ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1431/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș, la data de 04.10.2021, sub nr. de dosar x/2021, contestatoarea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimații B. și C.: (1) întoarcerea executării în temeiul art. 724 alin. (3) coroborat cu art. 622 alin. (1) și 723 alin. (1) din C. proc. civ. și obligarea intimaților la restituirea următoarelor sume: 4.418,2 CHF, cu titlu de comision de administrare și dobânda legală aferentă, încasate în baza dosarului execuțional nr. x/2018, suma de 3.648,66 CHF, cu titlu de diferență de dobândă peste dobânda inițială după încheierea Actului adițional în baza O.U.G. nr. 50/2010 încasate în dosar de executare 757/2018, suma de 7.675,06 RON cu titlu de cheltuieli de executare încasate în dosar execuțional nr. x/2018, suma de 884,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs; (2) obligarea la plata cheltuielilor de judecata, conform art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii, a arătat că prin sentința civilă nr. 6305/22.12.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Târgu Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. și C. în contradictoriu cu banca, a constatat abuzive clauzele din Contractul de credit x prevăzute la art. 6.1. comision de procesare, art. 6.3. comision de administrare art. 4.3 modificare dobânda până la încheierea actului adițional impus de O.U.G. nr. 50/2010, precum și 4 clauzele din Contractul de credit nr. x prevăzute la art. 3.5 comision procesare, art. 3.7 comision de administrare și art. 3.3 modificare dobânda până la încheierea actului adițional impus de O.U.G. nr. 502010 și a dispus restituirea acestor sume împreună cu dobânda legala aferentă.

Prin decizia civilă nr. 808/22.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Specializat Mureș a respins apelul declarat de bancă și a admis apelul declarat de către intimați, instanța de apel a schimbat în parte hotărârea apelata în sensul ca a dispus înlăturarea dobânzii aplicate prin modificarea abuzivă a contractului de credit și recalcularea dobânzii după cum urmează: în perioada de la încheierea contractului până la data de 11 septembrie 2010 se va aplica dobânda prevăzută inițial în contract, respectiv 4.9%. Începând cu 11 septembrie 2010 dobânda contractuala va fi calculată după următoarea formulă: marja fixa a băncii în cuantum de 4,71% + Libor 6M, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Ca urmare a soluției primei instanțe, pârâții B. și C. au solicitat Biroul Executorului Judecătoresc D. punerea în executare silită a sentinței civile nr. 6305/22.12.2016 pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș, executare silită care a făcut obiectul Dosarului execuțional nr. 19/2018, iar după pronunțarea soluției instanței de apel aceștia au solicitat punerea în executare silită a deciziei civile nr. 808/A/22.12.2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, executare silită care a făcut obiectul Dosarului execuțional nr. 757/2018.

Curtea de Apel Târgu Mureș a pronunțat Decizia nr. 598/25.06.2019, prin care a admis recursul băncii, s-a casat decizia nr. 808/A/22.12.2017 pronunțată de către Tribunalul Specializat Mureș și, în rejudecare, a respins apelul declarat de apelanții B. și C., a admis apelul declarat de către bancă împotriva sentinței civile nr. 6305/22.12.2016 pronunțate de către Judecătoria Tg Mureș în Dosar nr. x/2016, a schimbat în parte această sentință, în sensul înlăturării constatărilor referitoare la caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 6.3-comisionul de administrare din contractul de credit nr. x și respectiv reglementările art. 3.7 comision de administrare din Contractul de credit nr. x, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței, au fost obligați intimații la plata în favoarea băncii a sumei de 884,42 RON, iar actele de executare făcute în temeiul dispozițiilor casate au fost desființate de drept, conform art. 500 alin. (2) C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Mureș:

Prin sentința civilă nr. 183 din 14 ianuarie 2022, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ., întrucât solicitarea de întoarcere a executării silite este formulată pe cale principală.

S-a mai reținut că art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este una singură pe parcursul derulării procedurii execuționale, instituția întoarcerii executării silite fiind un incident care trebuie să urmeze regimul de competență al contestațiilor la executare.

Cum la data sesizării organului de executare, debitoarea reclamantă avea sediul în sector 1 București, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:

Prin sentința civilă nr. 3517 din 6 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Învestită prin declinare, această instanță a reținut că, în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației executate, debitorul are la îndemână o procedură de judecată cu o finalitate mai ușor de atins decât cea a unei acțiuni pe dreptul comun, respectiv întoarcerea executării, în care creditorul inițial devine debitor, iar debitorul din titlul executoriu dobândește calitatea de creditor, iar în cererea de față, de întoarcere a executării, contestatoarea A. S.A. are calitatea de creditoare, iar debitori sunt intimații B. și C., astfel că Judecătoria Târgu-Mureș este competentă să soluționeze cauza.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 4 octombrie 2021 contestatoarea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimații B. și C., întoarcerea executării în temeiul art. 724 alin. (3) coroborat cu art. 622 alin. (1) și 723 alin. (1) din C. proc. civ. și obligarea intimaților la restituirea unor sume încasate de aceștia în baza dosarele execuționale nr. x/2018 și nr. y/2018.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată pendinte- întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

În cauză, ambele instanțe aflate în conflict au reținut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noțiunii "instanță de executare" - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite.

Se reține că întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, iar instanța de executare este cea care soluționează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeași cerere prin care s-a solicitat desființarea executării silite.

Legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ.), s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanță de executare, este instanța competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Prin această decizie s-a reținut că, "întrucât competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea aceluiași principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări - înțeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită".

Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite este cea care a încuviințat executarea a cărei întoarcere se solicită, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat executarea silită asupra tuturor procedurilor ulterioare din faza executării silite.

Cum încheierea din 20 septembrie 2018, prin care s-a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6305/22.12.2016 a Judecătoriei Târgu Mureș, a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că această instanță este competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.