ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1324/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă, la data de 15 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. a solicitat să se constate nulitatea absolută cu consecința înlăturării următoarelor clauze abuzive din contractul de leasing nr. x din data de 06.02.2018 încheiat între părți, respectiv: clauza referitoare la perceperea unui comision lunar de administrare a contractului, în cuantum de 0,2% din soldul valorii finanțate ce se achită împreună cu rata de leasing; taxa pentru blocarea cărții de identitate a vehiculului în RAR, in cuantum lunar de 2,60 euro plus TVA, clauza de la art. 7.1 din contract privitoare la modalitatea de plată a ratelor, respectiv prin aplicarea unui comision de 1,5% la cursul practicat de BNR din ziua plății, clauza cu privire la comisionul de analiză în cuantum de 273,52 de euro, clauza cu privire la comisionul dc plată anticipată în cuantum de 3% din suma rambursată, conform art. 7.5.

Urmare recalculării sumelor rămase de plată, prin eliminarea celor percepute în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive, s-a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea unui nou grafic de rambursare a ratelor pe care reclamantul le datorează în temeiul contractului de leasing, cât și obligarea pârâtei la rambursarea sumelor achitate în temeiul clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive și a dobânzii legale penalizatoare, cu suportarea indexării sumei de rambursat cu indicele de inflație, calculate de la data perceperii fiecărei sume și până la data restituirii efective către subsemnatul, cât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 193/2000, ale Legii nr. 296/2004, Directiva nr. 93/13/CEE.

2.1. Prin sentința civilă nr. 10054 din 16 septembrie 2021, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B., în favoarea Judecătoriei Fetești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul exercită funcția de președinte al Judecătoriei Medgidia, fiind de profesie judecător, instanță care, în raport de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ar fi competentă să soluționeze cererea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

Deși reclamantul și-a indicat domiciliul în comuna Corbu, județul Constanța, în doctrina și în practica judiciară s-a arătat în mod constant că, noțiunea de domiciliu trebuie analizată în sens larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa, locul unde partea locuiește în mod efectiv.

Astfel fiind, având în vedere că reclamantul își exercită activitatea în municipiul Medgidia, de luni până vineri, rezultă prezumția simplă a locuirii preponderente în această localitate, context în care devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., însă cum acesta nu a procedat la alegerea între mai multe instanțe competente, dintre cele indicate de către legiuitor, Judecătoria Constanța a optat pentru instanța cea mai apropiată de locuința reclamantului.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Fetești, prin sentința civilă nr. 1278 din 14 ianuarie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență; a suspendat judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență, în conformitate cu prevederile art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul își exercită profesia de judecător în cadrul Judecătoriei Medgidia și are domiciliul în comuna Corbu, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Constanța, reținând că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. ar fi fost incidente în cauză numai în situația în care reclamantul și-ar fi exercitat profesia în cadrul Judecătoriei Constanța.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează solicitarea reclamantului A., adică a consumatorului, de constatare a nulității unor clauze abuzive din contractul de leasing nr. x din 06 februarie 2018 încheiat cu un profesionist (S.C. B.), în temeiul dispozițiilor Legii nr. 193/2000.

Înalta Curte reține că prezentul conflict negativ de competență a avut ca reper aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale incidente în speță, respectiv Judecătoria Constanța a dat eficiență dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Fetești a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Regula generală în materia competenței teritoriale se regăsește în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cu toate acestea, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reglementează un caz de competență alternativă, stabilind că este deopotrivă competentă și instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Prin dispozițiile art. 116 C. proc. civ., în materie de competență teritorială alternativă, legiuitorul a prevăzut că reclamantul este acela care are alegerea între două sau mai multe instanțe, deopotrivă competente, ceea ce înseamnă că instanța nu ar putea dispune din oficiu sau la cererea pârâtului, declinarea competenței.

Or, în speță, alegerea reclamantului între instanțele deopotrivă competente, potrivit textelor de lege menționate, manifestată prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Constanța, în a cărei circumscripție se află domiciliul acestuia (comuna Corbu, județul Constanța), nu poate fi înlăturată de către instanță, raportat la caracterul de ordine privată al normelor de competență teritorială incidente, astfel încât, opțiunea materializată prin depunerea cererii la oricare dintre instanțele deopotrivă competente, determină în mod definitiv fixarea competenței în favoarea acelei instanțe.

În plus, se reține că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Or, în cauză, nu este îndeplinită condiția premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., adică aceea ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță cât timp reclamantul își exercită funcția de președinte al Judecătoriei Medgidia, începând cu data de 15 iulie 2018, și a ales să învestească instanța de la domiciliul său, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Constanța, secția civilă, este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, sectia civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.