material și moral suferit.

Totodată, a susținut că este bolnavă și are venituri modeste, iar Statul Român trebuie să asigure despăgubirile pentru fapta reclamată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 ianuarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată părților la data de 11 decembrie 2021, iar intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului pentru lipsa criticilor de nelegalitate. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 25 martie 2022, s-a stabilit termen la data de 22 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității căii de atac, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Interpretarea prevederilor legale mai sus menționate impune concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca partea recurentă să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Astfel, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Drept urmare, nu pot fi deduse judecății instanței de recurs argumente prin care se critică stabilirea situației de fapt ori interpretarea dată de instanțele de fond probelor administrate în cauză, având în vedere că instanța de recurs nu exercită un control judiciar asupra temeiniciei hotărârii recurate.

În cauză, prin decizia civilă nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis excepția tardivității, s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de către reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019 și, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Prin recursul formulat, aspectele dezvoltate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs vizează situația de fapt și aprecierea probatoriului, arătând doar simpla nemulțumire a acesteia cu privire la soluția pronunțată de instanțele de judecată, fără a se aduce critici de nelegalitate împotriva hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Or, cum obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de respingere a apelului împotriva sentinței civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019, ca tardiv, și a apelului împotriva sentinței civile nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, ca nefondat, astfel încât criticile din recurs trebuiau a se circumscrie acestor dezlegări.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 277,5 RON, prin încheierea din data de 02 martie 2022, taxa judiciară de timbru datorată de recurenta-reclamantă A. în vederea soluționării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.