ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1202/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 14 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta societatea C. S.A., a solicitat să se constate că este proprietara a 28 de categorii de bunuri identificate în anexa cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei să prea bunurile și, în situația în care bunurile nu mai există sau s-au deteriorat, obligarea pârâtei să plătească contravaloarea acestor bunuri. În drept, a invocat dispozițiile art. 563 C. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul Galați: Prin sentința civilă nr. 601 din 23 mai 2019, Tribunalul Galați a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați: Prin decizia civilă nr. 84/A din 2 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 601 din 23 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Galați.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 84/A din 2 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată este nelegala întrucât, raportat la probatoriul existent în dosarul cauzei, cuprinde motive contradictorii - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.

Astfel, în stabilirea situației de fapt, instanța de apel a reținut că ar fi încercat să probeze dovedirea pretențiilor din acțiune cu procesul-verbal de inventariere a bunurilor aflate în locația Tulucești, județul Galați D. Părinți în incinta S.C. C. S.A., încheiat la data de 05.11.2013 între lichidatorul judiciar al societarii reclamante și E. - în calitate de administrator statutar al societății reclamante. Deși a constatat că exista un proces-verbal de inventariere în data de 29.06.2021, instanța de apel a reținut că procesul-verbal de inventariere încheiat la data de 05.11.2013 nu a fost însușit de reprezentanții intimatei și nu a fost întocmit în prezența unor terți, așa cum susține lichidatorul judiciar. În realitate lichidatorul judiciar nu a susținut niciodată că procesul-verbal din 05.11.2013 ar fi fost încheiat în prezenta vreunui reprezentant al pârâtei sau a vreunui terț, acțiunea de inventariere și consemnarea acesteia în procesul-verbal făcând parte din atribuțiile lichidatorului judiciar în baza prevederilor Legii nr. 85/2006. Susținerea instanței de apel este eronată întrucât dovada bunurilor existente în hală la momentul în care pârâta nu a permis accesul prin blocarea intrării auto cu stabilopozi se face în baza procesului-verbal de inventariere din 29.06.2021 privind bunurile rămase în spațiu. Instanța a reținut că există o incertitudine privind bunurile rămase în depozit, cu toate că din declarațiile martorilor reiese că procesul-verbal de inventariere din data de 29.06.2021 a fost încheiat în prezența echipajului de poliție care asista la ridicarea bunurilor pentru evitarea incidentelor, iar din declarația dată de persoana vătămată în fata organelor de cercetare penală - în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Galați - reiese exact aspectul invocat. Mai mult, procesul-verbal de inventariere a bunurilor rămase se regăsește în dosarul penal și nu este contestat. Modul de formulare a răspunsului la adresa nr. x/10.09.2014 indică indiscutabil că pârâta nu contestă existenta bunurilor consemnate în procesul-verbal a fi ramase în depozit, ci doar se opune ridicării lor. Ca răspuns la adresă, cu adresa nr. x/16.09.2014, pârâta refuză tranșant ridicarea oricărui bun din locația în care se aflau bunurile, fără a contesta conținutul procesului-verbal privind bunurile rămase în depozit, condiționând ridicarea lor de achitarea debitelor înregistrate la pârâtă de toate societățile la care administratorul statutar al reclamantei este administrator. Deși se constata că după 29.06.2014 nicio persoană împuternicită de reclamantă nu a mai avut acces la spațiu, instanța de apel motivează ca "Tribunalul în mod corect a reținut că nu s-a dovedit în niciun fel ce bunuri ar fi rămas în detenția pârâtei, doar cele consemnate în procesul-verbal din data de 25.05.2018 întocmit de reprezentanții părților în timpul procesului fiind cu certitudine în depozit la momentul promovării acțiunii". Ori dacă bunurile a căror ridicare s-a solicitat au fost enumerate și, pe de o parte, reprezentantul legal al societății nu a contestat niciodată până la introducerea acțiunii existența lor în depozitul societății, iar pe de alta parte, în momentul în care s-a încercat ridicarea bunurilor a fost blocat accesul în incintă, motivarea certitudinii/incertitudinii este contradictorie raportat la aspectele parțial reținute de instanță. Aceeași contradicție se manifestă și în reținerea faptului că o altă societate ar fi avut acces la bunuri în condițiile în care din înscrisurile existente reiese că era vorba despre două încăperi distincte fără acces comun sau căi de acces între ele. De asemenea, deși se reține că pârâta în mod constant, atât în scris cât și prin acțiunile directe, a interzis efectiv ridicarea bunurilor, precum și faptul că instanța de apel constată că pârâta recunoaște existenta unor bunuri în depozit, fără a corobora declarațiile din dosarul penal cu recunoașterile directe și indirecte, motivează certitudinea existentei bunurilor pe baza procesului-verbal încheiat după introducerea acțiunii, deși prezumțiile simple raportate la expunerea situației de fapt indică o cu totul alta stare. 5. Procedura în fața instanței de recurs: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că se pune problema nulității recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 25 - 29 martie 2022. Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă societatea C. S.A., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la stabilirea situației de fapt și la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Nemulțumirile generale ale părții și susținerile legate de aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 84/A din 2 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. PENTRU ACESTE MOTIVE,