ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2022

HOTĂRÂRE

15.06.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă la data de 11.05.2021 sub nr. de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei să îi comunice Decizia nr. 31317/2019 precum și obligarea acesteia la plata sumei de 90.000 euro, respectiv echivalentul în RON calculat la cursul zilei.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013.

Prin precizările depuse la dosar la data de 02.09.2021, reclamantul a menționat că a luat cunoștință pentru prima dată de decizia de compensare la momentul la care i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de pârâta ANRP. Față de acest aspect, reclamantul a precizat că formulează contestație împotriva Deciziei de compensare nr. 31317/23.12.2019 și solicită încuviințarea unei expertize specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, făcută în prezența părților.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 151/14.02.2022, Tribunalul București, secția a IV a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație împotriva deciziei de compensare nr. 31317/23.12.2019, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului Mureș; a disjuns petitul 1 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor având ca obiect obligația de a face și a dispus formarea unui nou dosar, cu termen la 14.03.2022.

A reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în vigoare de la data de 31.05.2019, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Având în vedere că în prezenta cauză se contestă decizia de compensare nr. 31317/23.12.2019, despre care reclamantul a luat cunoștință cu ocazia comunicării întâmpinării (la data de 02.08.2021), emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, sub aspectul numărului de puncte stabilite pentru imobilul situat în Municipiul Târnăveni str. x nr. 97/B Târnăveni, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în circumscripția căreia se află situat imobilul, în speță Tribunalul Mureș.

Prin sentința nr. 657/18.05.2022, Tribunalul Mureș, secția civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că împrejurarea că reclamantul contestă decizia nr. 31317/2019 rezulta chiar de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, astfel încât Tribunalul București era obligat să procedeze la verificarea competenței la primul termen de judecată cu părțile legal citate.

Întrucât la primul termen de judecată cauza a fost amânată pentru atașarea dosarului administrativ, iar tribunalul nu și-a verificat competența, aceasta a rămas câștigată cauzei, respectiv în favoarea Tribunalului București.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei l-a reprezentat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la comunicarea deciziei nr. 31317/2019, cu precizarea adusă ulterior, vizând contestarea acestei decizii.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, la data de 11.05.2022, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 111/2019, în vigoare la data sesizării instanței.

Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418/28.05.2019 din 28 mai 2019, statuează că:

(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Textul legal instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul preluat abuziv competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de entitățile menționate la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013.

Or, în speță, imobilul vizat în decizia contestată este situat în municipiul Târnăveni, județul Mureș.

Întrucât, potrivit alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 111/2019, competența de soluționare a acțiunii prin care se contestă decizia de compensare emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, iar, în speță, acesta este situat în raza teritorială a Tribunalului Mureș, rezultă că, revine acestei instanțe competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Prima instanță învestită cu cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul București, nu poate rămâne competentă să soluționeze cauza ca efect al neinvocării excepției de necompetență la termenul din 18.10.2021, întrucât la acel moment în cadrul procesual nu figura pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, introdusă în cauză ulterior, urmare a precizărilor reclamantului, care a arătat că înțelege să conteste decizia de compensare.

Or, contestația împotriva deciziei de compensare nu se poate judeca decât în contradictoriu cu emitentul său, care este Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, entitate care nu avea calitatea de parte la termenul din 18.10.2021 și, ca atare, nu se poate pune problema nesocotirii dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. ("necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii") în legătură cu momentul procesual în care a fost invocată excepția.

În schimb, Tribunalul București a rămas învestit, urmare a măsurii disjungerii dispuse, cu soluționarea cererii având petitul initial formulat.

Pentru acest considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.