ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1361/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 3 decembrie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat soluționarea în fond a notificării înregistrate în cadrul Primăriei Municipiului Sighișoara cu nr. x/2001 ce se referă la imobilul situat în str. x, județ Mureș - casă și teren înscris în CF nr. x Sighișoara sub nr. top x, în sensul validării Dispoziției nr. 606/16.05.2006, emise de Primarul Municipiului Sighișoara prin care s-a propus acordarea de despăgubiri după deducerea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995. A mai solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor prin puncte cuvenit reclamantei pentru imobilul menționat și obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1000 din 10 mai 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare pentru imobilul situat în str. x, fost 114, oraș Sighișoara, respectiv teren în suprafață de 198 mp și construcție de 138,31 mp, la care se adaugă anexa de 10 mp, la un punctaj de 82580.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, entitate ce își desfășoară activitatea la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a suspendat judecata apelului în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât, în urma constatării decesului intimatei reclamante A., nu s-a depus un certificat de moștenitor de pe urma acesteia, conform rezoluției instanței, certificat care, potrivit art. 1133 C. civ., face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar.

La 18 mai 2020, moștenitorii intimatei defuncte, B., C. și D. au formulat cerere de repunere a pricinii pe rol, învederând că au atașat la dosar actele de stare civilă ce atestă dovada calității lor de moștenitori legali după defuncta A..

Prin încheierea din 13 iulie 2020 a fost respinsă cererea de repunere pe rol și menținută măsura suspendării litigiului pe motivul nedepunerii certificatului de moștenitor de pe urma defunctei.

Ultima încheiere pronunțată a fost atacată pe calea recursului de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Aceasta a susținut că încheierea din 13 iulie 2020 este nelegală, deoarece a depus toate diligențele pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei.

A relevat că, prin cererea depusă la 18 mai 2020, moștenitorii părții decedate au solicitat repunerea pe rol a cauzei suspendate la termenul din 18 noiembrie 2019. De asemenea, a fost exprimat din partea acestora acordul privind continuarea judecății și menținerea mandatului dat de autorul lor.

A învederat și că a făcut demersuri la Camera Notarilor Publici Târgu Mureș pentru a comunica informații privind moștenitorii numitei A., însă nu a fost furnizat niciun răspuns.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea judecății în contradictoriu cu moștenitorii defunctei reclamante.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, reținând că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate și că aceasta a fost promovată în termen.

Completul de filtru C4 a constatat că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia în vederea formulării unor puncte de vedere.

Părțile cauzei nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la raport.

Intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a formulat întâmpinare, deși i s-a comunicat cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. În același sens sunt și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar, potrivit alin. (3), poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Prin dispozițiile art. 11 din același cod, se statuează, totodată, cu privire la îndatorirea terților de a sprijini, în condițiile legii, realizarea justiției.

Față de dispozițiile legale menționate, judecătorul cauzei este în drept să solicite părților sau, după caz, terților, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informații pentru a statua, în conformitate cu dispozițiile legale, cu privire la impedimentele procedurale intervenite pe parcursul procesului.

În caz de deces a uneia dintre părțile litigante, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale și a identificat succesibilii persoanei decedate.

În această situație, dacă informațiile relative la succesiunea persoanei decedate nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispozițiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.

În speța supusă analizei, se constată că judecata litigiului având ca obiect obligație de a face, întemeiată pe Legea nr. 10/2001 - Legea nr. 165/2013, a fost suspendată în apel prin încheierea din 18 noiembrie 2029, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca urmare a decesului reclamantei A., intervenit la 8 mai 2029.

Ulterior producerii decesului, numiții B., C. și D. au formulat cerere de repunere pe rol a pricinii, solicitând reluarea judecății dosarului în calitate de moștenitori ai părții decedate (soț supraviețuitor și fii), atașând în acest sens actele de stare civilă: certificat de deces, naștere și căsătorie . Au menționat că nu dețin certificat de moștenitor, iar instanța de judecată în procedura de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în baza actelor de stare civilă, are competența de a concluziona cu privire la calitatea de moștenitori și de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. De asemenea, au confirmat mandatul acordat de autorul lor prin depunerea unei noi împuterniciri avocațiale, la fila x din același dosar.

Însă, Curtea prin încheierea din 13 iulie 2020 a respins repunerea pe rol și a menținut măsura de suspendare.

Este adevărat că în cauză nu s-a făcut dovada calității de moștenitor a numiților B., C. și D., astfel cum s-a observat și la termenul de judecată din 13 iulie 2020, dar au fost furnizate suficiente indicii pe baza cărora instanța de apel putea continua judecata apelului, prin citarea în proces a succesibililor cu mențiunea de a face dovada calității de moștenitori ai defunctei prin depunerea certificatului de moștenitor sau a declarației de acceptare a succesiunii.

În atare condiții, soluția de respingere a cererii de repunere pe rol și de menținere a suspendării prin prisma art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este greșită, critica recurentei pe acest aspect vădindu-se fondată, de natură a determina admiterea recursului, casarea încheierii din 13 iulie 2020 și trimiterea procesului la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru continuarea judecății, în baza art. 496 alin. (1) și 497 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În rejudecare, instanța va cerceta, manifestând rol activ, prin administrarea de probatorii și în acord cu dispozițiile legale din materie succesorală, care dintre succesibilii părții decedate urmează să preia calitatea procesuală activă a autorului său (de intimați în apelul formulat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor), în scopul finalizării judecății, care nu poate sta în loc nelimitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii de ședință din 13 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.