ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 30 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună delegarea autorității părintești cu privire la fiica sa minoră, C..

În drept, au fost invocate prevederile art. 148-151, art. 530 C. proc. civ. și art. 104-108 din Legea nr. 272/2004, republicată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1549 din 14 aprilie 2022, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede.

Pentru a pronunța această hotărâre, față de obiectul cererii, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie competența teritorială exclusivă în favoarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

A apreciat că independent de situația faptică, ce a rezultat din anchetele sociale efectuate de către autoritățile tutelare la domiciliul părților, primează locuința "în sensul legii", adică nu cea la care minora C. locuiește în fapt la data formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, ci locuința părintelui față de care s-a stabilit filiația (mama), aflată în Roșiorii de Vede, potrivit dispozițiilor art. 114 coroborat cu art. 92 C. proc. civ.

Totodată, a avut în vedere și dispozițiile Legii nr. 272/2004, potrivit cărora procedura de notificare se realizează la domiciliul părintelui, iar apoi, în caz de admitere a cerere de delegarea temporară a autorității părintești, se comunică și primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorității părintești

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Roșiorii de Vede, prin sentința nr. 914 din 25 mai 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul de locuință efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor.

Or, din referatul de anchetă socială efectuată de Autoritatea Tutelară Slatina, rezultă că minora C. locuiește în mod statornic la adresa pârâtului B. din Slatina, județul Olt.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se dispună delegarea autorității părintești cu privire la fiica sa minoră, C..

În stabilirea competenței de soluționare a acestui demers judiciar, atât Judecătoria Slatina, cât și Judecătoria Roșiorii de Vede, s-au raportat la dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită în privința cererilor ce vizează ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie spre deosebire de cererile patrimoniale ori privitoare la drepturi de care părțile pot dispune, în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ., însă izvorul conflictului negativ de competență îl reprezintă interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Astfel, Judecătoria Slatina a reținut că instanța competentă este cea de la domiciliul părintelui în raport de care s-a stabilit filiația (mama), în timp ce Judecătoria Roșiorii de Vede a apreciat că prezintă relevanță domiciliul în sens larg (locuința efectivă).

Noțiunea de ocrotire a persoanei fizice nu este definită expres de legiuitor, însă poate fi regăsită în cuprinsul Titlului III din Cartea I "Despre persoane" din C. civ. (art. 104-186).

Astfel, art. 106 C. civ. stabilește că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, doar în subsidiar, atunci când copilul este lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părintească, sunt instituite măsuri speciale de protecție alternativă.

În situația în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților săi, Legea nr. 272/2004 stabilește că instanța judecătorească este autoritatea competentă să se pronunțe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești.

Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că acțiunile având ca obiect modalitatea de exercitare a autorității părintești (drepturile și îndatoririle părinților cu privire la persoana și bunurile copilului) și stabilirea domiciliului unui minor se circumscriu sferei noțiunii de ocrotire a minorilor și, implicit, sferei noțiunii de ocrotire a persoanelor fizice.

Noțiunea de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., se interpretează prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competență teritoriale derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Astfel, necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul minorului a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care minorul trăiește, inclusiv ascultarea minorului.

Or, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., trebuie interpretată în sensul de locuință efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.

În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, reclamanta este plecată mereu la muncă în străinătate, iar minora C. domiciliază la adresa din Slatina, str. x, alături de verișorul reclamantei, B., soția acestuia D. și fiul lor E., proprietar al imobilului situat la adresa menționată, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 06 ianuarie 2017 la F. și G. .

Aceste aspecte rezultă și din referatul de anchetă socială nr. 3535 din 13 aprilie 2022, întocmit de Direcția de Asistență Socială Slatina din cadrul Consiliului Local al municipiului Slatina, efectuată la domiciliul pârâtului, în care se arată că la plecarea din țară reclamanta a lăsat-o pe fiica sa în grija domnului B. și a concubinei sale, dar și din referatul de anchetă socială nr. 7129 din 08 aprilie 2022 întocmit de Direcția de Asistență Socială din cadrul Primăriei municipiului Roșiorii de Vede, efectuată la domiciliul reclamantei, potrivit căruia reclamanta este plecată în Anglia unde locuiește de mai mulți ani, iar minora a crescut de mică la rudele paterne, în Slatina, mama nu a păstrat legătura cu minora și nici nu s-a implicat în creșterea acesteia .

Faptul că minora locuiește cu pârâtul în Slatina a fost confirmat și de către apărătorul reclamantei la termenul de judecată din 27 mai 2022, acordat în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Roșiorii de Vede .

În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, apreciind că domiciliul reprezintă un atribut de identificare a persoanei fizice, iar noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Prin urmare, reținând că la data introducerii acțiunii domiciliul în fapt al minorei era la adresa pârâtului B. din Slatina, județul Olt, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slatina, Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.