ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1338/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă la data de 24.10.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGRFP Brașov - AJFP Alba, C., D., E. și F.: să se constate că reclamanta a achitat către ANAF despăgubirile civile în cuantum de 3.353.594 RON cuprinse în hotărârea penală nr. 177/2018 pronunțată de ICCJ în dosar nr. x/2011 precum și suma de 4.163.970 RON din care 3.673.024 RON majorări de întârziere si 444.946 RON penalități; să fie obligați pârâții să restituie reclamantei suma de 3.353.594 RON cuprinsă în hotărârea penală menționată precum și suma de 4.163970 RON din care 3.673.024 RON majorări de întârziere și 444.946 RON penalități (sume pe care reclamanta le-a achitat în calitate de parte responsabilă civilmente către ANAF; să fie obligați pârâții B., E., D., C., F. să achite reclamantei suma de 1.280.071 RON prejudiciu rezultat din vânzările ilegale de beton, reprezentând impozit pe profit și TVA precum și majorări în cuantum de 1.500.517 RON și penalități de întârziere în cuantum de 192.006 RON; să fie obligați pârâții B., E., D., C., F. să achite reclamantei suma de 843.457 RON prejudiciu rezultat din scăzăminte 3% eroare de cântărire reprezentând impozit pe profit și TVA precum si majorări în cuantum de 513.433 RON și penalități de întârziere în cuantum de 80.224 RON; să fie obligați pârâții B., E., F. să achite reclamantei suma de 55.200 RON vânzări beton pentru drumul de acces la S.C. G. S.R.L., reprezentând impozit pe profit și TVA precum și majorări în cuantum de 67.880 RON și penalități de întârziere în cuantum de 8280 RON; să fie obligați pârâții B., E., F. să achite reclamantei suma de 105.296,08 RON prejudiciu rezultat din necolectarea TVA-ului prin nefacturarea lucrărilor către S.C. G. S.R.L. precum și majorări în cuantum de 66.879 RON și penalități de întârziere în cuantum de50.000 RON; să fie obligați pârâții B., E., să achite reclamantei suma de 124.786 RON prejudiciu rezultat din contract de întreținere spații verzi fictiv, între S.C. G. S.R.L. și S.C. A. S.A. precum și majorări în cuantum de 152.761 RON și penalități de întârziere în cuantum de 18.718 RON; să fie obligați pârâții B., F. să achite reclamantei suma de 884.874 RON prejudiciu rezultat din reevaluarea terenurilor vândute de S.C. A. S.A. la S.C. H. S.A. reprezentând impozit pe profit precum și majorări în cuantum de 1.371.555 RON și penalități de întârziere în cuantum de 132.731 RON; să fie obligați pârâții B., E., D., C. să achite reclamantei suma de 59.910 RON prejudiciu rezultat din diminuarea redevențelor miniere precum și majorări în cuantum de 67.880 RON și penalități de întârziere în cuantum de 8280 RON; să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1373, 1382, 1383, 1384, 1385 C. civ., art. 28 C. proc. pen.

Reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a reiterat aspectele învederate prin cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinările formulate în cauză au fost invocate excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de obiect, excepția tardivității depunerii precizării de acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF-DGRFP Brașov prin AJFP Alba și a DGRFP Timiș, excepția prematurității, excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința nr. 741/23.06.2020, Tribunalul Alba, secția I civilă a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de obiect, excepția tardivității depunerii precizării de acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ANAF - DGRFP Brașov prin AJFP Alba, DGRFP Timiș - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și excepția prescripției; a admis excepția inadmisibilității petitului I din cererea de chemare în judecată, pe care l-a respins; a admis excepția prematurității introducerii acțiunii; a respins acțiunea, ca fiind prematur introdusă; a obligat reclamanta la plata, în favoarea pârâtului B., a sumei de 7140 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial; a obligat reclamanta la plata, în favoarea pârâtei E., a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Prin decizia nr. 479/29.03.2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. Simeria, de pârâții E., B., C. precum și apelul incident formulat de către AJFP Hunedoara, împotriva sentinței; a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri distincte, pârâții B., F. și E..

Recurentul-pârât B. a arătat că în cauză au fost încălcate normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), dar și că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), și anume:

-Instanța de apel a încălcat prevederile art. 9, art. 480 alin. (3), art. 480 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare deși părțile au solicitat contrariul, situație față de care pricina trebuia reținută pentru evocarea fondului. De asemenea, instanța de apel statuând asupra admisibilității primului petit privind inexistența unui drept de creanță, analizează, în esență, fondul cauzei, aspect ce rezultă și din examinarea autorității de lucru judecat a deciziei penale nr. 177/A/05.07.2018, decizie care nu a fost motivată la inițierea acțiunii civile, nici la pronunțarea sentinței de fond. Soluția încalcă dispozițiile procesuale menționate dar conține și motive contradictorii, întrucât deși se dispune trimiterea spre rejudecare conform art. 480 alin. (3) C. proc. civ., se face aplicarea alin. (6) al art. 480, fiind creată, în mod nepermis, o structură procedurală mixtă, contradictorie și neprocedurală;

-Instanța de apel încalcă principiul contradictorialității (art. 14 C. proc. civ.), principiul oralității (art. 15 C. proc. civ.), dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.), dreptul la un proces echitabil (art. 6 C. proc. civ., art. 6 CEDO), iar hotărârea astfel pronunțată nu conține motivele pe care se sprijină. Deși rămâne în pronunțare asupra admisibilității apelurilor, instanța nu se mai pronunță asupra acestei chestiuni și nici nu arată de ce au fost admise apelurile recurentului și ANAF, aspect esențial pentru trimiterea cauzei spre rejudecare;

-Au fost încălcate cazurile de incompatibilitate absolută prevăzute de art. 42 pct. 1 și 13 C. proc. civ., ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil (art. 6 și 13 C. proc. civ., art. 6 CEDO). Prezenta acțiune civilă derivă dintr-o acțiune penală în cadrul căreia d-nul judecător I. (care a redactat hotărârea recurată) s-a abținut de la judecată, cererea fiind admisă, întrucât a soluționat propunerea de arestare preventivă a inculpaților (încheierea de ședință din 08.12.2011). Or, dacă la acel moment s-a apreciat că d-nul judecător nu poate soluționa cauza penală nr. 960/57/2011, este cert că acesta nu putea soluționa nici prezenta cauză civilă, care derivă din acea cauză penală;

-Mai învederează recurentul că avocatul reclamantei este d-na J., soția d-nului K., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, situație față de care se impune ca pricina să fie judecată de o altă instanță egală în grad.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Recurentul-pârât F. a arătat că:

- Au fost încălcate dispozițiile art. 248, art. 425 alin. (1) lit. c), art. 482 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra admisibilității apelului (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.);

- Au fost încălcate dispozițiile art. 6, 13, 14, 15 C. proc. civ. și art. 6 CEDO, respectiv principiul contradictorialității, principiul oralității, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, întrucât hotărârea recurată nu conține concluziile părților cu privire la apelurile declarate în cauză și nici motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.);

- Instanța de apel a analizat în mod eronat condițiile de admisibilitate ale acțiunii în regres, și anume în cadrul acestei acțiuni partea trebuie să dovedească faptul pozitiv al efectuării plății, iar nu faptul negativ al inexistenței unei creanțe. În acest mod, instanța de apel nu a avut în vedere aspectele cuprinse în dispozițiile art. 1384 C. civ. și a soluționat apelul cu încălcarea acestor norme de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.);

- Au fost încălcate cazurile de incompatibilitate absolute reglementate de art. 42 pct. 1 și 13 C. proc. civ., cu consecința încălcării dreptului la apărare și la un proces echitabil prin aceea că judecătorului care a redactat hotărârea recurată în prezenta cauză i-a fost admisă cererea de abținere în cauza penală din care provine prezentul litigiu, sens în care nu putea participa nici la această judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă E. a arătat că:

- În mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor art. 480 alin. (2) și (3) C. proc. civ. instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a exista acordul tuturor părților cu privire la acest aspect (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).Prevalând principiul dispoziției părților, instanța era obligată să rețină cauza, dispozițiile art. 480 alin. (3) statuând asupra obligativității evocării fondului;

- Nepronunțându-se asupra admisibilității apelului astfel cum a fost pusă în discuția părților, instanța de apel a încălcat principiile contradictorialității și oralității, dreptul la apărare și la un proces echitabil, așa cum sunt reglementate de art. 6, 13, 14, 15 C. proc. civ. și art. 6 CEDO (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), hotărârea recurată neconținând nici motivele pe care se sprijină (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.);

- Au fost încălcate dispozițiile art. 42 pct. 1 și 13 C. proc. civ., cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, întrucât hotărârea recurată a fost redactată de către un magistrat căruia i-a fost admisă cererea de abținere în cauza penală din care provine prezentul litigiu, sens în care nu putea participa nici la această judecată;

- Solicită a se dispune judecarea cauzei de către o altă instanță de apel, datorită faptului că avocatul reclamantei este d-na J., soția d-nului K., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 16.03.2022 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 15.06.2022.

Recurentul-pârât F. a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că își menține apărările formulate în cadrul memoriului de recurs și solicită admiterea acestuia.

La data de 15.10.2021 (data înregistrării), în termen legal, intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, interesul părților fiind unul comun, în condițiile în care s-a încălcat principiul contradictorialității prin prisma art. 14 C. proc. civ., dreptul la apărare fiind golit în substanță și conținut.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității apelului intimatei reclamante A. S.R.L., invocată din oficiu de către instanță potrivit încheierii de ședință din 18.03.2021. Excepția prematurității cererii a fost analizată din perspectiva unor considerente contradictorii, iar apelurile nu au fost puse în discuție, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, nu a depus nicio probă care să ateste cele invocate și nu a avut o atitudine procesuală corespunzătoare.

Pentru acuratețe, apreciază că trebuie introduși în cauză și inculpații L., M., N., O., P., Q..

La data de 15.10.2021 (data poștei), în termen legal, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a hotărârii prin care instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

La data de 18.10.2021 (data poștei electronice), în termen legal, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor și a arătat că excepțiile invocate au fost analizate în condiții de contradictorialitate, excepția de inadmisibilitate a apelului este neîntemeiată, excepția de prematuritate a fost corect analizată din perspectiva dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., iar dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. au fost corect aplicate.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 2526 C. civ. coroborate cu art. 254 alin. (1) din Codul muncii, iar reclamanta a arătat că a efectuat plățile în vederea acoperirii întregului prejudiciu, deși la data plății nu cunoștea în concret persoanele responsabile de crearea acestui prejudiciu. Momentul la care a fost încunoștiințată de cuantumul total al prejudiciului a coincis cu momentul efectuării controlului fiscal realizat de ANAF și emiterea deciziei de impunere nr. x/13.04.2012. Ca urmare a pronunțării deciziei penale nr. 177/2018, prin care s-a stabilit prejudiciul, fapta și vinovăția, s-a născut și dreptul reclamantei de a se întoarce împotriva celor vinovați pe calea acțiunii în regres. Plata nu s-a făcut în baza deciziei Înaltei Curți, ci în baza deciziei de impunere nr. x/13.04.2012, din cuprinsul adresei nr. x/12.12.2018 emisă de ANAF-DGRFP Timișoara rezultând faptul că prejudiciul stabilit în dosarul nr. x/2011 a fost inclus în suma totală stabilită prin decizia de impunere.

În mod corect instanța a respins excepția inadmisibilității capătului 1 din acțiune constând în solicitarea de a se constata inexistența unui drept de creanță al ANAF împotriva reclamantei, ca rezultat al plății efectuate prin decizia de impunere nr. x/13.04.2012. Acest capăt de cerere are ca scop tocmai dovedirea îndeplinirii obligațiilor de plată de către reclamantă.

Nu există o acțiune în contencios care să se suspende până se judecă penalul, ci dimpotrivă, s-a emis o decizie de impunere către reclamantă și pentru faptele reținute în sarcin ainculpaților în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2011

La data de 15.10.2021 (data poștei) în termen legal, intimatul-pârât D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, interesul părților fiind unul comun, în condițiile în care s-a încălcat principiul contradictorialității prin prisma art. 14 C. proc. civ., dreptul la apărare fiind golit în substanță și conținut.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității apelului intimatei reclamante A. S.R.L., invocată din oficiu de către instanță potrivit încheierii de ședință din 18.03.2021. Excepția prematurității cererii a fost analizată din perspectiva unor considerente contradictorii, iar apelurile nu au fost puse în discuție, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, nu a depus nicio probă care să ateste cele invocate și nu a avut o atitudine procesuală corespunzătoare.

Pentru acuratețe, apreciază că trebuie introduși în cauză și inculpații L., M., N., O., P., Q..

La data de 02.11.2021 (data poștei) în termen legal, recurentul-pârât F. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea tuturor acelor apărări ale intimaților care tind către respingerea recursului. A reiterat, în cadrul răspunsului la întâmpinare, aspecte deduse judecății prin memoriul de recurs și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.

A arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și că argumentele subsumate acestor dispoziții legale sunt cele prezentate prin memoriul de recurs.

Referitor la întâmpinarea intimatei-reclamante arată că aceasta nu răspunde criticilor expuse în cadrul recursului și conține susțineri contradictorii.

La data de 26.10.2021 (data poștei), AJFP Hunedoara a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate în cauză

La data de 29.10.2021 (data înregistrării) recurentul-pârât B. a formulat răspuns la întâmpinarea lui S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea apărărilor din actul procedural și a arătat că solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat.

La data de 02.11.2021 (data poștei), recurentul F. a formulat răspuns la întâmpinarea S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea apărărilor din actul procedural. A solicitat admiterea recursului propriu conform memoriului de recurs și a precizat că apărările din întâmpinarea depusă de C. converg apărărilor formulate prin recursul propriu.

La data de 05.11.2021 (data înregistrării), C. a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat admiterea recursurilor pârâților.

La data de 11.11.2021 data înregistrării), D. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor din cadrul întâmpinărilor formulate de AJFP Hunedoara și S.C. A. S.R.L., admiterea recursurilor.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că în cea mai mare parte aspectele de nelegalitate deduse judecății prin cele trei recursuri sunt similare, fapt pentru care vor fi analizate în cadrul unor considerente comune, urmând a fi evidențiate eventualele particularități specifice fiecărui recurent.

Astfel, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate comune celor trei recursuri, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ., vizează următoarele: instanța de apel în mod greșit a trimis cauza spre rejudecare, câtă vreme nu exista acordul tuturor părților în acest sens, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 9, art. 480 alin. (3), art. 480 alin. (6) C. proc. civ. instanța de apel a rămas în pronunțare asupra inadmisibilității dar nu se mai pronunță asupra acesteia, ci asupra tuturor apelurilor, fără punerea lor în discuția părților, fiind încălcat astfel principiul contradictorialității, principiul oralității, dreptul la apărare și la un proces echitabil (art. 6, art. 13, art. 14, art. 15 C. proc. civ., art. 6 CEDO); încălcarea dispozițiilor art. 42 pct. 1 și 13 C. proc. civ., a dreptului la apărare și la un proces echitabil prin participarea la judecată în apel a unui magistrat care a participat la judecată în dosarul penal din care izvorăsc prezentele pretenții civile.

În plus față de aceste chestiuni, recurentul-pârât B. învederează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul acestuia și al ANAF, nici motivele cu privire la chestiunea inadmisibilității apelului referitor la care a rămas în pronunțare la termenul din 18.03.2021. În ce privește chestiunea incompatibilității magistratului care a participat la judecata cauzei în apel, recurentul-pârât arată, ca o precizare suplimentară, că avocatul reclamantei este soția unui judecător ce activează la Curtea de Apel Alba Iulia.

Tot ca o particularitate față de aspectele comune ale celor trei recursuri, recurentul-pârât F. învederează că instanța de apel a analizat în mod eronat condițiile acțiunii în regres și a apreciat greșit asupra excepției de prematuritate.

Referitor la critica privind soluția instanței de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 480 alin. (2) C. proc. civ., "În caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată". Alin. 3 al aceluiași articol statuează că "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Textul legal condiționează trimiterea spre rejudecare instanței de fond în cele două cazuri expres reglementate (necercetarea fondului sau nelegala citare) dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

Contrar susținerilor recurenților, dispozițiile legale menționate nu stipulează necesitatea existenței unui acord al părților în acest sens, ci impun ca trimiterea spre rejudecare să fie solicitată prin cererea de apel sau prin întâmpinare, lucru care poate fi realizat de oricare dintre părți, de una sau mai multe părți, după caz, nefiind consacrată legal condiția ca toate părțile să solicite acest lucru.

În speță, prin hotărârea de primă instanță a fost respins, ca inadmisibil, petitul I din cererea de chemare în judecată (solicitarea de constatare că reclamanta a achitat către ANAF despăgubirile civile în cuantum de 3.353.594 RON cuprinse în hotărârea penală nr. 177/2018 pronunțată de ICCJ în dosar nr. x/2011 precum și suma de 4.163.970 RON din care 3.673.024 RON majorări de întârziere si 444.946 RON penalități); a fost respinsă acțiunea, ca prematur introdusă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri principale reclamanta S.C. A. S.R.L., pârâții B., C., E. și apel incident pârâta DGRFP Timiș, prin AJFP Hunedoara.

Prin apelul formulat, reclamanta a solicitat "anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, iar în subsidiar reținerea spre rejudecare pe fond a cauzei..." .

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 18.03.2021, această solicitare a fost pusă în discuția părților din oficiu, de către instanță. Apelanta-reclamantă a arătat că își menține solicitarea principală, de trimitere spre rejudecare, întrucât pricina a fost soluționată la fond pe cale de excepție, iar instanța, acordând cuvântul pe această cerere, a învederat că va amâna pronunțarea, "...pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, cu privire la chestiunea de drept invocată."

Contrar apărărilor recurenților și având în vedere cele consemnate în practicaua încheierii de ședință din 18.03.2021, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a pus în discuție admisibilitatea căii de atac a apelului reclamantei, cum eronat învederează recurenții, ci solicitarea apelantei-reclamante de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Împrejurarea că apelanta-reclamantă a formulat două solicitări pretins contradictorii (una de trimitere spre rejudecare, alta de reținere pentru evocare a fondului) nu atrage nelegalitatea soluției dispuse, câtă vreme la interpelarea instanței, aceasta a arătat că își menține cererea principală de trimitere spre rejudecare, chestiunea a fost pusă în discuția părților, iar cauza fusese soluționată în fond pe cale de excepție, fiind, astfel, îndeplinite condițiile art. 480 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care au fost corect aplicate.

De altfel cele două solicitări nu au fost formulate într-o manieră contradictorie, ci într-o relație de subsidiaritate una față de cealaltă, în care prioritatea aparținea trimiterii cauzei la fond.

De asemenea, faptul că apelanta-reclamantă a formulat o cerere de probe anterior momentului dezbaterilor asupra solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare este irelevant și nu echivalează cu o renunțare la această solicitare, cum eronat pretind recurenții, câtă vreme instanța de apel nu a procedat la o analiză a fondului care să impună dezbaterea și administrarea de probatorii, ci a pus în discuție și a rămas în pronunțare asupra aspectului procedural al necercetării cauzei pe fond de către prima instanță.

Invocarea, de către una din părți, a inadmisibilității cererii de probe formulată de către apelanta-reclamantă în contextul solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare, urmată de invocarea excepției de inadmisibilitate a apelului pe acest considerent, nu putea fi avută în vedere de către instanța de apel, raportat la soluția pe care a pronunțat-o. Trimițând cauza spre rejudecarea fondului la prima instanță, instanța de apel nu avea posibilitatea legală de a se pronunța asupra chestiunilor de drept deduse judecății prin intermediul apelurilor formulate. În cauză nu este vorba de omisiunea de a se pronunța, astfel cum este ea reglementată, ca o chestiune de nelegalitate, ci de obligația instanței de a se pronunța asupra acelor aspecte procedurale a căror analiză se impune cu prioritatea dată de lege.

Separat de împrejurarea că reclamanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, atrăgând astfel incidența normei art. 480 alin. (3) C. proc. civ., se constată că și pârâții B., E. au indicat, cu ocazia dezbaterilor (conform încheierii de ședință din 18.03.2021), ca soluție procedurală, aceeași măsură, a trimiterii cauzei la prima instanță.

Prin urmare, această critică este apreciată ca neîntemeiată, pentru considerentele mai sus arătate.

Referitor la pretinsa încălcare a principiilor oralității, contradictorialității, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, ca efect al faptului că instanța de apel ar fi rămas în pronunțare asupra inadmisibilității, dar nu s-a mai pronunțat asupra acesteia, ci asupra tuturor apelurilor, fără punerea lor în discuția părților, și această critică este nefondată, în justificarea acestei soluții, urmând a fi avute în vedere, pe lângă argumentele ce se vor arăta și considerentele precedente.

Așa cum s-a constatat anterior, instanța de apel nu a pus în discuție o excepție de inadmisibilitate, ci a dezbătut, în condiții de publicitate și oralitate, solicitarea apelantei reclamante de anulare a sentinței atacate și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Pe cale de consecință, nu au fost dezbătute nici aspectele învederate prin apelurile declarate de celelalte părți, întrucât trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal s-a făcut pentru ipoteza necercetării fondului.

Mai mult, întrucât în speță au fost invocate mai multe excepții, instanța de apel a învederat părților să precizeze dacă, "...în condițiile în care s-a pus în discuția părților solicitarea principală din apelul reclamantei se pot discuta celelalte apeluri...", reprezentanții părților arătând că "...acestea nu pot fi puse în discuție și nu se pot pune concluzii cu privire la acestea...".

Întrucât din punct de vedere procedural solicitarea de anulare a hotărârii de fond și trimitere a cauzei spre rejudecare asupra căreia instanța de apel a rămas în pronunțare avea caracter prioritar, în mod corect nu au mai fost dezbătute celelalte excepții și apărări, reprezentanții părților exprimându-și, la interpelarea instanței, opiniile în acest sens.

Recurenții pretind în prezenta cale de atac că instanța anterioară s-a pronunțat asupra celorlalte apeluri fără a le pune în discuție, susținere care nu corespunde realității. Instanța de apel a trimis cauza în rejudecare întrucât a apreciat că soluționarea acțiunii pe cale de excepție a împiedicat, în mod greșit, cercetarea temeiniciei acesteia. La acel moment procesual, la solicitarea instanței de apel, recurenții, prin reprezentanți, și-au exprimat punctul de vedere în sensul că, raportat la solicitarea principală din apelul reclamantei, celelalte apeluri nu mai pot fi puse în discuție. Împrejurarea că prin efectul admiterii apelului reclamantei au fost admise și apelurile celorlalte părți este o consecință a necesității ca judecata cauzei să fie reluată sub toate aspectele, invocate de către toate părțile inclusiv în căile de atac în care nu au mai fost dezbătute.

De altfel, decizia instanței de apel nici nu se putea raporta la conținutul acestor apeluri, față de criticile formulate de pârâți, care aduceau în discuție aspecte legate de excepția prescripției, a lipsei calității procesuale pasive a ANAF (subsecvente aspectelor invocate prin apelul reclamantei). În același timp, soluția adoptată impunea, din punct de vedere procedural, admiterea și acestor căi de atac, pentru a se asigura o judecată unitară.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 42 pct. 1 și 13 C. proc. civ., a dreptului la apărare și la un proces echitabil prin participarea la judecata civilă în apel a unui magistrat care ar fi participat la judecată în dosarul penal din care izvorăsc prezentele pretenții civile, Înalta Curte constată că nici această critică nu poate fi primită.

Încălcarea dispozițiilor art. 42 pct. 1 și 13 C. proc. civ. este remediabilă într-o procedură specială prevăzută de lege, respectiv cea care reglementează formularea unei cereri de abținere sau de recuzare la anumite momente procesuale (conform art. 43, art. 44 C. proc. civ.), remedii procedurale la care părțile nu au apelat.

În speță, nu este vorba despre un caz de incompatibilitate absolută, cum greșit pretind recurenții-pârâți, nefiind dată nicio ipoteză a normei art. 41 C. proc. civ. (potrivit căruia "Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs") care reglementează această instituție, pentru a putea fi invocată oricând pe parcursul judecății, astfel cum prevede art. 45 C. proc. civ.

În ce privește criticile recurentului-pârât B. în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul acestuia și al ANAF, nici motivele cu privire la chestiunea inadmisibilității apelului referitor la care a rămas în pronunțare la termenul din 18.03.2021, Înalta Curte reține că s-a răspuns acestora, în cadrul considerentelor care au avut în vedere aspectele comune ale celor trei recursuri.

Precizarea făcută de acest recurent, cu referire la motivul de recurs prin care se învederează lipsa de imparțialitate, respectiv faptul că soțul reprezentantei convenționale a reclamantei este judecător la Curtea de Apel Alba Iulia nu are consecințele pretinse, ale nelegalității soluției, putându-se circumscrie, eventual, unei alte instituții procesuale, referitoare la prorogarea judiciară de competență atunci când există și se face dovada suspiciunilor întemeiate la adresa instanței.

În ceea ce privește criticile recurentului-pârât F., în sensul că instanța de apel ar fi analizat în mod eronat condițiile acțiunii în regres și ar fi apreciat greșit asupra excepției de prematuritate, critici subsumate de către recurent motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate.

Soluția instanței de apel, de trimitere spre rejudecare, s-a fundamentat pe faptul că, respingând acțiunea ca prematură, instanța de fond s-a raportat la puterea de lucru judecat a unei hotărâri care, la acel moment, nu era redactată (decizia penală nr. 177/A/05.07.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosar nr. x/2011) și ale cărei considerente erau necesar a fi cunoscute din perspectiva dreptului dedus judecății. Aceasta întrucât, s-a arătat că, în cadrul dosarului penal care a generat actualul demers judiciar, instanța penală ar fi statuat și asupra laturii civile care interesează prezenta cauză, întrucât poartă asupra acelorași despăgubiri civile.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că excepția prematurității acțiunii nu putea fi verificată în absența considerentelor hotărârii a căror autoritate de lucru judecat se invoca și raportat la care urma să se evalueze dacă plățile pretins efectuate de către pârâți au fost anterioare sau ulterioare acesteia.

Trimițând cauza în rejudecare, instanța de apel nu a procedat la analiza condițiilor acțiunii în regres, cum greșit afirmă recurentul, ci a constatat, pe de o parte, că evocarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri ce nu a fost redactată nu poate fundamenta, în mod legal, soluționarea litigiului, întrucât nu sunt cunoscute considerentele respectivei hotărâri. Pe de altă parte, a reținut că "...acțiunea în constatare privind inexistența unui drept de creanță este admisibilă, însă analiza ei nu se poate realiza fără a se observa autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, ce a fost invocată."

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat în mod corect, constatând caracterul admisibil al capătului de cerere care vizează constatarea inexistenței unui drept de creanță (iar nu constatarea existenței unei situații de fapt, cum greșit apreciase prima instanță) și, de asemenea, asupra greșitei rețineri a excepției prematurității acțiunii, în contextul în care evaluarea primei instanțe pe acest aspect a vizat autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri penale ale cărei considerente nu-i erau cunoscute.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții E., B., F. împotriva deciziei nr. 479 din 29 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții E., B., F. împotriva deciziei nr. 479 din 29 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.