ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 111/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 12.03.2021 sub nr. x/2021 reclamanții S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de către D.G.F.P. Craiova, Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți - Poliția orașului Drobeta-Turnu Severin și Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin au formulat cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 271.300 RON, compusă din sumele de 15.300 RON reprezentând valoare prejudiciu ca urmare a degradării tehnice, 250.000 RON reprezentând venituri din închiriere pe care reclamantul nu le-a putut obține și 6.000 RON reprezentând contravaloarea impozitului auto, apreciind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1357, 1373, 1381, 1385, 1386 C. civ., art. 45, 52, 53 din Constituție, art. 194, 254, 451 raportat la 453 C. proc. civ., CEDO.

Prin sentința nr. 47 din data de 21.10.2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2021 s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

S-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

S-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului B..

S-a respins cererea formulată de acesta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

S-a respins excepția lipsei calității procesul pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor.

S-a respins excepția lipsei calității procesul pasive a Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți.

S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți - Poliția Orașului Drobeta-Turnu Severin, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de către DGFP Craiova, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.

S-a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 42.581 RON reprezentând valoarea uzurii cauzată de depozitarea necorespunzătoare a autoutilitarei înregistrată sub nr. MH.05. SOR.

S-a respins în rest acțiunea.

S-a respins acțiunea formulată împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor.

A fost obligat pârâtul, către reclamantă, la plata sumei de 3387,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru 1887,43 RON, onorariu expert 1000 RON și 500 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți și Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Prin decizia civilă nr. 54 din data de 17 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții S.C. A. S.R.L. și Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, împotriva sentinței civile nr. 47 de la 21 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul reclamant B., intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.

A fost admis apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 47 de la 21 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., intimatul-reclamant B. si intimații-pârâți Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, ca inadmisibilă.

Au fost înlăturate dispozițiile sentinței privind respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, excepție subsecventă excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței.

A fost respinsă cererea apelantei-reclamante S.C. A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova – secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți, care a solicitat admiterea acestuia și schimbarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și exonerării IPJ Mehedinți de la plata sumei de 42.581 RON reprezentând contravaloarea uzurii, precum și de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3387,43 RON.

În ceea ce privește respingerea apelului formulat cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public — Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a IPJ Mehedinți, recurentul-pârât a susținut următoarele:

Prin ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii din 05.12.2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, în dosarul penal cu nr. x/2014, a dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra autocamionului marca C. cu nr. x, seria de șasiu x. Astfel, a apreciat că, în lipsa ordonanței procurorului, sechestrul asupra autocamionului marca C. cu nr. x nu ar fi avut loc.

Având în vedere acest aspecte, recurentul-pârât a susținut că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin are calitate procesuală pasivă, din moment ce prin actul emis de către această instituție s-a dispus instituirea măsurii sechestrului, IPJ Mehedinți acționând strict în baza dispozițiilor procurorului.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin și admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a IPJ Mehedinți.

În ceea ce privește suma de 42.581 RON, reprezentând valoarea uzurii, cauzată prin depozitarea necorespunzătoare, s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, având în vedere următoarele:

IPJ Mehedinți nu a dispus măsura sechestrului asigurator în dosarul penal x/2014, astfel că nu se poate reține în sarcina sa nici vinovăția și nici existența vreunei fapte ilicite atâta timp cât, în cauza penală, titularul dreptului de dispoziție a fost Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin.

De asemenea, a susținut că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a Inspectoratului de Poliție Județean Mehedinți, în baza art. 1357 alin. (1) C. civ., trebuie îndeplinite cumulativ, mai multe condiții, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției în comiterea faptei ilicite.

Pentru ca dreptul la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită să ia naștere și să poată fi ridicată o pretenție la repararea daunei suferite, se impune ca prejudiciul să fie cert.

În ceea ce privește fapta ilicită, recurentul-pârât a susținut că reclamantul trebuie să dovedească, în acord cu dispozițiile art. 249 din Legea 134/2010, fapta ilicită comisă de Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, întrucât din motivarea acțiunii nu reiese care ar fi aceasta. Or, IPJ Mehedinți nu a săvârșit nicio fapta ilicită, acesta nefăcând altceva decât să se conformeze dispozițiilor cuprinse în ordonanța procurorului, instituția parchetului fiind cea care a dispus măsurile care au fost luate în cauză, iar nu IPJ Mehedinți.

Referitor la existența vinovăției, s-a precizat faptul că IPJ Mehedinți nu a acționat cu vinovăție, întrucât nu a făcut altceva decât să se supună ordonanței procurorului, acesta neacționând în mod liber și deliberat, ci a acționat ca urmare a dispozițiilor procurorului care a instrumentat dosarul penal nr. x/2014

Din economia textelor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 și art. 56 alin. (1) C. proc. pen.. rezultă că procurorul este cel care controlează și conduce activitatea desfășurată în dosarele penale, acesta fiind singurul în drept a dispune măsuri în dosarele penale instrumentate, organele de poliție fiind obligate să ducă la îndeplinire dispozițiile acestuia. Or, atâta timp cât IPJ Mehedinți nu a dispus măsura sechestrului asigurator în dosarul penal x/2014, rezultă că în sarcina sa nu pot fi reținute nici vinovăția si nici existenta vreunei fapte ilicite atâta timp cât, în cauza penală, titularul dreptului de dispoziție a fost Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin.

Prin urmare, a considerat că în prezenta cauză nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite sau a vinovăției ca și elemente ale răspunderii civile delictuale, în condițiile în care probele existente la dosarul penal privind pe numitul B., au creat convingerea procurorului de caz cu privire la vinovăția inculpaților, achitarea acestora fiind rezultatul modului de interpretare a probelor de către instanța de judecată.

S-a mai susținut de recurentul-pârât că prin modificările ulterioare aduse C. proc. pen., respectiv art. 252

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen.., art. 252

2

alin. (1) C. proc. pen.. și art. 252

3

alin. (1) C. proc. pen.., procurorul, instanța de judecată sau partea interesată - în cazul de față proprietarul, puteau solicita valorificarea autocamionului dacă apreciau că acesta poate suferi deprecieri de valoare, însă proprietarul a rămas în pasivitate, fapt pentru care și aceasta are o culpă în ceea ce privește starea în care a fost găsit autocamionul la momentul ridicării sechestrului.

În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că IPJ Mehedinți se face vinovat chiar și de cea mai ușoară culpă, recurentul-pârât a susținut că poate răspunde, cel mult, în solidar cu parchetul de pe lângă judecătoria Dr. Tr. Severin și doar în ceea ce privește degradarea tehnică a autovehiculului. Totodată, a apreciat că suma de 42.581 RON, stabilită de expert, nu se justifică.

Potrivit ordonanței parchetului de luare a sechestrului asigurator din 05.12.2014, autovehiculul a fost indisponibilizat la sediul IPJ Mehedinți prin aplicare de sigilii, custodele răspunzând de integritatea acestuia. Prin "integritate" se înțelege însușirea de a fi sau a rămâne intact. Or, autocamionul, la momentul restituirii, era integru, nu îi lipsea niciun geam, portieră, roată, elemente de caroserie sau alte asemenea pentru a putea fi angajată răspunderea IPJ Mehedinți.

În ceea ce privește degradarea tehnică, recurentul-pârât a susținut că nicio dispoziție legală nu-l obligă să fi procedat la schimbarea filtrelor, uleiului și alte asemenea activități, în condițiile în care autovehiculul era sigilat, orice activitate asupra sigiliului aplicat constituind infracțiune. Prin urmare, IPJ Mehedinți a asigurat integritatea fizică a autovehiculului.

Mai mult, așa cum s-a arătat și în cererea de apel, instanța de fond a sesizat că reclamantul are o culpă, în sensul că acesta putea formula contestație împotriva măsurii asigurătorii instituite de către parchet, lucru pe care nu l-a făcut, astfel că acesta nu este îndrituit să solicite repararea întreagă a degradării tehnice a autovehiculului din moment ce a rămas în pasivitate.

Față de cele expuse, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și schimbarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii si exonerării IPJ Mehedinti de la plata sumei de 42.581 RON reprezentând contravaloarea uzurii, precum și de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3387,43 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.1 Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat admiterea recursului, schimbarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și exonerării IPJ Mehedinți de la plata sumei de 42.581 le reprezentând contravaloarea uzurii, precum și de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3387,43 RON.

Totodată, a susținut că, prin motivele de recurs, nu au fost aduse critici care să vizeze admiterea de către instanță a apelului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, toate criticile recurentului-pârât fiind axate asupra calității sale procesuale pasive, cât și a îndeplinirii condițiilor răspunderii acestuia.

De asemenea, a susținut că hotărârea atacată a intrat în puterea lucrului judecat în ceea ce privește soluția de admitere a apelului Statului Român prin Ministerul Finanțelor.

5.2 Întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. SRL

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În combaterea recursului, intimata-reclamantă a susținut că recurentul-pârât nu a invocat motive de nelegalitate, ci a invocat motive care privesc fondul dedus judecății și care sunt incompatibile cu recursul.

Intimata-reclamantă a susținut că autoutilitara s-a degradat din cauza condițiilor necorespunzătoare în care a fost ținută, astfel că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă, iar nu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, intimata-reclamantă a susținut că instanța de apel, în mod corect, a reținut că, în lipsa măsurilor de conservare a bunului, nu poate fi angajată răspunderea Parchetului nici singular, nici în solidar cu Inspectoratul de Poliție. Or, cum custodele bunului sechestrat a fost numit recurentul-pârât, răspunderea pentru daunele cauzate de neîndeplinirea obligațiilor privind paza și conservarea obiectului sechestrului revine custodelui, neputând fi transferată asupra celui care a instituit sechestrul sau să fie partajată cu acesta.

Intimata-reclamantă a mai învederat că recurentul-pârât a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 252

1

și art. 252

2

C. proc. pen.., întrucât valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale reprezintă doar o opțiune, nicidecum o obligație pentru proprietarul bunului.

Referitor la criticile cu privire la suma de 42.581 RON, intimata-reclamantă a apreciat că acestea sunt neîntemeiate și tardive, având în vedere că recurentul-pârât nu a contestat raportul de expertiză în fața primei instanțe, instanța de fond acordându-i chiar un termen pentru a observa raportul și a formula obiecțiuni.

De asemenea, a susținut că recurentul-pârât a fost în eroare când a susținut că intimata-reclamantă nu a contestat măsura asigurătorie instituită de parchet. Or, intimata-reclamantă a formulat atât contestație (dosar nr. x/2014 – Judecătoria Drobeta Turnu Severin), cât și cerere de restituire (dosar nr. x/2015 – Judecătoria Drobeta Turnu Severin).

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, recurenta-pârâtă a reluat susținerile din cererea de recurs, solicitând admiterea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În susținerea motivelor de recurs, recurentul-pârât a invocat ipoteza de nelegalitate prevăzută de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cerere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

O primă critică vizează soluția de respingere a apelului prin care s-a criticat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a IPJ Mehedinți, susținându-se că pârâtul Ministerul Public are calitate procesuală pasivă, întrucât prin actul emis de către această instituție s-a dispus instituirea măsurii sechestrului, IPJ Mehedinți acționând strict în baza dispozițiilor procurorului.

Această critică nu poate fi primită și urmează a fi respinsă pentru motivele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Așadar, pe baza acestor elemente, calitatea procesuală pasivă poate fi definită ca fiind aptitudinea persoanei de a sta în proces în calitate de pârât și se verifică prin identitatea dintre persoana pârâtului și persoana titulară a obligației corelative dreptului litigios dedus judecății sau, mai exact, cel care este ținut să răspundă civilmente.

În speță, din situația de fapt reținută de instanțele de fond rezultă că, prin ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii din data de 05 decembrie 2014, emisă în dosarul penal nr. x/2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen.., măsura asiguratorie a sechestrului asupra autocamionului marca C. cu nr. x, prin aplicare de sigilii și indisponibilizare la sediul IPJ Mehedinți, precum și că de integritatea acestuia răspunde custodele.

De asemenea, Înalta Curte reține că acțiunea reclamantei a fost respinsă în mod definitiv cu privire la aspectul legat de răspunderea pentru instituirea sechestrului asupra bunului, în discuție rămânând doar aspectul legat de repararea prejudiciului cauzat de recurent ca urmare a degradării autocamionului reținut.

Mai reține Înalta Curte că acțiunea îndreptată împotriva IPJ Mehedinți are ca fundament fapta ilicită de a omite a se lua măsurile necesare de conservare din punct de vedere tehnic a autocamionului pe perioada cât a fost reținut.

Prin urmare, cum supus analizei a rămas doar aspectul legat de degradarea autocamionului sechestrat și cum aceste degradări sunt imputate IPJ Mehedinți, în calitatea sa de custode, în mod corect curtea de apel a reținut că există identitate între persoana chemată să răspundă pentru daunele cauzate de neîndeplinirea obligațiilor privind paza și conservarea bunului supus sechestrului – IPJ Mehedinți – și subiectul pasiv al raportului dedus judecății.

Corespunzător, pentru prejudiciul constând în degradarea bunului nu se poate reține legitimarea pasivă a unității de parchet care a instituit măsura sechestrului, pentru că prin cererea de chemare în judecată nu se impută acestui pârât o acțiune sau inacțiune ilicită care să fi cauzat prejudiciul reclamat.

O a doua critică se referă la faptul că nu se poate reține în sarcina recurentului-pârât IPJ Mehedinți nici vinovăția și nici existența vreunei fapte ilicite, întrucât măsura instituirii sechestrului a fost dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, iar pârâtul doar s-a conformat dispozițiilor cuprinse în ordonanța procurorului. Nici această critică nu poate fi primită.

Astfel, condițiile răspunderii sunt reglementate de dispozițiile art. 1357 C. civ., potrivit cărora "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă".

Din analiza acestui text rezultă că angajarea răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate presupune existența a patru condiții sau elemente constitutive cumulate: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.

În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta reprezintă acea acțiune sau inacțiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le cauza un prejudiciu. Fapta ilicită poate fi o acțiune constând în a face ceea ce nu ar trebui făcut potrivit normelor morale și juridice sau o inacțiune manifestată prin a nu face ceva, cu toate că trebuia și putea fi făcut.

În cauza pendinte, fapta ilicită reclamată de proprietarul bunului sechestrat constă într-o inacțiune, respectiv în omisiunea recurentului-pârât, în calitatea sa de custode, de a lua măsurile necesare de conservare din punct de vedere tehnic al bunului cu privire la care s-a instituit sechestrul.

Astfel, recurentul-pârât, în calitate de custode, calitate pe care acesta nu o contestă, avea obligația de a păzi și conserva bunul reținut (obligație rezultată și din dispozițiile art. 252 alin. (7) C. proc. civ..pen.: "Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului"), precum și de a lua măsurile corespunzătoare pentru păstrarea sa în bune condiții, diligența cerută acestuia fiind cea a unui depozitar. Încălcarea acestei obligații reprezintă o faptă ilicită de natură să angajeze răspunderea civilă delictuală.

Recurentul-pârât nu poate susține că nu a săvârșit nicio faptă ilicită, pentru că doar s-a conformat dispozițiilor cuprinse în ordonanța procurorului, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 este obligat să ducă la îndeplinire dispozițiile procurorului, iar pe de altă parte în această ordonanță s-a dispus și faptul că, în calitatea sa de custode, este răspunzător pentru integritatea bunului reținut. Or, așa cum reiese din faptele consemnate de instanțele de fond, din raportul de expertiză efectuat în cauză, starea rea de întreținere tehnică s-a datorat depozitării necorespunzătoare și neefectuării operațiunilor tehnologice de conservare prevăzute de normele legale și normative tehnice.

Prin urmare, având în vedere cele deja reținute de instanțe, și anume că autoutilitara prezenta o stare bună la data instituirii sechestrului, astfel cum rezultă și din procesul-verbal de aplicare a sechestrului, iar la data ridicării acestuia autoutilitara se afla în stare de uzură, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire, dar cum s-a constatat și prin raportul de expertiză efectuat în dosarul primei instanțe, a rezultat fără dubiu că aceste aspecte se datorează neglijenței custodelui.

În ceea ce privește condiția vinovăției, dispozițiile art. 16 alin. (2) și alin. (3) C. civ. prevăd forma intenției și forma culpei, iar cele ale art. 1357 alin. (2) C. civ. prevăd răspunderea și pentru cea mai ușoară culpă, cu referire la acea neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese.

Or, pentru a se apăra de răspundere, recurentul-pârât putea să invoce o cauză care înlătură răspunderea sa, cum ar fi, de exemplu, intervenția faptei unui terț a unei împrejurări imprevizibile și de neînlăturat, ce îmbracă caracteristicile forței majore. Însă, în cauza pendinte, recurentul-pârât nu a invocat o astfel de cauză.

Referitor la susținerea recurentului-pârât, în sensul că și proprietarul autocamionului are o culpă în ceea ce privește starea în care a fost găsit autocamionul la momentul ridicării sechestrului, întrucât a rămas în pasivitate, deși putea solicita valorificarea acestuia dacă aprecia că acesta poate suferi deprecieri de valoare, Înalta Curte constată că acest aspect a fost tranșat de instanța de apel care a reținut că valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale reprezintă doar o opțiune și nicidecum o obligație pentru proprietarul bunului. De asemenea, constată că recurentul-pârât nu aduce nicio critică cu privire la această dezlegare dată de instanța de apel.

Înalta Curte nu poate primi nici susținerile din subsidiarul cererii de recurs, considerând că acestea reprezintă chestiuni de apreciere a probatoriului administrat, care nu se pot circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel de critici nu reprezintă motive de nelegalitate care pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs; modalitatea de interpretare a probatoriilor reprezintă o chestiune de fapt, analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Totodată, Înalta Curte constată că aceste aspecte din cererea de recurs sunt redate aproape fidel din cererea de apel, astfel că apreciază că nu este învestită cu veritabile critici de recurs, având în vedere că instanța de apel a răspuns argumentat tuturor chestiunilor invocate de pârâtul IPJ Mehedinți.

În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată că aceste cheltuieli au fost solicitate formal, fără a fi făcută dovada existenței și întinderii lor.

Prin urmare, cum acordarea cheltuielilor de judecată nu se poate face decât în măsura în care se demonstrează efectuarea acestora și cum în cauza pendinte nu s-a făcut o astfel de dovadă, Înalta Curte, în temeiul art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți - Poliția Orașului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 54 din data de 17 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2023.